FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
sare pe rana antibasistilor
Text postat de Dumitru Cioaca
Portret de Președinte la capăt de mandat
Gabriel Liiceanu decembrie 3, 2014 Opinie, Politica & Doctrine, Vot 2014
241 comentarii 41,736 Vizualizari


Vă mai amintiți cum a arătat sfârșitul anului 2004? Și-atunci, ca și la alegerile de acum două săptămâni, o parte din populația României vedea abisul istoriei căscându-i-se sub picioare. Ne păștea, cu victoria lui Năstase, mexicanizarea României: urma să devenim o țară colonizată de fiarele lăcomiei scăpate de sub orice control.
După primul tur de scrutin, cel de pe 28 noiembrie, Adrian Năstase conducea cu 40%, iar Traian Băsescu, pe locul doi, avea 34%. Pe 12 decembrie, Traian Băsescu a câștigat cu 51, 23%, iar Adrian Năstase a terminat pe locul al doilea cu 48,77%.

Culoarea draperiilor de la Cotroceni

Între cele două tururi, Dana Năstase alegea deja culoarea draperiilor de la Cotroceni, iar garajul viitorului președinte (nu era nici un dubiu: urma să fie premierul de atunci) primea în dotare încă vreo zece mașini de lux. Totul părea să meargă ca uns. Până și durata mandatului prezidențial a fost mărită cu un an: cinci, în loc de patru.
Ca și la alegerile de acum, din 2014, logistica era integral în mâna guvernului, adică a unuia dintre candidați. Nu era loc pentru nici o surpriză. Nu puțini dintre ziariștii care înainte de 2000 erau tare vehemenți (după 2004 au devenit de-a dreptul sângeroși), atunci, în „epoca Năstase”, au tăcut mâlc vreme de patru ani, de teama că ziarele lor nu vor mai primi tainul care lua forma banilor de reclame venite de la Ministerul Economiei, al Transporturilor sau al Comunicațiilor. Ce ingenios! Cu bani de la buget erau mituite ziarele. Ca și acum Ponta (dar mai cu mănuși), Năstase se alegea președinte pe banii noștri.
Era și epoca ziariștilor bătuți – a celor câțiva, care-și asumaseră riscul meseriei – și a altora, din Timișoara, dispăruți.[1] Mai era epoca în care la una dintre televiziuni rula nu știu ce serial italian (Caracatița?). Priveai și făceai, frisonat, analogii între tehnicile mafiote de acaparare a instituțiilor statului, descrise în film, și felul în care se organiza, tentacular, corupția la noi. Justiția nu se atingea pe atunci de înalții funcționari ai statului, iar PNA-ul, odată înființat, a devenit o instituție pur decorativă, o sperietoare pe care se așezau ciorile. Drumul banilor, care ducea de la bugetul statului la firmele particulare ale politicienilor, ale rudelor lor și ale congregațiilor de amici, fusese bine bătătorit. Pe la sfârșitul lui 2001, fostul premier Radu Vasile, care tocmai predase manuscrisul cărții Cursă pe contrasens, mi-a spus oftând: „Ei, dom᾽le, furam și noi, da᾽ furam ca găinarii! Ăștia fură ca profesioniștii de clasă!” În glasul lui se împleteau în chip straniu regrete, admirație, invidie, poate și un dram de dezaprobare. Era limpede. „Profesioniștii” furaseră țara și se pregăteau acum pentru o domnie lungă și un jaf pe măsură. Marile averi atunci s-au făcut. Aveam aerul unei țări turnate definitiv în betonul corupției. De fapt nu mai eram o țară, eram o pradă.
Iar Adrian Năstase întruchipa modelul despotului oriental, trecut prin strunga istorică a comunismului și drogat de putere. Se apropia de deținerea unei funcții supreme într-un stat necopt democratic. Înainte de al doilea tur, se instalase deja, psihologic, deasupra oamenilor, uitând că prin failibilitate istorică și prin caracterul trecător al trupului, nu era, așa cum suntem, în fond, cu toții, decât un biet omuleț. Numai că el, omulețul acesta ceva mai înalt, mai burtos și mai falnic ca ceilalți, ingurgitase o supradoză de putere. Cine-l putea opri?

Și atunci miracolul s-a produs. Un personaj cu privirea șuie și cu o meșă trasă de-a curmezișul capului, care părea mereu binedispus și care râdea zgomotos și legănat, l-a făcut harcea-parcea pe omul nostru, la televizor, într-o seară de iarnă, în fața întregii națiuni. Viclenia greoaie a lui Năstase a rămas încleiată în noroiul trufiei sale, în timp ce Băsescu, înarmat ușor și mânuind perfect săgețile otrăvite ale unui cabotin de geniu, a încheiat partida victorios, plângând de mila poporului român care, iată, trăia drama prezidențialelor trebuind să aleagă între doi foști comuniști…
Ceea ce Băsescu nu mai era demult.


Ce vor spune despre Traian Băsescu istoricii viitorului

Dar ce era el atunci? Ce vor spune despre el istoricii viitorului? Lucruri pe care parte din presa vremii și din opinia publică le-a spus încă din timpul vieții sale. Așadar, ei vor repeta pesemne la nesfârșit – și propozițiile astea vor intra în manuale – că e omul care, după ᾽90, a așezat ferm România pe orbita Vestului; că a activat mecanismele anti-corupție ale justiției, desprinzând actul judecătoresc de influența clasei politice; că a condamnat simbolic comunismul ca „regim politic ilegitim și criminal”, într-un parlament care, huiduindu-l, se autodenunța ca majoritar comunist; că a pus la dispoziția populației arhivele Securității comuniste; că, în timpul crizei economice globale din anii 2008 – 2011, a cerut guvernului, asumându-și răspunderea și consecințele gestului, măsuri de austeritate, vrând să evite falimentul țării într-un al doilea pas; că a făcut asta știind că își va pierde întreg capitalul politic. Istoricii viitorului vor mai spune că parlamentul, pe care unii ziariști îl numeau în epoc㠄parlamentul borfașilor”, l-a suspendat în două rânduri, încercând să-l înlăture de la cârma țării și să pună astfel capăt raziilor pe care justiția începuse să le facă prin averile și afacerile lor borfășești.
Această descriere este una empiric corectă. Istoricii viitorului nu vor uita să spună că Traian Băsescu nu fusese nici el un înger. De altminteri nu îngerii sunt chemați să curețe grajdurile Istoriei. Vor vorbi, așadar, de „mahalagismul” lui (care, ce straniu!, nu reușise niciodată să-i anuleze demnitatea), de plăcerea de a se lua în gură cu toată lumea, de a provoca și de a răspunde înzecit la orice provocare. Vor vorbi despre voluptatea lui de a da bătălii și de a se lupta mai abitir cu cât era înconjurat de mai mulți dușmani. Avea alura unui învingător și când era pus cu spatele la zid. Vor aminti (în treacăt) și că își trimisese fiica în Parlamentul Europei, fără ca o calitate anume s-o fi recomandat pentru acest rol. În schimb, se vor opri pesemne mai mult, căutând (zadarnic) o explicație plauzibilă (contemporanii nu o găsiseră) pentru opțiunea pe care o avusese, la finalul mandatului său, în alegerile prezidențiale din 2014 ; o explicație, dar alta decât cea simplist㠖 a unei prea omenești „slăbiciuni” –, incompatibilă cu un om de stat ce dăduse mari bătălii.

O pană strecurată în mașinăria Ticăloșiei

Cam așa cred că vor vorbi istoricii viitorului despre Traian Băsescu. Dacă ar trebui să spun ceva pe cont propriu în privința rolului istoric jucat de acest președinte, aș spune și eu, desigur, toate lucrurile astea. Dar aș adăuga ceva. Aș spune că pe parcursul celor două mandate ale sale, Traian Băsescu a jucat rolul unei pene. Da, cred că ați auzit bine: al unei pene. O pană, aș spune, adusă de apele tulburi ale istoriei noastre și care urma să intre în mașinăria Ticăloșiei și s-o gripeze. Și-acum, ca să ne lămurim la ce fel de „pan㔠mă gândesc, am să dau un citat:

„Faptul că opera bunului Dumnezeu nu e perfectă este un adevăr banal. Deschide doar fereastra și aruncă o privire asupra lumii pe care a creat-o. Dar că nici opera lui kakόs demiurgόs, a Dumnezeului ticălos, nu e perfectă, asta este într-adevăr surprinzător, asta nu e banal. E practic de necrezut că, din când în când, se poticnește până și mașinăria cosmică a Ticăloșiei. Iar acest defect nu este o greșeală de interpretare statistică, ci manifestarea unei așa-zise mari legi.”[2]

„Așa-zisa mare lege” e cea care ține cumpăna, pe această lume, în lupta dintre Bine și Rău. Mai precis, e cea care face ca Răul să nu cucerească definitiv Pământul. Ea e „marea lege” în virtutea căreia omenirea, apucându-se, asemeni baronului Münchhausen, singură de păr și săltându-se afară, reușește să se tragă din infernul pe care și-l creează și în care se rostogolește periodic. Ce forțe nemaipomenite, invizibile cu ochiul liber și insondabile cu ajutorul sondajelor, se strâng în sufletul misterios al unui popor și care, când totul pare pierdut și încăput pe mâna răufăcătorilor bine organizați – tupeiști, mincinoși, hrăpăreți, jefuitori de speranță și schingiuitori de cuvinte –, răbufnesc într-un val, nebănuit până atunci, al indignării, care mătură tot în calea lui și curăță terenul istoriei, pregătindu-l pentru un alt destin și pentru o altă construcție decât cea proiectată cu minuție în culisele Răului.


Câteva cuvinte despre „miracol”

Această auto-apucare-de-păr-și-extragere-de-sine din toate prăpăstiile Istoriei românii o numesc minune sau miracol. Sondajele sondează în ascuns și-n invizibil și de aici și precaritatea lor. Invizibilul, nedetectabilul și nemăsurabilul – toate accesibile doar ochilor inimii – pregătesc laolaltă terenul miracolului, unde se întâlnesc orgoliul celor disprețuiți, îndârjirea, ura și scârba lor. Miracolul este „lucrul” nemaiașteptat, care se coace în tăcerea nebănuitului. Iar forța lui este de a uni.

