|
|
|
|
|
|
|
|
|
siestă |
|
|
Text
postat de
Cristian Lisandru |
|
|
soarele curgea pe zidurile caselor
o lumea întreagă își făcea siesta
respirația întretăiată a vântului sfâșiat de anemie
se înșuruba în mine fără vlagă
la o masă
sub un umbrar strâmb
doi bătrâni rămăseseră prinși în șah etern
semănau cu două statui înălbite de timp
doar cefele bronzate răbufneau
din gulerele răsfrânte ale cămășilor
strada era îngustă
șerpuia către niciunde pe sub ghivece cu mușcate
după fiecare colț mă pălmuiau priviri curioase
ascunse în spatele unor perdele albe cu flori mari
dizarmonice
nu știu dacă am ajuns undeva
în ziua aceea stoarsă de gânduri
dar soarele curgea pe zidul fiecărei case
apoi se târa pe urmele mele
ca o femeie părăsită
Cristian Lisandru |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|