PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Binecuvântare divină Text postat de Valeriu Cercel Când vedem ce-i azi prin lume, gloanţe, bombe şi omor, Cui, papucii mei, de glume îi mai arde, sau umor?! Ca şi-acum, îmi amintesc ce mult sânge a vărsat Neamul nostru românesc, când cu turcii a luptat, Iar, de n-aveam un Ştefan, sau un Mircea, un Mihai, Purtam toţi şi azi turban, pe al nostru mândru plai… Mai aveam noi datini, oare, ca români adevăraţi, Cu năravuri milenare, buni creştini şi botezaţi?! Căci, mă-ntreb, dacă eram cuceriţi de-atunci de ei, De sarmale mai ştiam, mămăligă sau mujdei?! Mai ştiam de şpriţ, rachiu, cârciumă, sau bar, vreodat’? Mai vedeam noi vr’un chefliu tăvălit spre casă beat?! Nici nu ne dădea prin minţi să-njurăm ca pe ogor, De Cristos, de cruci, de sfinţi, aveam noi aşa folclor?! Sau, ceva cu mult mai trist, auzeam noi de-un bărbat C-ar fi fost el, familist, la vreo fufă noaptea-n sat?... Nu tu ţeapă, nu tu şmen, nu puteam ciordi un ac, Nici pe blat să mergi pe tren, vai de-al nostru cozonac! Iară hoţii, evident, votau liber, nu forţaţi, Doar cu-o mână-n parlament, de cealaltă fi’nd scurtaţi, Şi apoi, cu-a mea belea, Doamneee, ce amar şi chin! Mă gândesc, român sadea, să nu fi fost eu creştin… Iarnă, vară, noapte, zi, ce terorizat eram!... Aveam io şapte soţii, dar şi şapte soacre-aveam! Valeriu Cercel Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE