|
|
|
|
|
|
|
|
|
Simțind o mâncărime ce nu se poate spune |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
Stăteam frumos pe-o bancă. Era mișto de tot
Priveam cum trec cucoane cu sângele-n clocot;
De-atâta fierbințeală aproape că eram
Să mă usuc ca rufa ce flutură în geam;
Cucoanele la mine exact ca la bondar
Priveau cu interes - ce-i prins în insectar;
La dânsele eu caut sã mã arãt cã sunt
Mai mult decât o gâzã ce intrã în pãmânt.
Și de atâta farmec așa mã las cuprins
Că plec urgent acasă ferice și încins
Simțind o mãncãrime ce nu se poate spune
Direct în podul palmei și-n sângele din vine;
Ca să rezolv problema dau fuga-n dormitor,
Ibricul pun îndată cu fundul pe-arzător,
Și după ce cafeaua o fac precum o știu
Această poezie m-apuc frumos să scriu.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|