PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Ion Corbu, o dezamagire Text postat de ecsintescu virtual Nu uitati ca Fenechiu e marca inregistrata OTV. Adica Dan Diaconescu. Fara Dan Diaconescu, Fenechiu lua exact cat va lua acum: 0,2%. OTV este manualul manipularii pentru indivizii care vor in viata sa devina dar fara sa fie:) "Postacismul", cred, reprezintă fenomenul manipulatoriu major pe care spaţul virtual îl poate genera. Procedeul constă în deturnarea realităţii înseşi prin generarea unei percepţii despre o "realitate virtuală" contrafăcută.” Postacismul, asa cum il denumiti, reprezinta feed-backul cititorilor la un articol. Nimic manipulatoriu. Adica cititorii posteaza ceva la sfasitul articolului, acolo unde le este permis sa posteze, recte comentarii. Cum „deturneaza” realitatea? Spunandu-si opinia? Realitatea virtuala si contrafacuta, m-ati pierdut. Incerc sa va pricep. Nu reusesc. „Dintre valorile fundamentale ale democraţiei "dreptul la liberă exprimare" şi luarea deciziilor pe baza "votului majoritar" se detaşează ca fiind valori de bază. Spaţiul virtual poate, lesne, perverti aceste valori prin "crearea" unei false "realităţi virtuale" Cu ajutorul unui "postac" sau a unei "mâini de postaci" se pot distribui, potrivit principiului dreptului la "liberă exprimare" orice mesaje manipulatorii. Care sunt dificil de decelat. Deontologic, presa are sau avea obligaţia de a verifica informaţiile din minim trei surse, înainte de a le publica. De aceea avea credibilitate. În spaţiul virtual acest fenomen nu se mai produce. Practic manipulatorii, fără riscuri, pot difuza orice ştire doresc şi aceasta ajunge aproape instantaneu la cunoştinţa cetăţenilor. Constituie astfel pretext pentru preluare, reluare şi difuzare într-un fel de avalanşă. Iar psihologii au constatat că este "incredibil câte lucruri de necreut pot crede oamenii" Domnule profesor, dumneavoastra activati in spatiul virtual, daca am fi ancorati in anii 2000 ce ati spune? Facebookul si site-urile reprezinta de ani de zile un mediu real de comunicare. Printul e pa pa. Postacii, asa cum ii numiti, pun intrebari, lanseaza idei, creeaza probleme celor care se cred super in colbul lor de cronici.Postacii fac feed-back. De ce ar trebui sa verific din trei surse ca Fenechiu e produsu OTV al lui Dan Diaconescu? „Al doilea pericol major pe care spaţiul virtual îl poate avea asupra realităţii constă în modul facil în care poate fi manipulată percepţia despre „cantitate”. Prin generarea asistată de calculator a conturilor multiple se pot realiza atâtea conturi câte sunt necesare pentru a se induce ideea de majoritate. Prin urmare, dacă să spunem "realitatea reală" are un număr X de membri, în "realitatea virtuală" se pot realiza X+1, 2X, nX conturi. Care bine gestionate pot crea percepţia de "majoritate" şi pot copleşi până la deturnarea totală a valorii şi sensului opţiunilor din "realitatea reală" Aceată posibilitate exte cinic exploatată, în general de persoane interesate, care au forţă financiară şi care vor şi reuşesc pervertirea valorilor societale.” Bateti campii cu gratie! Niciun cont FB nu poate fi generat automat. Si chiar daca ar fi asa, cred ca argumentele „postacului” nu pot anula logica postatorului. Iar daca postatorul nu este in stare sa faca fata „pegrei’ neavizata si vulgara, atunci, sa se duca in OTV! Realitatea Reala inseamna feed back, domnule conferentiar. Adica.. avem cohones. „Posibilităţile de a ne apăra de astfel de fenomene, în cadrul funcţional virtual actual sunt, în opinia mea, destul de reduse. Pentru că oamenii cu valori şi principii morale nu se pot deda la astfel de mijloace. În timp ce impostura şi imoralitatea le utilizează din plin. Şi răstoarnă practic "realitatea", valorile şi principiile. Există, deja devoalat, mecanismul de manipulare cunoscut sub denumirea de "fereastră de oportunitate Overton*" Potrivit acestui mecanism de manipulare se poate promova în spaţiul societal orice idee oricât de absurdă ar fi aceasta. Iar "reţelele de socializare" reprezintă un mediu ideal de manifestare a fenomenelor manipulatorii.” Domnule profesor, fereastra Overton este cu totul altceva. Daca ar fi ceea ce credeti, ati gasit-o bine, si ati si deschis-o. Un aer ca un vant in fata. In spatiul virtual va produceti si dumneavoastra. Incercand sa livrati adevarul dumneavoastra. Oare nu sunteti un postac? „Cu referire la acest pericol Umberto Eco spunea "Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor».şi «Televiziunea a promovat idiotul satului față de care spectatorul se simțea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr» Iar media, în special televiziunile, utilizează şi speculează cu vârf şi îndesat fenomenul. Cohorte de "părerologi", "dezbatologi" şi alţii, care se dau drept jurnalişti, preiau şi amplifică fenomenul. Suntem, se pare, în faţa pericolului permanent al manipulării grosolane, aproape lipsiţi de apărare!” Ei domnule profesor, speram sa dati citatul lui Eco. Sa o luam incet. Va e frica de feed back? In colbul de cronici si in simpozioane sunteti gratulat numai de-ai dumneavoastra. Like for like. Nu stiti, insa care este valoarea dumneavoastra la publicul larg, publicul celor ce posteaza, „postacii”. In Cimitirul din Praga, Eco deseneaza manipularea cu tonuri si nuante. Cititi si luati notite! S „Si totuşi soluţii ar fi. De exemplu reîntoarcerea la mijloacele de informare de tipul "print" care să aibă coduri deontologice şi care, prin prestaţia lor, să confere credibilitate. Este un procedeu dificil de realizat dar nu imposibil. O altă metodă, la fel de dificilă, ar fi televiziunile serioase care potrivit observaţiei lui Umberto Eco ar trebui să «să filtreze cu o echipă de specialiști informațiile de pe internet, pentru că nimeni nu este în stare să priceapă astăzi dacă un site este credibil sau nu». În fine, presupun că dacă s-ar implementa un standard pentru reţelele de socializare, potrivit căruia nu ar mai fi posibilă clonarea conturilor, ar putea reduce mult din posibilităţile devastatoare pe care le oferă internetul în ceea ce priveşte manipularea. Problema este cine apără sau cine are obligaţia să apere interesul publicului şi dreptul acestuia la informare corectă? Politicienii? Mă îndoiesc!” A imbatranit Ion Corbu, omul care vedea tineretea comunicarii. Ne-am dat ecoliteraturii. Si plagiaza usor din ECO. Dar il lasam. S-a dus in eco si ideea domniei sale de libertate de expresie. Ion Corbu, la revedere! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   "ca Cimitirul" !!! "Cred ca mintiti ordinar! Si manipulati. Rusine, domn profesor." Insulta nu ţine loc de argument. Doar trădează slăbiciune, lipsa logicii şi a argumentaţei credibile! Nici confuziile terminologice nu sunt argumente. Există diferenţe majore între "postac" şi "postator", "comentator" "cititor", "lector" Când nu faci diferenţa apare, freudian, "complexul" "Postacul" reprezintă, elegant spus, zona pejorativă. Postatorul, comentatoru, jurnalistul, lectorul, cititorul, zona onestă. Şi, mediatic vorbind, fiecare dintre noi este ceea ce simte că este. Încercarea de a trişa este atât de vulnerabilă pentru că, vă spuneam şi altădată, scriind, ne descriem. Iar cititorii ineligenţi, observă asta dintr-o ochire. Sper, domnule coleg, ca reacţia domniei voastră să nu fi fost, una sanguinară, pro domo. Textul meu nu v-a avut sub nicio formă în vedere. Păstrez un moment de jenă pentru insultele pe care le-aţi proferat. Dezamăgirea mea să fie cauza amăgirii dumneavoastră?   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2016-02-26 05:18:24               Credeam ca Cimitirul din Praga va ducea cu un gand electoral la Fenechiu. Parca sunteti indiferent literaturii. Repet, habar n-am ce inseamna ad hominem. Nu am caderea sa dau sirci pe Google, v-as omora inca o data. Deci: POSTAC, postaci, s.m. (peiorativ) Persoană care publică frecvent răspunsuri de slabă calitate sau înjurioase la articole publicate pe internet. Cine v-a dat definitia? Dexul? Cred ca mintiti ordinar! Si manipulati. Rusine, domn profesor. Si acum imi dati dreptate: „Postacul este cineva plătit de o anume organizaţie (de obicei, un partid politic) să scrie cât mai multe comentarii în favoarea “angajatorului” său pe cât mai multe site-uri de ştiri sau bloguri. Fiindcă le e foarte greu să gândească pe cont propriu, postacii primesc o listă cu mesaje gata fabricate, singura lor menire fiind să inventeze nişte nume şi nişte adrese de email. Cum îi descoperi pe postaci? Nimic mai simplu. Copiezi un mesaj despre care tu bănuieşti că e scris de un postac şi dai un o căutare pe Google. Vei avea adesea supriza de a da peste exact acelaşi mesaj pe foarte multe site-uri. Ba chiar acelaşi mesaj scris de mai multe ori în comentariile unui singur articol”. Asta am si spus: Postacul comenteaza! Si daca postatorul e jmeker, nici nu-l baga in seama. V-am prins iarasi, mintiti!   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2016-02-26 02:23:58 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Esenţa intervenţiei dumneavoastră, domnule ecsintescu este aceasta „Incerc sa va pricep. Nu reusesc.” Răspund: şi care-i vina mea? Şi o posiblă discuţie cu distinsul, nu mai vorbesc de o polemică, se opreşte aici. Cât priveşte argumentum ad hominem, recomand domnului ecsintescu, „Regulile polemicii civilizate” PS. Când nu ştii te documentei, întrebi. Faptul că distinsul nostru nu are ştiinţa argumentaţiei iese la iveală uşor din sofismele pe care le-a postat pornind de la premisa falsă a înţelegerii personale şi defectuoase a fenomenului „postacism”. Este un termen pe care nu-l veţi găsi în dicţionare. L-am inventat pornind de la cuvântul „postac” şi conotaţia pejorativă care îl acompaniază. Neputând înţelege despre ce este vorba, evident replicile domniei sale sunt eronate. În mond normal ignor astfel de intervenţii având o acoperire multiseculară: Nec plu ultra crepidam! Îi dau totuşi, dintr-o simpatie şi o condescendenţă pe care le am faţă de domnia sa câteva hinturi documentare şi îl aştept, după şi dacă se va fi lămurit, cu o replică inteligentă. În accepţiunea mea „postacismul” reprezintă o activitate de mercenariat, prin intermediul căreia o „voinţă” încearcă să-şi plaseze anumite idei, concepţii, produse de orice fel, în spaţiul societal prin intermediul „postacilor”. Postacii pot executa astfel de misiuni contra cost sau pro bono, ceea ce îi dezimitează de postatori, lectori, cititori, fiind clivajul dintre convingerile, credinţele, opiniile, proprii şi ceea ce postează. Nuanţa pejorativă a termenului se înţelege de la sine. Dau mai jos câteva definiţii culese de pe net: „POSTAC, postaci, s.m. (peiorativ) Persoană care publică frecvent răspunsuri de slabă calitate sau înjurioase la articole publicate pe internet. „ „E vorba de oameni care postează păreri care, de fapt, nu sunt ale lor. Păreri care sunt subordonate unor anumite interese, fie că este vorba de interese politice, fie că este vorba de interese ale unor companii, ei postează” precizează Obae. Aceste postări ”viciază comunicarea” pentru că nu aparțin celor care scriu.” „Nu-mi place cuvântul postac. Seamănă cu aplaudac. Dar a devenit termenul perfect pentru cei pe care îi denumeşte, s-a întipărit în limbajul internauţilor şi îl folosim fără rezerve. Aşa că apariţia eroului de tip nou, care combate postacii, cerea şi ea un cuvânt. Antipostac ar fi cel mai scurt şi mai logic. Luptător contra postacilor, mai putem spune. Dacă postacii sunt „mercenari retorici”, antipostacii sunt băieţii buni, un fel de Delta Force, care vin şi restabilesc ordinea. Mulţi dintre voi, cititorii TOTB, sunteţi antipostaci.” „Postacul este cineva plătit de o anume organizaţie (de obicei, un partid politic) să scrie cât mai multe comentarii în favoarea “angajatorului” său pe cât mai multe site-uri de ştiri sau bloguri. Fiindcă le e foarte greu să gândească pe cont propriu, postacii primesc o listă cu mesaje gata fabricate, singura lor menire fiind să inventeze nişte nume şi nişte adrese de email. Cum îi descoperi pe postaci? Nimic mai simplu. Copiezi un mesaj despre care tu bănuieşti că e scris de un postac şi dai un o căutare pe Google. Vei avea adesea supriza de a da peste exact acelaşi mesaj pe foarte multe site-uri. Ba chiar acelaşi mesaj scris de mai multe ori în comentariile unui singur articol”. „Postacii sunt acei viermuşi, plătiţi de partide şi de cine mai are bani de risipit, pentru a infesta orice site unde se discută ceva inteligent. De cele mai multe ori, postacii sunt ca partidele care le finanţează şederea în câte o pivniţă şi frecatul mentei pe internet, adică sunt perfect confundabili. Aşchiile livrate lor de ”comunicatorii” partidelor, pe care ei trebuie să le deverseze sub formă de rumeguş pe forumuri, seamănă destul de mult”. „La polul opus forumistului, şade postacul, care vrea să facă o baie de cuvinte într-o apă secată, din care n-a rămas decât nămolul, fără vreun rol terapeutic. Este, cum se spunea într-un cotidian naţional, „animalul social pe cale de răspândire, a cărui ocupaţie zilnică este să-şi dea cu părerea despre diverse teme”.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2016-02-26 01:52:41	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE