|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
sau despre ironia apelor
eu aleg noaptea pentru a scrie. miezul nopþii. ora aceea de trecere între zile, când de multe ori omul îºi vede visul, iar eu caut fildeºul din mine. cândva am numit-o "ora de fildeº". ceasul acela rotund-spiralat, de spirit, când nu mai am umbrele celorlalþi în mine ºi pot dansa singurã prin cuvinte. ori poate cuvintele mã aleg în dansul lor partenerã.
uneori, în acest timp rotunjit, în acest cadran fãrã limite, mai întâlnesc oameni: poeþi, pictori, filosofi, medici, ingineri, nici nu mai conteazã. ºi ei scriu, în acelaºi Timp. îi numisem "noptaci", aºa cum mã numisem pe mine însãmi. ei ºtiu care sunt. se recunosc acum, aici. poate vor citi, poate nu.
împãrtãºeam cu ei aceste ore, tacit, fãrã sã ne vorbim, fãrã sã ne întâlnim decât în invizibil. surâdeam. de fiecare datã. în timp, ne regãseam, descopeream acelaºi fel de a închide nopþile în vers. aceleaºi frãmântãri sau maladii ale spiritului, ori aceleaºi respiraþii întretãiate de metafore, în liniºte. fiecare în colþul sãu (nu, nu de fildeº, nu râdeþi) de gând, de casã, de lume. nevãzuþi. doar literele amestecând alchimic culori.
de o vreme, aceste ceasuri de fildeº sunt blamate. cei ce priveau dansul credeau cã sunt legãturi ascunse, lumeºti. le-au noroiat. mi s-au adus în palme cuvinte ca înºelare, trãdare, secrete. am tãcut o vreme, deºi mãrturiseam simplu, sincer, de fiecare datã: e o simplã uniune de spirit, într-un ceas al nopþii, între cei ce îºi decupeazã aceste minute doar pentru a scrie. ºi am tãcut mai departe. fiecare sã dea alt sens, alte plesniri din bici. eu aºteptam închizând ochii ºi scriind, fãrã sã sfãrâm fildeºul. poate cã doar elefanþii îmi þin sufletul treaz, în acele ore.
rareori scriu ziua. ºi asta fiindcã e prea multã miºcare în jurul meu, în mine, nu se decanteazã stãrile, imaginile, oamneii, cuvintele. mi-am dat seama cã neliniºtea diurnã e doar prilej de dispersare în cuvânt. uneori prind momente de compoziþie, când prelucrez o imagine, fac un colaj, pregãtesc un dar sau o paginã de jurnal. poezii nu pot scrie în plinã luminã exterioarã, am nevoie de sidefiul din mine, de prea albul fildeºului.
cel ce mã ºtie cu adevãrat, îºi pãstreazã crezul în ceea ce sunt. cel ce trãieºte în negurã ºi hãuri, va gãsi mereu tãgãduiala, indiferent de cum se învârt în mine orele ºi cât adevãr las în el. ºi pãstrez singurãtatea parfumatã discret cu versuri, atât.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Apai, nu stiu ce astepti?! Invitatie?! Iaca, ti-o fac! :))))Cu nerabdare!!! :))))) |
|
|
|
Postat
de catre
Carmen Anghelina la data de
2006-02-23 20:06:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
No, amu, fiind o paginã de jurnal cu niscaiva elemente dintr-o anume realitate, cea despre cei care deformeazã realitatea, apãi poate sã aibã ºi ceva dezamãgire inlcusã. Dar tu eºti noptac, spinuþule, ºtii despre-i vorba p-aci. Cred cã am nevoie de ceva ghimpiºori sã mai înþep ºi io, cã am cam uitat. ;)) |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-02-23 19:49:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ela, textul asta imi pare o definitie a unei dureri...si se transmite... |
|
|
|
Postat
de catre
Carmen Anghelina la data de
2006-02-23 19:43:22 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|