|
|
|
|
|
|
|
|
|
curte interioara cu porumbei |
|
|
Text
postat de
nastia muresan |
|
|
pășesc pe vârfuri în sufrageria înaltă
sumbră și rece, conservând perfect umbrele
unei înserări dintre cele două războaie
și dintre două întâlniri la Sburătorul.
și cămașa ta lila căzută la marginea patului
și făcând totul precum mă-nvațase tata demult
ating talpa încinsă cu buricele degetelor
umezite cu limba
sfârâitul ușor și fierbințeala se sting într-o clipă
mânecile întinse și mângaiate cu palma
pe marginea comodei din secolul 19
pânza netedă și fierbinte desenează pacea lumii
pentru veacul ce vine direct pe pielea mea
iar la sfârșit gulerul, totul fără o cută
așa cum mă-nvațase tata demult
pe masa lui de călcat.
doar venele mele întinse și zumzetul de harpă electrică
din sângele meu.
și curtea interioară cu porumbei.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|