PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Roena Woolf Experienþele sunt necesare în viaþã, costituie sarea vieþii. Deºi, zic doctorii, prea multã sare stricã la organism! Se sfârºise ºi vara. Dar cine mai poate descurca toate socotelile vieþii? Oricum, eu n-aveam timp pentru aºa ceva... Cel puþin deocamdatã. Deocamdatã... Eram pentru câteva zile la un simpozion la Constanþa. Cât am stat pe falezã privind în larg, mi-am amintit de o scurtã vacanþã petrecutã cu Eva, pe litoral. Sezonul estival se sfârºise. Dimineþile mã trezeam senin, marea era liniºtitã, liniºtea mã odihnea, ne plimbam pe plaja pustie, înotam, deasupra noastrã se zbãteau pescãruºii, nu le zãream decât burþile albe ºi aripile larg deschise, seara dansam în ringul pustiu, înlãnþuiþi ca doi îndrãgostiþi ne ºopteam prostii, ascultam plânsul saxofonului ºi totul era inutil. Pentru cã eram doi strãini. -Nu poþi sã mã iubeºi chiar deloc? -De ce vrei neapãrat sã ºtii? -Pentru cã eu te iubesc... -N-ai vrea s-o lãsãm deocamdatã? -Tot n-ai uitat-o pe Nina? Nina.. Nina... Cât de frumoasã fusese povestea de dragoste cu Nina... Nu neg, Eva putea sã fie ºi ea o fatã nemaipomenitã, dar eu n-o iubeam. -Cândva þi-am acordat un an... -ªtiu. Mi-am reamintit ºi eu. -Au trecut deja trei.. -Atât de curând? -Nu mã iubeºti chiar deloc? -Nu ºtiu. Zilele treceau unele dupã altele, fãrã sã le mai þin socoteala. Nu eram grãbit, nu mã aºtepta nimeni, nu mã restabilisem încã, mã mai trezeam uneori noaptea înspãimântat, mã mai chinuiau coºmarurile, nu-mi dispãruse încã teama, aici, cel puþin, îmi era bine, Ea era discretã în dragostea ei, doar, din când în dcând, mã chinuia cu întrebãrile ei sâcîitoare. Nu-mi dãdeam seama când începea ziua, când se sfârºea, zilele erau atât de asemãnãtoare, zilele, clipele, orele. ÃŽmi era bine, Eva era o umbrã, o prezenþã discretã, tandrã, care-mi asigura liniºtea, îi eram recunoscãtor pentru tot ce fãcea deºi nu ºtiu dacã aceastã atuitudine a mea o mulþumea. Venind cu câteva sãptãmâni în urmã, tumultul, goana iritantã a oamenilor, veselia lor, zgomotul maºinilor, plaja coloratã ºi þipãtoare m-ar fi determinat sã plec din prima clipã. Acum natura semãna uimitor de bine cu mine sau poate eu îi semãnam. ÃŽntru totul: în culoare, în ritm, în intensitate. N-aº fi crezut niciodatã cã voi reuºi sã realizez o astfel de comuniune cu ea. Mã întrebam clipã de clipã ce mã împiedicase sã descopãr mai curând acest miracol, aceastã stare uimitoare de liniºte, aceastã imensã împãcare, aceastã fericire atât de mult râvnitã. ªi de ce trebuia s-o descopãr tocmai alãturi de Eva? -ÃŽl vezi pe bãrbatul acela? Era searã, tocmai ieºeam de la o cofetãrie, stãteam pe gânduri ce sã facem, sã ne plimbãm pe falezã, sã mergem acasã? -Cine e ? Deºi îmi era indiferent cine era, un iubit al ei, un iubit de altãdatã, un iubit de viitor? -Nu-l cunoºti? Nu-l cunoºteam, de când eram la Fãgãraº relaþiile mele erau destul de limitate. -Marcel Popovici, e director adjunct la minister... Ce-mi pãsa mie de directorii din minister, indiferent în ce minister era. -Ce e cu el? -Nimic. ÃŽn zilele urmãtoare l-am mai întâlnit de câteva ori, locuia într-unul din hotelurile vecine, era singur, nu l-am vãzut vreodatã cu cineva, Eva îl cunoºetea, dar nu ºi-au vorbit niciodatã. Abia într-una din zilele urmãtoare eram pe falezã, urmãream loviturile neobosite ale valurilor în zidul de piatrã, când bãrbatul s-a oprit lângã noi, privind ºi el valurile. -Extrem de liniºtitor, spuse Popovici. -ÃŽntr-adevãr, am acceptat. Am schimbat câteva cuvinte fãrã importanþã, am urmãrit zborul pescãruºilor, apoi joaca atât de caraghioasã a unui crab care încerca sã se caþere pe o piatrã mare, albã, dupã un timp ne-am despãrþit, am dat mâna, apoi el a plecat. Plaja era pustie, rãsãrise luna, o lunã imensã, galbenã, vântul îºi oprise bãtaia, ramurile copacilor erau acum liniºtite ºi ele din vânzolealã. Siluetele blocurilor cu orbitele goale se profilau triste în depãrtare. Plecasem cu puþin timp mai înainte din hotel, eram singur, Eva rãmãsese la rstaurant, îl întâlniserãm acolo pe Popovici, mã enerva prezenþa lui, le-am spus cã nu mã simþeam bine ºi cã voi urca în camerã. Ajuns aici am deschis larg geamul ºi m-a izbit talgerul galben coclit al lunii. Am coborât imediat cu paºi uºori de parcã m-aº fi ferit de ceilalþi, de bãrbatul de la recepþie care moþãia într-un fotoliu. La ora aceea nu mai era nimeni în stradã, trecuse de miezul nopþii sau poate era mai devreme, nu mã interesa ora. Dupã un timp am pãrãsit aleea înfundându-mi paºii în nisipul umed. Valurile se domoliserã, din când în când se furiºau pânã sub picioarele mele încercând sã-mi cuprindã tãlpile. Nu-mi pot de seama cât am mers aºa, la un moment dat obosisem, m-am oprit, apoi am îngenunchiat, am rãmas nemiºcat privind luna care crescuse nefiresc de mare. Când genunchii au prins sã mã doarã m-am lãsat uºor pe spate inspirând adânc aerul sãrat. Auzeam noaptea, auzeam cerul, auzeam milioanele de stele. Auzeam timpul... Valurile calde mã cuprinserã pe nesimþite. Din toate pãrþile apãreau peºti argintii, dansau în jurul meu într-o miºcare ciudatã, dansau în cercuri strânse apoi brusc se depãrtau, veneau din nou cu aceleaºi miºcãri ciudate, mã chemau, trebuia sã-i însoþesc, pluteam lin, pornisem alãturi de ei, mã îndepãrtasem de þãrm fãrã sã ºtiu dacã voi mai avea puterea de a mã reîntoarce, peºtii argintii intonau un cânte tãrãgãnat, ori poate erau valurile care cântau, încotro aþi pornit, voi peºti argintii, voi, valuri neliniºtite, de ce nu ne oprim, de ce nu ne mai oprim, cine sunteþi voi, peºti argintii, existã undeva un þãrm al vostru, un þãrm minunat pe care noi oamenii nu-l cunoaºtem încã? m-aþi ales pe mine pentru a-l face cunoscut pãmântenilor? aº vrea sã mã alãtur vouã cântând melodia voastrã stranie, melodia voastrã tristã, dar nu vã desluºesc cuvintele, gura mea nu ºtie sã intoneze cântecul vostru, bocetul vostru, de unde vin aceste lumini colorate, sunt stelele de pe cer reflectate în unde, este cumva tãrâmul vostru mult aºteptat, dar unde au dispãrut deodatã? crezusem cã erau în apropierea mea, mi se pãruse cã v-aþi încetinit zborul, plutirea voastrã devnise mult mai linã, vreþi sã mergem mai departe? bine, peºtii mei argintii, bunii mei prieteni, în fiecare dimineaþã de-acum înainte, nu, nu dimineaþa ci în nopþile cu lunã plinã am sã pornesc în cãutarea voastrã sau poate voi, ca în aceastã noapte, veþi veni sã mã întâlniþi. Nu vreþi sã vã opriþi pentru câteva clipe doar? puterile încep sã mã lase vreþi sã ajungem cât mai curând în împãrãþia voastrã din celãlalt capãt al lumii? dar aveþi cu adevãrat un tãrâm al vostru? ce este aceastã lume a voastrã, acest tãrâm al vostru? de ce drumul pe care mergem are un singur sens, de ce toþi peºtii argintii merg doar într-acolo, de ce nu revine nimeni? cineva se mai întoarce de acolo? ce era acolo? cine era acolo? exista acolo? Tot înainte, tot înainte, plecãm deci mai departe, am trecut pe lângã alte lumini colorate, poate mi s-a pãrut doar mie, era un oraº, poate un copac cu mii de artificii ca un brad în nopþile de Crãciun, era poate o fatã, erau lumini verzi ca marea, argintii cum sunteþi voi, galben putred cum e talgerul coclit al lunii, vinete cum e vântul de toamnã, pânã când vom merge astfel fãrã oprire, de ce nu ne oprim niciodatã? mã dor braþele, mã dor braþele, nu vedeþi, miºcãrile mele sun tot mai nesigure, valurile au devenit mari, au crescut pe nesimþite, zborul vostru are aceeaºi graþie, aceeaºi frumuseþe, sunt tot mai obosit, unde au rãmas luminile colorate? pânã acum le zãrisem atât de des, pãrea sã fie un adevãrat ºirag, auzeam chiar ºi un acordeon, fanfara cânta o muzicã veselã, era un vals lent, auzeam vocile oamenilor, oamenii râdeau, ori poate nu erau oameni, muzica era frumoasã, era mult mai frumoasã decât litania voastrã atât de monotonã, de-acum luminile au devenit tot mai rare, totul e negru, luminile au dispãrut, totul e negru: cerul, apa, voi, unde sunteþi, peºt argintii? cine sunteþi voi? sunt obosit, braþele mã dor, nu mai izbutesc sã tai valurile, sunt obosit, de ce v-aþi depãrtat de mine? nu plecaþi, aºteptaþi-mã, m-aþi adus pânã aici în larg ºi acum mã pãrãsiþi? unde sunteþi, unde aþi dispãrut, cum am sã mã reîntorc singur? M-am trezit scuturat de friguri. Nori mari, negri, acopereau luna, se întunecase, pornise ºi vântul, mã cuprinsese frigul, am cercetat îngrozit întunericul gros care mã asalta din toate pãrþile, am schiþat câþiva paºi apoi am luat-o la goanã, m-am împiedicat de câteva ori, mã strecuram printre boschete, spinii îmi rupeau hainele, îmi zgâriau faþa, mîinile îmi sângerau, nisipul fugea înºelãtor de sub picioare, m-am tãvãlit prin nisipul umed, valurile m-au acoperit, m-au murdãrit. Unde fugeam, de cine fugeam astfel, ce fusese visul de mai înainte, cine avea sã mi-l tãlmãceascã, cine fuseserã peºtii aceia argintii, ce erau luminile acelea colorate, unde mergeam, în ce direcþie porneam, cum? de ce? unde? Am nãvãlit în hol trãgând îngrozit uºa dupã mine, cercetând dacã de afarã nu mã urmãrea cineva. ÃŽn hol era liniºte, bãrbatul de la recepþie moþãia, nici nu ºi-a deschis ochii la trecerea mea. Am cãutat îndelung camera unde stãteam, nici nu ºtiam dacã acesta era hotelul meu, toate erau atât de asemãnãtoare ºi eu eram atât de obosit. Am deschis încet uºa, ardea o veiozã, am privit cu atenþie în jur, ajunsesem acasã, Eva nu dormea, citea, sau citise mai înainte, acum pusese cartea pe noptierã, mã aºtepta poate. Vãzându-mã murdar, cu hainele rupte, însângerat, sãri speriatã din pat. M-a dezbrãcat, m-a spãlat, mi-a tamponat zgârrieturile, apoi m-a culcat în patul ei. Am întins mâna cãutând-o, i-am întâlnit faþa umedã, plângea, am chemat-o lângã mine. ÃŽn clipa aceea o iubeam, o iubisem cum n-o mai iubisem niciodatã, era una din cele mai frumoase clipe din viaþa mea, Eva era alãturi de mine, era prima noastrã noapte de dragoste, era poate ultima noastrã noapte de dragoste, rãsãrise din nou luna, o razã a pãtruns pe geam luminându-i faþa, era frumoasã, era frumoasã cum nu mai fusese vreodatã, ce era adevãrat din aceastã noapte, de ce o iubeam? nimic nu mai avea importanþã odatã ce ea era aici, cum de ne întâlneam dupã atâþia ani? Eva, femeie fãrã de seamãn, mîinile tale cu degete prelungi îmi mângîie fruntea, corpul, pielea ta albã, fosforescentã mã orbeºte, îmi împreun mîinile de rugãciune în faþa sânilor tãi, în faþa ochilor tãi, ochi adânci ca marea, ochi mari ca depãrtãrile, Eva, stau aici alãturi de tine, te descopãr în aceastã noapte argintie, te iubesc, Eva, de ce s-au adunat toate stelele nopþii în faþa geamului nostru? stelele s-au transformat deodatã în flori, a început o ninsoare ciudatã de petale de flori, culeg în palmele larg deschise zãpada ciudatã a acestei ninsori neobiºnuite cu petale de flori de stele, le culeg pentru tine, Eva, le presar pe trupul tãu fosforescent, pe trupul tãu rotund ºi sãlbatic, te iubesc, Eva, eºti dimineaþa, eºti noaptea, eºti începutul ºi sfârºitul, de unde vii, Eva? unde ai fost pânã acum? te-am aºteptat, te-am aºteptat atât de multã vreme, te iubesc, Eva, cum se numea oare fata aceea? am stat alãturi fãrã sã ne spunem vreun cuvânt, vrei sã plec? am întrebat-o, Nina a însemnat cea mai frumoasã poveste de dragoste a mea, Nina, începutul ºi sfârºitul... Dimineaþa ploua, era rece Ne-am îmbrãcat impermeabilele ºi ne-am dus la restaurant. La o masã stãtea Popovici, ne aºtepta, era grãbit. -Credeam cã nu mai veniþi... Sunt foarte grãbit, trebuie sã fiu la Bucureºti în cel mult trei ore... -Te rog sã ne ierþi... -Lasã asta... Domnule, cred cã se poate aranja... Atât doar cã trebuie sã ai puþinã rãbdare... Am vrut sã întreb ce se aranjase, pentru ce anume sã am rãbdare, dar Eva nu m-a lãsat sã vorbesc. -ÃŽnþeleg, Marcel. ªtiam cã ai sã ne ajuþi... -Perfect. Dar nici o vorbã nimãnui, n-aº vrea sã intre cineva pe fir... Prea e bun ºi mãnos postul... -ÃŽncã o datã mulþumiri... ªi sã ºtii cã am sã-mi onorez promisiunile... -La revedere. Sã ne vedem cu bine. Nu rostisem nici un cuvânt. Am dat din nou mâna cu el, apoi el s-a urcat într-o maºinã care-l aºtepta în faþã ºi a plecat în trombã. -N-ai vrea sã-mi explici ºi mie ce se întâmplã? -Nici o grijã, totul e în ordine, Marcel Popovici e un om care se þine de cuvânt... L-am cunoscut mai demult la taicã-meu, e un om excelent... O sã-þi convinã sã lucrezi cu el... -Sã lucrez cu el! Vine ºi el la Fãgãraº? -Nu þi-am spus cã e director? -Bine, bine... -Acum iartã-mã, te rog, douã clipe, trebuie sã-mi aduc ceva din camerã... -Bine, bine... Am cerut fetei care servea o altã cafea, unde plecase Eva? Era o zi urâtã, rece, erau ultimele zile de toamnã, copacii erau dezgoliþi, marea era agitatã, de aici de unde stãteam vedeam prin geamurile mari de sticlã pânã departe, în zare se vedeau câteva vapoare, ploua, ploaia biciuia marea, auzeam þipetele pescãruºilor, atunci apãru pe nesimþite Eva, þinea sub braþ un blocnotes, o mapã, hârtii. -Am vrut sã þi le arãt mai târziu, cãutam însã clipa potrivitã... Cred cã acum e momentul... Rãmãsese în picioare în stânga mea, desfãcu mapa pe masã, scoase un teanc de desene ºi fotografii. -Vom pleca amândoi, tu de la Fãgãraº, eu plec din Piatra, ne mutãm în Capitalã, m-am sãturat de provincie, dar n-am vrut sã intru pe uºa din dos, la primãvarã, ne vom construi o casã, m-am interesat, am aflat prin intermediul unor cunoºtinþe un teren care e de vânzare, e destul de scump, dar locul meritã toate paralele, uite, aceasta va fi casa, vedere generalã, aici ai vederi laterale, va avea un etaj, uite, aici e schiþa parterului, la parter vor fi douã camere ºi sufrageria, la etaj alte trei camere, pereþii vor fi tapetaþi, iatã modelele pentru fiecare camerã, am cãutat mult pânã am gãsit mobila, vreau ca fiecare camerã sã aibã alt mobilier, va exista o terasã mare cu pereþi de sticlã, sub terasã va fi garajul, trebuie sã ne schimbãm maºina, e o maºinã banalã, de serie, e nevoie de o maºinã mare, puternicã, pe urmã mai e garderoba, cu bani se poate gãsi orice. Vom fi invitaþi în numeroase familii, vom primi ºi noi, trebuie sã stabilim zile de primire, în capitalã lumea e atât de pretenþioasã, iatã reproducerile tablourilor pe care le vom cumpãra, nu prea multe, însã de preþ, iatã locurile în care le vom pune, trebuie sã aibã cea mai bunã luminã pentru a fi puse în valoare, vom învãþa în cel mai scurt timp câteva limbi strãine, existã acum un sistem rapid de a asimila orice limbã, tu vei lucra în minister, deocamdatã ca adjunct al lui Popovici, cu vechimea ta nu va fi nici o problemã sã primeºti tu postul, vei avea un salariu mare, aproape o lunã de concediu de odihnã, la varã vom pleca în strãinãtate, mai întîi vom pleca la Paris, acolo se învârte multã lume bunã, din pãcate în ultima vreme oamenii s-au cam amestecat ºi acolo, dar aici sunt cele mai bune boutique-uri, orice femeie care se respectã merge la Paris ºi nu în altã parte, am ºi eu nevoie de câteva rochiþe, farduri, parfumuri, cele mai bune parfumuri tot la Paris se gãsesc, iubitule, sper cã ºtii asta, în fiecare dimineaþã o maºinã va veni dupã tine sã mergi la minister, la reîntoarcere, seara, ne vom odihni, apoi vom merge la teatru, la operã, la concerte, la expoziþii, în zilele în care nu vom primi, vom face vizite, va trebui sã ne facem relaþii printre scriitori ºi pictori, am aici lista celor mai importanþi ºi adorabili, în fiecare dimineaþã vom avea orã de gimnasticã, asta e extrem de important, dupã-masã tenis ºi nataþie, condiþia fizicã este esenþialã, nu trebuie sã-þi faci probleme, totul e aranjat, totul e prevãzut matematic... -Vrei sã ne jucãm de-a cercul? am întrebat-o brusc. Fãrã a mai aºtepta rãspunsul, m-am ridicat, am luat-o de mânã, ºi am ieºit afarã în ploaie. Cu o creangã ruptã dintr-un copac am trasat în nisip un cerc, nu prea mare, avea cam cinci metri diamatrul. -Vom alerga amândoi în cerc, i-am explicat, cel care se va opri primul va pierde jocul, n-ai voie sã depãºeºti cercul, asta e tot. Jocul era stupid, ºtiu, dacã nu voia sã-l piardã, ºi Eva nu voia niciodatã sã piardã, n-avea decât sã alerge o secundã mai mult decât mine. -Gata, pornim. Eva porni încet, cu paºi calculaþi, trebuia sã-ºi încerce mai întîi puterile, cerceta drumul pe care avea sã-l parcurgã, îmi verifica forþele, apoi lua vitezã, alerga tot mai repede. Ploua fãrã încetare, ploaia era rece, câþiva curioºi se opriserã ºi ne priveau. Ne învârteam în cercul de nisip, în jurul nostru nu se zãrea decât cerul, marea, ploaia, nisipul, toate se învârteau: blocuri, nori, case, oameni, se învârteau tot mai repede, tot mai repede. Jocul era obositor, Eva respira tot mai greu, nu era obiºnuitã sã alerge atât de mult, eu nu obosisem, de parcã în clipa aceea aº fi început cursa. O zãream pe Eva, paºii ei pierdeau din ritm, alerga din ce în ce mai greu, faþa i se schimonosise, se urâþise, inspira aerul cu gura larg deschisã, se sufoca, ochii îi erau dilataþi parcã de groazã, de sfârºealã, ochii îi erau injectaþi, cãuta cu atenþie linia desenatã în nisip, se târa mai departe, nu voia sã se opreascã, nu avea voie sã piardã jocul, devenise de-acum urâtã, îºi aruncase din mers hainele, rãmãsese într-o rochie albã, se murdãrise, pe alocuri crãpase, era bãtrânã, horcãia, pielea îi era murdarã, transpiratã, picioarele i se împleticeau, avea sã cadã. ÃŽn clipa aceea am sãrit afarã din cerc ºi m-am trântit la pãmânt. -Ai pierdut, strigã Eva fãrã sã se opreascã. Ai pierdut, ai pierdut... ÃŽn dupã-masa aceea, în timp ce Eva dormea, am plecat. Peste douã zile eram sus, pe Bulevardul norilor. Mi-era bine. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Mulþi îºi dedicã sutã la sutã viaþa profesiei. Alþii, care s-au ars o datã cu ciorbã suflã ºi-n iaurt... Eroul meu a rãmas singur dupã ce iubita lui moare de leucemie la 20 de ani... Aºa este Marian, îþi mulþumesc. Vai de cel singur! Tinerii nu pot înþelege iar când înþeleg, nu pot schimba nimic. ªi restul e tãcere... Câþi dintre ei vor putea spune ca Horaþiu: "Non omnis moriar?" (Nu voi muri de tot.) Cu drag, Roena   Postat de catre Roena Woolf la data de 2006-02-24 12:36:10               Sensibilitatea le prisoseºte numai celor singuri. Doar ei ºtiu, ce este dragostea. Câþi dintre noi acceptã aceastã stare ? ªi, câþi o înþeleg ?... In fapt, fiecare dintre noi este singur. Nici acest lucru nu-l prea înþelegem... Este mai plãcut sã ne minþim, tot ca sã treacã viaþa mai uºor. ªi, tocmai la asfinþit ne dãm seama de adevãr... Nu ne mai foloseºte... Aºa este viaþa ! Ce s-ar întâmpla dacã am ºti ?   Postat de catre Marian Badea la data de 2006-02-24 12:24:28	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE