|
|
|
|
|
|
|
|
|
Rezultatul final |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Nu există riscuri până la nivelul fatalului
niciun prag nu poate fi trecut liber,
orice cădere
amenință trecerea printre idealuri.
Axiomele sar din una în alta
se susțin reciproc,
încearcă să se definească prin enunțuri
care fixează punctul geometric
în cercul format de unghiurile potrivnice
la intersecția cu sfera noastră de interes
a formatului imaginar.
Din vârful fiecărui unghi ascuțit
coboară vertical certitudinea
în miezul cuvântului pe care vi-l spun
și nicio literă
nu sună mai frumos ca o liră.
Nimeni nu se teme de moarte.
Unghiuri obtuze ca și oamenii
se precipită în triunghiuri oarecare,
simbioza depășește orice înțelegere,
frumusețea se îmbină cu precizia liniilor,
întregul format în care se confruntă gândirea
capătă elasticitate,
numai rezultatul final se lasă căutat
până la epuizarea posibilităților logice.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Altceva. Explicativismele, precizările excesive, uneori redundante, personalizarea, inutilul, lestul truismul și multe altele omoară componenta poetică a textului.
Cum am spus, de nenumărate ori, un text devine text literar sau poetic, adică se împlinește existențial în procesul complex de intertextualizare, de relaționare a acestuia cu lectori într-un spațiu sociolectal dat. Practic, un text reprezintă rezultanta unei întregi concepții filosofico-existențiale cumulate a unui eu-autor. Însă el, textul ca atare, constituie o condiție necesară dar nu suficientă de transformare în text poetic. Poate fi astfel, exclusiv, pentru autor. Dar nu este suficient. Sigur, la limită, adică atunci când autorul este și singurul lector al propriului text, se poate imagina un corpus solipsist de semnificații. Care poate lua expresia unui narcisism textual suficient sieși. Probabil vor fi fiind autori care scriu exclusiv pentru sine, pentru propriul deliciu intelectual ori pentru propria satisfacție estetică.
Însă, odată publicat, un text devine un fel de "sticlă" cu un mesaj înăuntru, aruncată într-un ocean. Există probabilitatea ca această sticlă să poată fi descoperită de cineva care să fie capabil să înțeleagă că în sticlă se află un mesaj, să-l extragă de acolo și, de asemenea, să aibă capacitatea de a înțelege scrisul ori semnele conținute în mesaj. De asemenea, un text poate fi asemănat unui iceberg. Un sfert se vede iar marea parte, aflată în ocean, trebuie descoperită. Însă pentru aceasta trebuie să ai pregătirea și cunoștințele necesare.
Prin urmare, receptorul, cu întreaga sa concepție filosofico-existențială, interrelaționează cu textul și, astfel, "faptul poetic" se finalizează, se împlinește. De aceea, de plano, un text poetic, într-un fel de management anticipativ, trebuie conceput astfel încât să se bazeze pe viitorul, probablil și posibil, parteneriat text-lector. Și toate acestea într-un spațiu noetic într-o permanentă expansiune, îmbogățire și diversificare. Iar interrelaționarea poate fi cooperativă, neutră, afectiv-intelectualistă, ostilă șamd.
Iată de ce lectorul, sperat, trebuie respectat. Iar acest respect presupune, în primul rând să-l creditezi cu o anumită capacitate receptorie și interpretativă, pe de o parte și cu o cunoaștere poetică la nivelul momentului temporal dat sau cel puțin la acest nivel.
Fără lector, un text, orice text rămâne doar o potențialitate netranzitivată. Un fel de pion netransformat niciodată în regină! |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2015-09-07 08:10:59 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dna Ștefan, observațiile făcute sunt de bun simț și apreciez acest fapt. Am modificat unde a fost nevoie fără să schimb nota și conținutul poeziei.
Mulțumesc pentru analizele și aprecierile obiective! |
|
|
|
Postat
de catre
Somesanu Silviu la data de
2015-09-06 15:23:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
În poezie "ilogica" poate purta numele de "logică poetică". Și, în această logică, textul poate avea valențe semnificative însă, cel puțin în percepția mea, pare prea încărcat de simbolistică și arhitectură matematică.
"în subsol" De ce nu, oare, "orice cădere" care ar fi dus conceptul în sfera poetică?
Inabilități:
"intzersecția" "fiecărui" repetat în două versuri apropiate, "înțelegere depășește orice înțelegere,", "de interes" facil și banal, "verticala certitidinii" calofil, neplăcută metaforă în genitiv;
Într-un poem, când nu este sufocat de temă ori background, rezultatul poate fi căutat și în zona ilogică.
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2015-09-03 08:47:33 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|