FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Andrei Petre
nu ºtiu de ce
dar bucãþi din fiinþa mea se pierd în fiecare zi,
risipindu-se ca firele de praf într-un mare aspirator
printre atâtea personaje strâmbe, meschine ºi triste
plâng, dar nimeni nu vede lacrimile sufletului,
cu toate astea urmele lor rãmân adânci în pietre de oase
ºi doar copiii le vor vedea peste ani ºi vor suspina
blestemându-ºi pãrinþii care nu se gândesc la viitor
într-o lume în care prostul gust se îmbracã în frac
nimeni nu vrea sã îºi asume responsabilitatea
nimeni nu vrea sã spunã cã totul putrezeºte strãlucind
ºi mai ales nimeni nu îndrãzneºte sã scuipe
spre idolul fãcut din munþii de hârtii
totul determinat de bani ºi de relaþii,
sã faci impresie unor oameni slabi, simandicoºi...

când oare, avem sã înþelegem
cã toþi avem acelaºi drept
sã spunem sus ºi tare, sã lovim cu mâna-n piept
Noi ºi doar Noi contãm, o tânãrã generaþie ce refuzã sã tacã!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
 
Andrei, de ce-oi fi crezând tu cã atunci când ai o durere de pântec, scãparea e în scris?...

ªi dacã tot te mãnâncã în condei, poate ne spui pânã la ce vârstã socoþi tu cã numai voi contaþi, ca sã-mi fac ºi eu socotelile cu lumea dacã o fi cazul...

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-02-26 22:19:33
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE