|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
Motto: It's light enough to let it go
Remember when the scenery started fading
I held you til you learned to walk on air
So don't look down the ground is gone,
there's no one waiting anyway
The Smokey Life is practiced
Everywhere
se-ntâmplã sã nu mai întoarcem apele pe cealaltã parte
ne sãturãm de mâluri
ce dacã nuferii îºi alunecã în ele rãdãcinile
noi obosim ºi de fum ºi de viaþã
unii trec prin frig înclinând paharul de umbre
alþii stau la tãcere cu sine
descoperind linii paralele între inimi ºi
porþi ce sunã din lemn iluzii
tu iei doar jocul formelor
între ele nimic
un nimic atât de perfect încât te ascunzi ºi de tine
sã nu te trezeºti dintr-odatã înghiþit de secunde
devorat de imposibil
fãrã sã te mai doarã cã eºti
între timp eu despic fire de mine în ºapte
singurul numãr
care nu mã aduce
la capãtul întunericului |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adelina, mulþumesc cum desprinzi simbolurile descoperind în ele totul, lãsând la final ºi nimicului locul sãu cuvenit în existenþã, cãci fiecare are o anume înseamnãtate uneori, când e nevoie sã nu ajungem la capãtul întunericului. :) Mulþumesc pentru lumina de aici.
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-02-27 21:10:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Totul sau nimicul, simple noþiuni sau ironie? Sã reduci totul la nimic? Un nimic atat de perfect incat sa-ti permita sa te ascunzi de tine insuti? E o stare a existentei Daniela? Destul de instabila dupa parerea mea, daca am intuit corect sensul cuvintelor tale. Jocul perfect al formelor si intre ele marele nimic... interesant si fascinant deopotriva… Cuvintele, simbolurile, imi poarta gandurile la forma geometrica ideala – in acceptiunea mea – cercul, care capata aici reprezentarea sinelui. Totul se petrece in interior, in centrul cercului ramane captiva lumina, propria ta lumina, despicata in sapte. Un pustiu nepatruns, umbre si tacere, dincolo de cerc, dincolo de subiectivismul sinelui, reprezinta cumva sensul fiintei umane in univers. Arce de cerc ce se deschid, apoi se inchid, incercand sa se reuneasca, sa regaseasca forma perfecta a armoniei de sine.
“între timp eu despic fire de mine în ºapte
singurul numãr
care nu mã aduce
la capãtul întunericului”
O meritata stea, sa-ti lumineze pasii catre capatul intunericului de sine!
Adelina
|
|
|
|
Postat
de catre
Adelina Ionescu la data de
2006-02-27 18:19:35 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|