Unirea nu se face însă prin sugestie, nu se face prin sloganuri de campanie, nu se face cu afișe lipite pe ziduri și cu lozinci clamate pe străzi. Unirea se produce între oameni care se amușină de departe și care află că simt la fel; oameni care, în virtutea „așa-zisei mari legi”, se întâlnesc vertiginos, deși bâjbâind și pe pipăite. Și care, culmea, se unesc separând. Unirea se produce când apare un pol al Răului care se vede deposedat peste noapte de rolul harismatic al minciunilor sale. Utopia unirii absolute nu se face decât cu biciul și sub cupola unei tiranii. Altminteri, în libertate, unirea se face prin dez-binare și prin alegerea apelor. Adevărul este că alegerile le-am câștigat noi de câte ori ne-am pomenit uniți prin acea extraordinară forță de aglutinare pe care o produce eminența Răului: Ceaușescu, Iliescu, Năstase, Ponta…
În economia acestei alchimii și a acestui început de despărțire a apelor, Băsescu a jucat un rol aparte.

Odată ales, Băsescu s-a confruntat cu o problemă care se numea „România furată”. Și am senzația că, odată cu trecerea timpului și pe măsură ce a urcat treptele puterii, Traian Băsescu a căpătat un grad sporit de răspundere față de funcția sa. Spre deosebire de cei ce alcătuiesc fauna politică a României, lui chiar i-a păsat. Și-a adecvat armele de luptă la tipul de bătălie pe care urma să o dea. A știut să devină înalt când trebuia și să coboare când trebuia, cu voluptate, la mitocănia celor din jur.
Era firesc ca, după perioada de liniște pe care o instituise Iliescu – facem toate porcăriile din lume en douceur, victima jefuită trebuie să tacă, fericită de liniștea care domnește în jur –, țara să explodeze. România lui Băsescu a fost, într-adevăr, o țară care și-a dat poalele peste cap.
Dar nu asta trebuia să se întâmple? Nu trebuia să aflăm ce era sub poalele bine trase în jos ale României lui Iliescu, Năstase și Ponta? România căreia Băsescu i-a dat poalele peste cap a țipat, aparent pudică și ultragiată, din o mie de guri. Cum ar fi putut fi altfel, dacă îți propuneai să scurmi gunoiul, să întorci cu plugul justiției brazda netrebniciilor care, odată răscolite, numai frumos nu puteau să miroase? Mirosea tare urât sub poalele ridicate ale României post-comuniste. Ce viermuială, ce șerpăraie, ce faună colcăitoare crescută la întuneric și deranjată deodată de pala de lumină căzută peste ea! Era într-adevăr nevoie de-un comandant de navă care, atunci când îl întrebai de primul drum pe care-l făcea odată ajuns într-un port, să răspundă însoțind cuvintele cu hăhăitul lui inconfundabil: „Primul drum? La bibliotecă!”. Era nevoie de cineva care să tragă cu un gest hotărât vălul de pe „biblioteca” PSD-ului, lăsând să apară în fața întregii lumi teribilul bordel al României tranziției.
Adevărul e că primul drum al lui Băsescu ajuns președinte al României a fost în bordelul politicii românești. Într-un fel, și-a mutat biroul de lucru acolo. Și este oare atât de greu de înțeles că omului care i-a deranjat și i-a stârnit pe cei care prestau înăuntrul onorabilei instituții i s-a răspuns cu o ură-cult? Ne place sau nu, gestul acesta al înlăturării vălului, pe care-l presupune emergența adevărului, Băsescu este cel care l-a făcut. Tot restul, toate vorbele de clacă strânse în jurul lui de-a lungul celor zece ani sunt superflue, sunt fasoane ale frustraților care vorbeau și vituperau în timp ce el făcea.
Și voi merge atât de departe, încât voi spune că pana strecurată mortal de Băsescu în mașinăria autohtonă a Ticăloșiei a funcționat, urmând modelul odată creat, și în momentul în care, cu prilejul ultimelor alegeri, el se pregătea să iasă pe poarta Istoriei. Scenariul gripării mașinăriei Ticăloșiei a fost cel pe care-l inaugurase la sfârșitul lui 2004. N-avea importanță că, de astă dată, în locul lui Năstase, apăruse fiul Ponta. Mecanismul miracolului a funcționat asemănător. Într-un fel, pe terenul astfel pregătit – pe câmpul de luptă pe care-l lăsase în urma lui – au fost câștigate acum alegerile prezidențiale.

Scriind toate acestea, mă lasă rece de pe acum huiduielile unei părți dintre contemporanii mei. Le pun dinainte în paranteză sau mi le asum, știind că peste câteva decenii, când nici eu și nici huiduitorii nu vom mai fi, ele vor fi fost deja absorbite în praful timpului.

_____________________

[1] Vezi Mălin Bot, Ziariști amemințați, ziariști bătuți, Humanitas, București, 2004.
[2] Imre Tόth, Sunt lucruri care nu se fac. Și care totuși se fac, Humanitas, București, 2014, p. 209
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Ei bine, în aceste condiții – dar ce?... numai în aceste condiții, cînd istoria ne consemnează că, în orice timp și-n orice loc, au existat lingăi și slugi ale stăpînilor – ei bine, cîți au fost din aceea? Cu mult mai puțini decît acum. Căci nu avea oricine acces la foncții și „renumerații, după buget, coane fănică”.
(Ioan Peia)

Domnule bard Peia,
Dumneavoastra ati declarat ca la momentul cand a cazut comunismul aveati pusi deoparte banii pentru 12 dacii, deci cam 700.000 de lei. Puteti sa ne spuneti si noua ce "fonctie" ati avut de s-a pripasit pe langa dumneavoastra o asemenea suma? Parerea mea este ca oti ati fost ori peste ori faceati contrabanda cu aur. Ca din "fonctii" si „renumerații, după buget, coane fănic㔠nu ati fii reusit niciodata sa fiti un "om al muncii" atat atat de bogat.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-12-09 08:46:36
         
 
  corocarii de șatră, peleo, is taman Crin & Ponta de la Useleu care au organizat referendumul cu acel cvorum enervant.  
Postat de catre General Motors la data de 2014-12-08 23:43:09
         
 
  peleo, m-as fi mirat ca unul care da toata ziua in bobi gainilor sa inteleaga matematica.

Orice om normal ar fi priceput pana acum ca organizatorul referendumului de demitere a fost USL care, conform legii electorale existente la acea data, a semnat ca trebuie sa existe cvorumul acesta pentru ca referendumul sa fie valid.
Daca USL valida referendumul fara cvorum, ar fi trecut poeste propria-i semnatura. Ori USL e o alianta serioasa care nu poate face asta. :)



 
Postat de catre General Motors la data de 2014-12-08 23:39:42
         
 
  reformulez, pentru mințile seci ale bășiștilor:
iar pe idioții care susțin că 50+1% e o faptă onestă, iar nu un matrapazlîc de corocari de șatră, îi gratulăm cu un zero tăiat în paișpe!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-12-08 19:20:04
         
 
  iar pentru idioții care susțin că 50+1% nu e altceva decît un matrapazlîc de corocari de șatră, un zero tăiat în paișpe!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-12-08 18:40:42
         
 
  da, mă popo: voi sunteți niște ticăloși normali! nimic spectaculos în ticăloșia voastră. nu aveți nici măcar o aură de ticăloșie rafinată. normali, ca niște troglodiți frecați cu peria de sîrmă a prezentului.
aici ai nimerit-o!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-12-08 18:38:44
         
 
  Nu, peiuta, textul este unul normal, pentru oameni normali.
Nici nu ma mir ca nu il intelegi.
 
Postat de catre General Motors la data de 2014-12-08 15:24:55
         
 
  Inca o data nota 2 la matematica entru profesorul Cristescu. Cel care nu stie ca 46,8% < 50% + 1.

 
Postat de catre General Motors la data de 2014-12-08 15:23:41
         
 
  Ce i-a răspuns Arghezi lui Rosetti, consumatorul de produse maronii, cînd a venit a-l convinge să-și dea și el obolul:

"În țara asta am mai rămas cîțiva care nu mănâncă c... Lasă-ne așa"!

așa că dijaba vă străduiți a ne face părtași la cina voastră cea de taină, îngălaților! suntem din alt concept gastronomic.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-12-08 11:40:54
         
 
  acoperitule care te dai argotic,
textul de mai sus este o mostră de sulgărnicie și pupincurism, demnă de un filosof exstențialist.
existențalimbist, pardon!
ce rotocol, demn de bulă-haidăgher, a făcut, uitînd de evenimente gen: frățioru ăl șpăgar, care urmărea să o manipuleze pe coana justițika, jinerică ăl infractor pe zona retrocedărilor, fecioara ionica kare e-n tandrețuri cu gazprom și cu mafioții italieni pe tema nana, bașca cășunenau, aflat în tandrețuri imobiliare cu tătînă-su, care tătîne-su... oooo! ce să mai pomenim de matrapazlîcurile ipochimenului?...
mă rog, neamul bășist în integralitatea lui, care s-a căpătuit, laolaltă cu toată liota de șuțări mafioți din juru-i!
să uităm de pumnul dat copilului ăla, ca un fel de pumn dat româniei, în față?
marili moralist și filosof, liikeanu lakeianu, căruia i s-a aburit okeanu, uită.
e, asta e! cînd în burtă ai ditamai editura politică ceaușistă, digeri orice rahat bășist propagandistic!
ca și tine, măi acoepritule laș ordinar, care te învîrți pe aici, în prelungirea activismului feizzsbucist, pe care l-ai practicat, la alegerile recente, și pe care încă îl mai practici, pentru că ai de-afacere cu prostălăi manipulabili, posesori al unui creier de furnică!
cum vezi, pe noi nu prea reușești să ne duci de nas. așa că scade procentul ăla din comision, cu care îți justific mestecătura din dinți și pe aici.




 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-12-08 11:24:54
         
 
  „Cei ca Vadim Tudor, care ii dedicau ode lui Ceausescu si savantei de renume mondial nu erau obligati sa o faca. Puteau sta linistiti acasa unde sa isi vada de treburile lor” (popa - agent acoperit)

Cine nu a trăit în vremea aia – sau, dacă a trăit, habar nu a avut pe ce lume era – avea sentimentul istoric că s-a născut într-o stare de lucruri eternă. Cine își închipuia că, peste nu știu cîți ani, nu va mai fi comunism? Aaaabsolut nimeni, nici măcar ăia cărora le curgeau balele-n piept după occident. Ei bine, în aceste condiții – dar ce?... numai în aceste condiții, cînd istoria ne consemnează că, în orice timp și-n orice loc, au existat lingăi și slugi ale stăpînilor – ei bine, cîți au fost din aceea? Cu mult mai puțini decît acum. Căci nu avea oricine acces la foncții și „renumerații, după buget, coane fănică”. Trebuiau să treacă prin nenumărate filtre și să dovedească loialitate și activism. Dar chiar și așa, dacă e să comparăm averile și privilegiile „comuniștilor ălora odioși” cu cele ale capitaliștlor ăstora „oooonești”, de acum, oooo... distanța e astrală!
Pe atunci se spunea că România e împărțită, religios, în două: doi „baftiști” și 22 milioane de protestanți! Nu era chiar așa, „baftiștii” fiind ceva mai mulți, dar, cum am spus, destul de modești ca posesiuni și favoritisme. Azi, sunt atîția „baftiști” fix taman cît să încapă într-un partid, cu întreaga conducere centrală și locală, bașca țuțerii lui de pretutindeni, plătiți din fonduri oculte.
Băsismul este o astfel de organizație, pusă minuțios la punct de către profesioniști, special pregătiți să rămînă infiltrați în structurile puterii, în orice condiții, chiar și în pofida voinței populare, indiferent cît de masivă și volitivă ar fi ea. Drept exemplu, referendumul din 2012, cînd 7,4 milioane de români au fost considerați o masă inertă de votanți, care nu contează nici cît negru sub unghie în exercițiul așa-zis democratic. Și asta cu ajutorul neprecupețit al vestului, vai, imparțial!
Huo!

„Cei care l-au vorbit de bine pe Basescu si i-au recunoscut meritele - atatea cate sunt - dupa doua mandate, numai lingusitori nu poti spune ca sunt.
In primul rand ei au fost deja sus, in pozitii caldute,” //p(h)opa-mitică!! = adică un melanj securistic de popă și ciocălău!//

„Au mers in continuare pe o mana moarta ca Basescu. Au mers pe gloaba schioapa, aflata in faza terminal si nu pe armasarul care venea galopand si nechezand in zare.
Te-ai intrebat vreodata de ce?” (același popă (s)tresat!)

Cum se dau acoperiții de gol, cu propia lor guriță de fraierici!
Și cine i-a pus în „pozițiile alea calde”, popo? Nu cumva ăia care i-au pregătit – mai ales din afar㠖 hăt, de pe vremea comunismului, ca să-l subminze? Și care, desigur, au rămas infiltrați în aceleași structuri și au servit aceleași interese... Bășismul – organizație care a preluat din mers ceata de lachei – i-a asimilat, asigurîndu-le intangibilitatea și prosperitatea. Puteau să defecteze taman acu, să-și bată cuie-n tălpi, ca proștii? Și bineînțeles că ăștia, vechi cutre experimentate, au recrutat alți poponari care să-și scuipe țara și s-o vîndă.
Măi, popo, cu cine crezi tu că vorbești?
Voi nu defectați, că nu aveți încotro, sunteți prinși în hora aia călugărească, în care primul din rînd tot strigă să se-nchidă cercul!
Noi nu defectați!
Voi defecați!
Căz doară d-aia sunteți bășiști!

Așa că nu m-am întrebat deloc, popălăule! Și nu m-am mirat. Știam ce gașcă de trepăduși sunteți.
Iar „mîna” aia „moartă”, pe care ați mers și tot mergeți, nu e deloc moartă, devreme ce încă o folosiți în chip de amantă cu cinci deștete!

„De ce niste pupincursti nu se lingusesc pe langa potentatii zilei, ci pe langa un amarastean care oricum pleaca si va fi lipsit de putere in scurt timp?”

Unde pleacă, mă? În patagonia, pe unde hălăduiești tu și ciocălău? Nu tăticu, stă aici, să tragă sfori securiste și după. Cu tot iocanisu vostru, pe post de papagal-mucles! Că doar d-aia au tot purta negocieri în sicret. Gagiu intră în faza de cocon! Dupe care va zbura la ceruri, în chip de fluture cap-de-mort și în zig-zag dement! Fiind kior și turmentat!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-12-08 11:10:44
         
 
  textul de mai sus al dlui Liiceanu contine afirmatii verificabile si deductii corecte din punct de vedere logic. intai sunt prezentate faptele si pe urma sunt ele eventual calificate, iar daca se intampla invers, atunci autorul prezinta justificari clare.
comentariile d-lui Cristescu incep prin a incrimina si continua cu diverse calificative pejorative fara insa a prezenta niciun argument la obiect. exista numeroase inferente si referinte de tot felul, doar legatura lor cu obiectul nu-i de niciun fel.
in fine, din lista d-lui Cristescu lipsesc enorm de multi, dar in special:
obama
merkel
kinder bueno
submarinul galben
agentul 007


PS. smecheria cu lista consta in prelevarea numele autorilor articolelor care l-au criticat vreodata pe Ponta pentru plagiat si pe alti membrii PSD pentru diverse ticalosii.

 
Postat de catre Mi Argo la data de 2014-12-08 08:14:59
         
 
  Iată, domnule coleg ce pleiadă de acoperiți! Cât se vor fi chinuit serviciile să-i plaseze ori să-i recruteze. Și misiunea lora r fi trebuit să fie apărarea intereselor României. Un ale unui individ rejectat de 7,4 milioane de români. Să vă mai reamintesc la ce scor a demisionat Charles de Gaulle?

Prin urmare, iată rușinea rușinilor în toată splendoarea.

Raul Sanchez Costa, de la „El Pais”
Alexander Levy, de la „Le Figaro”
Carmen Păun, de la EUobserver
Liliana Ciobanu, de la „The Economist”
Mirel Bran, de la „Le Monde”
Keno Verseck de la „Der Spiegel” și „Deutsche Welle”
Laura Balomiri, de la „Der Standard”
Vlad Odobescu, de la USA Today
Karl-Peter Schwarz de la Frankfurter Allgemeine Zeitung
Andra Timu, de la Bloomberg (SUA)
Manuela Preoteasa, de la EURACTIV și HotNews

“„Condicuța cu agenți”, o carte în curs de apariție
Dintotdeauna, spionii sau agenții de influență au fost au fost aleși dintre oamenii fără personalitate, predispuși să facă orice pentru interesul lor personal. Pentru ei, nu există noțiunile de țară sau mamă, pe care le-ar sacrifica în doi timpi și trei mișcări, cum se spune pe la noi. Fac excepție, desigur, profesioniștii acestui domeniu, pe care fiecare țară îi folosește în interes național, iar acțiunile acestora pot purta, deseori, numele onorabil de sacrificiu.
Nu este, însă, cazul cu clienții noștri. Ei nu sunt altceva decât niște amărâți ai soartei, nebăgați în seamă de nimeni, care au văzut că serviciile lor mizerabile, chiar dacă făceau rău țării unde s-au născut, le pot aduce și foloase materiale, dar și un statut social la care nici nu îndrăzniseră să viseze înainte de intrarea în rețea!
Citiți tot articolul la link:

http://www.cotidianul.ro/agentii-lui-basescu-se-plang-ca-au-fost-demascati-193826/

Din aceeași categorie face parte și textul rușinos publicat, de colegul Cioacă, probabil pentru a-l discredita adică pentru a-l face de râs pe ipochimenul care a avut neobrăzarea să spună c㠓școala românescă produce tâmpiți”.

Ce ziceți avem și pe Europeea asemenea ipochimeni?
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2014-12-08 06:18:25
         
 
  "Nu credeam, vreodata in viata, ca profesorul Cristescu o sa compileze mizeriile lui Peia. Dar..ce sa te mai mire.."

Vai, distinse coleg, ați devenit fitilist? Ori, doamne ferește, veți fi fost "legendat" și domnia voastră, pe stil nou. Precum "filosofii" și "scriitorii" care s-au pus cu arme și bagaje la dispoziția ticălosului național. De ce oare? Pentru că sunt legendați și execută întocmai și la timp ordinele. Și pentru că MTR, adică Marele Tartor al Răului îi manipuleză cu dosare. Și pe cei de aici și pe unii din afară. Ați văzut la Referendum cum s-au deconspirat? Unii, și pe aici, se cred conspirați deplin. Însă, cum v-am mai spus, scriind, ne descriem. Iar unii au rămas simpli politruci, cred ei, acoperiți. Îi trădează însă comportamentul și, mai ales, SCRISUL. Ce intelectual este acela care să dedice osanale unui individ al cărui frate trafica justiția în numele justiției independente? Ori apăra ticăloși care au spoliat țara și acum sunt în pușcărie? Păi, distinse coleg, în raport cu acești intelectoni, intelectualii lui Ceaușescu erau aproape îngeri. Dar să fii intelectual astăzi și să nu înțelegi aceste mizerii este de neexplicat. Însă, cum știți, suntem toleranți și ne mai și amuzăm. Mai ales când îi vedem dând în clocot!

PS. Ce scriu aici, sunt constatări personale. Că unele coincid cu ale domnului Peia nu înseamnă că am compila unii din alții. Avem noi divergențe poetico-hermeneutice și de ecolimbaj dar nu-i puteți, distinse amic ecsintescu virtual, contesta calitatea de patriot a distinsului giurgiuvean! Cum, din câte vă cunosc, nici domniei voastre nu i se poate reproșa că nu ar fi patriot. Chiar dacă, uneori, presupun, preferați vodca pălincii!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2014-12-08 05:56:22
         
 
  P._iuta, se pare ca tu nu pricepi urmatoarea chestie:

Cei ca Vadim Tudor, care ii dedicau ode lui Ceausescu si savantei de renume mondial nu erau obligati sa o faca. Puteau sta linistiti acasa unde sa isi vada de treburile lor si ale familiei precum ceilalti 23 de milioane de romani care nu le-au dedicat conducatorilor nici macar un vers. Nu li s-ar fi intamplat nimic daca nu o faceau.
Dar totusi au facut-o. Din dorinta de a parveni, de a lingusi, de a se vedea la TV, de a accede pe linie de partid intr-un un post mai caldut, etc. Ceausescu era in tot si in toate, era alfa si omega, nu exista alternativa.

Cei care l-au vorbit de bine pe Basescu si i-au recunoscut meritele - atatea cate sunt - dupa doua mandate, numai lingusitori nu poti spune ca sunt.
In primul rand ei au fost deja sus, in pozitii caldute, inca inainte ca Basescu sa fie presedinte si vor mai fi inca mult timp dupa ce Basescu nu va mai fi la Cotroceni. Plesu, Cartarescu, Liiceanu, Manolescu, Patapievici, etc sunt deja nume. Lumea auzise de ei inainte de a auzi de Basescu.
In plus, daca erau intr-adevar pupincuristi ar fi schimbat macazul inca de acum doi ani, cand USL-ul venea pe cai mari, iar Basescu era incoltit si aproape eliminat de pe scena politica.
Puteau foarte bine sa ii dedice cearsafuri de texte noului Mesia politic al Romaniei, lui Victor Ponta. Nimic nu lasa sa se intrevada ca acest ilustru personaj daruit de divinitate Romaniei nu va conduce tara cel putin doua mandate ca presedinte, plus inca multe altele ca premier.
Si totusi, acesti oameni de litere, pe care ii poti banui de orice numai de prostie nu, uite ca nu au fact-o!
Au mers in continuare pe o mana moarta ca Basescu. Au mers pe gloaba schioapa, aflata in faza terminal si nu pe armasarul care venea galopand si nechezand in zare.
Te-ai intrebat vreodata de ce? De ce niste pupincursti nu se lingusesc pe langa potentatii zilei, ci pe langa un amarastean care oricum pleaca si va fi lipsit de putere in scurt timp?
 
Postat de catre General Motors la data de 2014-12-08 05:17:03
         
 
  cu mercenari jegoși ca tine nu sunt aruncați în pubelă, asta nu pricep.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-12-07 20:58:07
         
 
  Bai Peia, bai infectie, ce nu pricepi?  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2014-12-07 20:40:56
         
 
  Nu credeam, vreodata in viata, ca profesorul Cristescu o sa compileze mizeriile lui Peia. Dar..ce sa te mai mire..  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2014-12-07 20:39:46
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  tot pentru partizanul bășist ciocălău:

RAPORTUL CURȚII DE CONTURI ARATĂ CĂ MAFIA IMOBILIARĂ BĂȘISTĂ, PATRONATĂ DE CĂTRE TARTORUL KIOR, A DEVALIZAT BUGETUL STATULUI CU... ATENȚIE, SĂ NU PICI ÎN BUMB, CIOCĂLĂU:

4.000.000.000 EUROI!

A suflat marili filosof liikeanu ceva despre asta?
că-l văz fefe poreocupat de infractori!
infractorii bășiști sunt mai puțini infractori decît ăia ne?
ia zi, ciocălău, cum e cu filosofii liikeanu și preșu?
onești, onești, no?

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-12-07 19:25:57
         
 
  mai ia cioacă, ma ia:

"cititi mai jos, pentru inceput, Scrisoarea I si Scrisoarea a II-a, de Andrei Gabriel Plesu catre tovarasul Secretar General al Partidului Comunist Roman, Nicolae Ceausescu, angajamentul tovarasului Andrei Plesu in fata organelor de Partid si Declaratia prin care confirma relatia de subordonare fata de ofiterul de Securitate din Srviciul "Arta-Cultura-Presa", Vasile Malureanu, pensionat ulterior cu grad de general din SRI
Andrei Plesu a fost prima propunere a conspiratorului Ion Iliescu pentru fotoliul de ministru al Culturii in Guvernul FSN condus de Petre Roman dupa lovitura de stat din decembrie 1989. Iar una dintre primele sale actiuni in calitate de ministru a fost sa ofere - cu aprobarea lui Ion Iliescu si a lui Petre Roman - intreaga Editura Politica a Partidului Comunist cu cea mai performanta tipografie dintre toate editurile romanesti direct tovarasului sau, Gabriel Liiceanu. Nici astazi nu este clar cum un bun al statului s-a transformat peste noapte in editura privata Humanitas. Tot Andrei Plesu si Petre Roman se remarca prin sprijinul pe care l-a adus infiintarii si dotarii revistei "Romania Mare". Gestul ministrului Plesu l-a determinat pe disidentul anticomunist Dan Petrescu sa se retraga din ministerul Culturii. Dar pe Andrei Plesu nici macar sangeroasa mineriada din iunie 1990 nu l-a clintit din loc. Dupa ce l-a condus la aeroport pe Gabriel Liiceanu, in dimineata zilei de 14 iunie, Plesu s-a oprit la redactia fostului ziar al partidului "Scanteia", "Adevarul" aservit atunci complet FSN, unde a lasat un indemn la "curatenie", aparut chiar pe prima pagina a ziarului. De atunci, Plesu a mers tot inainte in structurile tuturor guvernarilor care au trecut peste Romania. Pe cand era ministru de Externe, nu a ezitat nici sa-si subventioneze de la stat propria publicatie, "Dilema", nici sa accepte, 1.000.000 de marci din partea unei fundatii germane, livrate prin ONG-ul sau - Colegiul Noua Europa - desi era se afla in functie oficial, de demnitar al statului roman. Multi oameni normali s-au intrebat ce il tine "sus" pe Andrei Plesu, cel care a plagiat pana si titlul cartii sale de "referinta" - Minima Moralia este titlul original al cartii filosofului Theodor W. Adorno, publicata in 1951. Un raspuns ar putea fi in aceasta DECLARATIE, pe care o publicam aici, si din care reiese adevarul despre adevarata natura interioara a lui Andrei Gabriel Plesu. "Mentionez ca la cateva saptamani dupa aceste evenimente - Afacerea Meditatia Transcedentala, nota red - am avut o lunga conversatie cu tov. Malureanu de la Ministerul de Interne, in cuprinsul careia l-am informat asupra celor petrecute". Vasile Malureanu era ofiter al Departamentului Securitatii Statului, Directia I, Serviciul "Arta -Cultura - Presa". Dupa 1989, Vasile Malureanu a ramas in stransa legatura cu Andrei Plesu, oficialul tuturor guvernarilor post-decembriste. Vasile Malureanu a iesit la pensie recent, din SRI, cu gradul de general. Poate asa se explica si graba cu care un filosof de talia lui Andrei Plesu nu a ezitat sa-si puna manecute negre si sa se infunde in arhivele mizere ale Securitatii, preluate de CNSAS..."

(aceeași sursă)
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-12-07 11:11:13
         
 
  erată:
istoria, scrisă de istorici onești, care vor consemna acest lucru, face-o-vor la capitolul: "camarila bășistă și lătrăii ei cei vîrtos profitori!"

