|
|
|
|
|
|
|
|
|
La capătul lumii |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
- Nu mi-am urmat destinul niciodată,
Neîntrerupt am învățat să sper
Că-n lumea asta vastă, colorată,
Iubirea ta mi-e unicul reper.
Și n-am găsit nuclee de furtună
Care să-mi frângă crezul absolut
Că vom străbate veșnic împreună
Eternitatea către început.
Eu m-am împotrivit oricărei scuze
Te-am așteptat la orizont, mereu,
Pecetea gurii tale peste buze
Răstălmăcindu-mi că vei fi al meu.
- De-ar fi să rătăcesc prin univers
Și să renasc în fiecare viață
Aș vrea mereu să-mi fii pereche, vers,
Cuprinsul cărții mele și prefață
Al dulcelui poem ce-n zori de zi
Îl împletesc din ramuri să-nflorească
La sânul tău, când verbul a iubi
Ne-acoperă cu mantia cerească.
Nu vreau povești subțiri de porțelan
Ori ploi acide fără curcubeu,
Tu ești secunda mea, iar pe cadran
Voi fi veac după veac minutul tău.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|