|
|
|
|
|
|
|
|
|
Anotimp |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Era târziu și marea zâmbea calmă,
Cu despletite valuri îngenuncheată-n vânt,
La orizont un fulger ca o armă,
Reaprindea lumina albastră pe pământ.
Te invocam s-apari pe țărmuri albe,
Desculță ca Elena venită din Olimp,
Să-ți pun la gât, din scoici și perle, salbe,
Să-mi dăruiești, iubito, măcar un anotimp.
Aștept aici, nici nu știu din ce vară...
Oceanul înserării vorbește despre tine.
Când jocul apei glezna-ți împresoară
Sunt eu, îți dau în taină săruturi clandestine.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|