|
|
|
|
|
|
|
|
|
epoca de piatră |
|
|
Text
postat de
Stefania Carmen Luca |
|
|
deunăzi mergeam pe stradă aiurea
nici Dumnezeu nu știa unde voiam s-ajung
puzderie de statui
privirea-mi se rupea de piatră
eu tot puneam atele să nu cadă
străzile n-aveau nume
le inventam și-apoi le uitam repede
vânătăi îmi creșteau peste tot
îmi apăram ochii cu palmele
măcar acolo să n-ajungă
dar săgețile pietrificate mă loveau
sub întrebarea mea prelungă
unde-s doamne oamenii
au ei timp să moară
de ce-s morți de pe acum
eu nu mai aveam cu cine vorbi
încă mai avem trup de carne
nu eram așa sigură însă
la un moment dat nu mă mai durea nimic
și totul se mișca în jurul meu
eu din ce în ce mai puțin... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Urât vis! |
|
|
|
Postat
de catre
. solitaire la data de
2014-12-19 09:17:48 |
|
|