PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Gratitudine Text postat de Corneliu Traian Atanasiu Poezia Ctitorie a fost scrisă de Sorescu în vremea în care era evident şi un subtil afront adresat marelui ctitor al naţiei. Dar ăsta este doar aspectul ocazional al unei intenţii care bate mult mai departe. Ca multe din poemele soresciene este de un simplism derutant. Bărbatul îşi contemplă soţia gravidă: Aşa cum stai, Dreaptă, Cu braţele moi Pe pîntecul plin, Pari o veche soţie de voievod Ţinîndu-şi ctitoria. Privirea lui tandră şi delicat ironică desolemnizează motivele ţepene şi arogante ale ştiutelor gesturi votive. Căci ctitoria nu este ţinută pe palme, ci – plăsmuită organic, viaţă adevărată, în devenire – este ocrotită şi dezmierdată de mîini afectuose. Anchiloza zidirilor ce ar vrea să dăinuie în amintirea întemeitorilor, liniile încremenirii cu veleităţi de durabilitate veşnică sînt abandonate în favoarea rotunjimii şi vibraţiei calde a unui pîntec împlinit. Gravitatea gestului votiv se răsfrînge asupra proaspetei vieţi. Scorţoşenia picturii murale se scurge de pe perete şi se topeşte în solemnitatea fluidului murmurător al vieţii: Şi parc-aud un glas Venind de dincolo De dispariţia materiei: "Noi, Ion şi Ioana, Cu puterile noastre Am durat acest sfînt Copil Întru veşnica pomenire A acestui soare Şi-a acestui pămînt." Noi, Ion şi Ioana, nume abia ieşite din anonimat, parcă rontunjite în albia timpului, persoane oarecare, cu bietele noastre puteri, am avut candoarea şi îndrăzneala să durăm viaţă nouă, aşa cum este ea, fragilă şi efemeră, fără pretenţii monumentale şi fără infatuări ciclopice. Noi, care am trăit omeneşte sub acest soare, pe acest pămînt nu ţinem să ne perpetuăm numele şi faima, ci vrem ca motivele bucuriei noastre – acest soare şi acest pămînt – să aibă parte de veşnică pomenire. Durăm o altă viaţă recunoscători, ca un gest de infinită mulțumire, pentru ca gratitudinea să se perpetueze. Să aibă cine plînge şi mîine bucuria acestei lumi. Ca, dincolo de fireasca dispariţie a materiei, spiritul şi însufleţirea să rămînă nefiresc de vii. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE