FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
În umbra umbrei tale ( 2 )
Text postat de Vasile Hurmuzache
Prin ceață, toamna vine mai pe buze,
pădurile din Cântec tac, pustii,
și frunzele, să nu mai fie frunze,
s-au īmbrăcat în mantii arămii.

Și soarele-a-mbrăcat o haină nouă,
brodată rece, tristă, anodină,
și roua, ca să nu mai fie rouă,
a împietrit pe-a florilor lumină.

Și asfințitul cade mai pe frunte,
iar vântul taie zarea ca un brici,
și muntele, să nu mai fie munte,
s-a pitulat sub norii inamici.

Mi-e rană inima și totuși tace
în lacrima neplânsă, ceas cu ploaie,
și acele, să nu mai fie ace,
s-au prefăcut în săbii care taie.

Înțeapă viitorul ca un ghimp,
în umbra umbrei mele doar zăpada...
și Timpul, ca să nu mai fie timp,
a început deja degringolada.

Iar viitorul e deja ,, a fost",
prezentul nostru să se mai întâmple
și rostul Lumii să rămână rost,
ar trebui să îmi valsezi pe tâmple...

De primăvarä să visez un vis,
cum mă sărută floarea de cais.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Excelenta poezia.
Sincere felicitari!
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-11-30 13:01:34
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE