FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Mă cuprinde, Doamne-un dor
Text postat de Mihail Buricea
Mă cuprinde, Doamne-un dor
dorul de copilărie
când un susur de izvor
era vers de poezie

Iarba verde de acasă
când mi-e sufletu-n durere
și când viața mă apasă
e balsam de mângâiere

Doamne nu mai bate vantul
vântul dur de pribegie
că mă duce Doamne gândul
spre amara veșnicie

Au trecut atâtea clipe
peste curgerea de vreme
c-am rămas făr de aripe
în albastrele poeme

Nu știu ce să fac eu Doamne
să mă scap de grele mituri
și de frunzele de toamne
ce mă poartă-n labirinturi

Doamne, eu mă rog sub lună
să-mi dai pacea din izvoare
când umblam pe Valea Bună
cu o turmă de mioare

Să mă scapi de teoreme
despre spații singulare
și să-mi dai, Doamne, ca teme
nesfârșitele altare
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Doamnă Camila, pentru mine, cea mai bună scriitură a domniei sale rămâne ,,Am obosit de atâta mers pe drum". Toate celelalte nu sânt decât demonstrații fără echivoc ale faptului cä a spus adevărul.  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2015-10-25 02:44:49
         
 
  Domnule Hurmuzache,sunteti prea sever cu cea mai buna poezie a poetului. Unde ati mai vazut nostalgia prezentata atat de natural? Transhumanta dorita de poet de la spatiile Hilbert la spatiile Pietrari denota un atasament prin care numai patriotismul local ar putea oferi o explicatie plauzibila eposului buricean.  
Postat de catre Camila Petrescu la data de 2015-10-14 18:33:35
         
 
  Asta da scriitură, curat de nivelul una sută... Nu vä este mäcar puțin, așa, jenä de d-vs īnșivă, dacă de restul lumii nu vă pasă?  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2015-10-13 21:23:23
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE