|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mai scrie-mi... |
|
|
Text
postat de
valentina becart bisog |
|
|
Mai scrie-mi
la ceasul când anotimpurile
se îngână,
când neîncetat răsună clopotele
nopții,
la răspântii de mirare și teamă.
Las gândurile mele nerostite
s-alerge, să suspine,
prin viforul atâtor ierni stelare,
când universul întreg se scutură
de friguri,
ca un suflet bolnav,
ca o mare albastră de vise
îndrăgostită.
Amestec de candoare, rătăcire
și-ntristări fără nume
sunt ochii lui și pașii ce se sting...
Cum să-nțeleg această pată
de-ntuneric lăsată la plecare?
Mai scrie-mi
la ora când orice clipă
devine un semn de întrebare,
când teama mă cuprinde
și eu te strig, iubite...
Dar beznele...
beznele mă cuprind cu brațele
amândouă
și-ascult, ascult înduioșată,
ecouri suferinde ce se îngână
în prăbușiri stelare...
Mai scrie-mi...
mai scrie-mi
înainte să mă sting în orice gând
de teamă,
- cât nu-i târziu -
și vise mai respiră sacadat în călimară,
în călimară...
3 ianuarie 2016
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23949 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|