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-12-07 10:30:05
         
 
  mai ia de-aici, ciocălău:

http://victor-roncea.blogspot.ro/2010/02/maxima-imoralia-andrei-plesu-demascat.html

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-12-07 10:26:52
         
 
  Demnitate filosofică

Se spune că intelectualii Preșu și Liicheanu luau masa, așa ca între filosofi, cu Bairam Flatulescu.

Acesta, BF, întinde măna să ia un ardei iute. Pac, Preșu îi dă peste mână! Întinde mâna din nou să ia un ardei! Liicheanu la fel, îi dă peste mână! Mirat întreabă: vreți să vă dați cocoși? În cor, cei doi răspund: domnule BF, pentru linsorile noastre de fese, pe care vi le administrăm filosofic, nu aveți dreptul să mâncați chiar tot ce vă doriți!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2014-12-07 10:25:24
         
 
  ciocălău,
voi ați fost și ați rămas niște slugi. mai exact, niște agenți de influență, plătiți din gross ca să denigrați românia, spre binele burților voastre neîncăpătoare.
d-aia v-au dat ăia castronelu de linte la bot.
cît privește nivelul antelectual al agenților liikeanu lakeianu și al lu preșu, vax! au fost și sunt mii, milioane care îi au la degetul mic de la piciorul stîng. ăștia doi sunt doar niște legende false, umflate de propaganda capitalistă, interesată să pună gheara infectă pe țara asta.
iată ce spune un alt bursier al humboldtului (nici măcar nu scrii corect!) ăla despre telectualii tăi de mucava...

adrian marino:

"Volumul de memorii al criticului Adrian Marino, "Viata unui om singur", va aparea in martie la Editura Politorm. Cartea critica "odiosul mediu literar", dar si personalitati precum George Calinescu, Emil Cioran, Constantin Noica, dar si Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu, relateaza Evenimentul Zilei.

Criticul povesteste cum George Calinescu s-a adaptat compromisurilor epocii, "cu o ipocrizie si cu un cinism, in forme uluitoare si cabotine", devenind "un profitor al spolierii boierimii decavate, ajunsa la talcioc" si considera ca Emil Cioran a scris, de fapt, o singura carte, in mai multe variante.

Pe Andrei Plesu, Marino il califica drept "moralist cu lipsa la cantar", "cu o opera destul de subtire", iar pe Mircea Dinescu il considera "odios in esenta", pentru ca "polueaza si trivializeaza totul".

Mediul literar este "detestabil, plin de ranjete sinistre, de barfeli si imbecili agresivi si megalomani", spune Marino, care si-a atras antipatia grupului de la Paltinis, dupa ce a criticat legaturile lui Constantin Noica cu regimul comunist.

"La Cluj, m-am lovit, in permanenta, de asa-zisa Scoala Zaciu. La Bucuresti, cu aceeasi virulenta, de mafia Liiceanu - Plesu. Atacuri, obstructii, denigrari permanente. Uneori, la limita ilegalitatii evidente", scrie Marino."

sursa: ziare.com

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-12-07 10:12:37
         
 
  Domnule bard Peia,
Si eu am beneficiat de o bursa germana data de o firma germana pentru a-mi desavarsi pregatirea technica. Am profitat de aceasta bursa? Bineinteles! Bursa mea a fost data de o companie privata germana, poate ati auzit de ea, firma Siemens. Si bursa mi-a fost data fara sa ling firma Siemens. Bursele lui Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu au fost acordate de Fundatia Humbold din Germania. Poate ati auzit de aceasta fundatie si poate ati auzit si de ce poarta numele pe care il poarta. Eu nu cred ca Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Adrian Marino si alti carturari romani care au primit aceasta bursa au lins fundatia Humbold. Si acum sa va spun de ce nici eu nici dumneavoastra nu am primit aceasta bursa. Nu am primit-o deoarece nici eu nici dummneavoastra nu ne ridicam la nivelul intelectual pretins de aceasta bursa. Deci insinuarea dumneavoastra ca noi nu am primit aceasta bursa pe motiv ca nu am lins portile fundatiei Humbold este falsa. Fiindca, domnule Peia, eu va pot garanta ca atat eu cat si dumneavoastra chiar si in cazul in care vom linge portile susnumitei fundatii pana ne tocim limbile, bursele acestei fundatii nu vor da niciodata buzna peste noi.

p.s.
Dumneavoastra ati citit cate ceva din ce a scris Gabriel Liiceanu, sau toti cei care scriu sub nivelul lui Feuerbach, nu sunt demni de a fi cititi de dumneavoastra? Sa stiti ca cei de la fundatia Humbold au citit si de asta iau dat bursa.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-12-07 09:16:19
         
 
  ceaușescu a avut cîntăreții lui.
iliescu a avut cîntăreții lui.
de ce nu ar fi avut și băsescu?
sigur, ăștia de dată recentă, se dau mai rafinați, fac acolade retorice, de sorginte filosofică.
dar tot niște lingăi sunt.
așa și cu lingăul liikeanu (predestinată rezonanță denominatoare!), profitor de burse și resurse, alături de celălalt rubicond lingău băsist, preșu, care și-a cadorisit pretenaru cu ditamai editura politică, fostă ceaușistă!
istoria, scrisă de istorici onești vor consemna acest lucru, la capitolul camarila bășistă și lătrăii ei cei vîrtos profitori!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-12-06 22:13:05
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE