PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Roena Woolf Casa bunicii era pustie cu desãvârºire. Am ajuns prin întuneric în podul casei. M-a invadat mirosul de carton, de praf, de vopsea. M-am aºezat pe fotoliul vechi, tapiþat în nuanþe de la bej, maroniu, pânã la brun. Am simþit deodatã cât de mult m-am schimbat. Altã fãpturã se ascunde în silaba asta: eu. Mi s-a întâmplat de multe ori sã vin noaptea aici, când am locuit în vechea noastrã casã. Când eram în spital, mi-era dor, simþeam nu cã voi gãsi consolarea, dar cã mi se va pãrea mai uºor sã îndur aici, în aceastã casã, între mobilele, talmeº-balmeº de aici, de semne ºi simboluri amestecate, conþinând dinainte de naºterea mea toatã istoria pe care am trãit-o ºi încã o mie de alte posibilitãþi: dulãpiorul cu oglindã veneþianã, alãturi de scaunele cu furnir din mahon, aºteptând oaspeþi nevãzuþi, alãturi de masa petrecerii. Abia acum analizez acest sentiment sau pur ºi simplu îl trãiesc, acum când descopãr, ajunsã unde visam, cã într-adevãr mã liniºtesc, lucrurile emanã pentru mine unde blânde ºi mângîietoare, semiotica lor e încurajatoare, limpede. Dacã eu, umila pãpuºã însufleþitã, am ajutat casa sã existe, cu toate puterile mele slabe, casa, la rândul ei, mã ajutã sã trec, sã ajung dincolo de jalea mea chinuitã ºi caraghioasã. Dincolo de lovitura încasatã, de rana biologicã, de sfâºierea orgoliului meu de mamifer care nu a mai fost în stare încã o datã sã nascã o fiinþã vie ºi s-o hrãneascã cu lapte. „Accidente ca al tãu sunt foarte rare, spunea Delia. Un caz la zece mii!” Ce fantasticã reuºitã a sorþii mele sã nimereascã în bãtaia focului. Liniºtea atât de adâncã din jurul meu este tot o convenþie din marele joc. O odihnã a semnelor. ÃŽn întuneric, lumea îºi linge rãnile. Iar mîine vom lua totul de la capãt? Voi avea oare putere? Nu sã uit, pentru cã nu vreau sã uit. Numai eu pot da sens întâmplãrii mele ºi tragediei fãpturii care a încercat sã existe ºi nouã luni m-a vrãjit cu taina creºterii ei, s-a pus în acord cu pãmântul ºi cerul, cu ritmurile iernii, primãverii, verii ºi toamnei, iar acum, cu preþul suferinþei, pe care nu mi-o pot imagina, suferinþa ei, m-a restituit mie însãmi, hoit de balenã aruncat la mal, liber de orice rãspundere, nevoit sã priceapã de ce mai trãieºte, de ce a trãit ºi va mai trãi încã. Vorbe, vorbe, vorbe! Biete încercãri de a numi incendiul nemilos al rãrunchilor, acuta mea spaimã atât de adâncã, ghearele care îmi sfâºie inima. „Eu, bietul om care nu a avut curajul sã renunþe la visul lui, din întunericul nopþii ºi al durerii mele, te rog sã mã ajuþi! ªtiu cã nu mã voi stinge, cã multe asemenea nopþi mã aºteaptã încã, dar ajutã-mã sã îndur ce mi-e dat. Nu-þi pierde rãbdare cu nemernicul de mine, apleacã-te spre el pânã când în bietele-i imense membre þepene, în capul lui umplut cu rumeguº, va licãri în sfârºit o emoþie adevãratã, reflexul unei idei.” Am murmurat în întuneric un cântec de leagãn, un simplu cântec rimat, m-am chinuit fãrã milã, miºcându-mi braþele ca ºi cum aº fi þinut un copil. Toate au un rost, chiar ºi aceastã torturã, sadismul nocturn ºi dement, mîine plec în oraºul de piatrã, aici rãmâne mormântul secret al copilului meu. Doru habar nu are cã ºtiu. * * Bucureºti, trei sãptãmâni de la sfârºitul lumii. Octombrie sfâºietor, toamnã puþin mai târzie decât sus la noi, unde am mai vãzut o datã învineþindu-se frunzele. Mami a apãrut tãcutã ºi distantã. ÃŽn primele ore, nu s-a lamentat deloc. Am umblat cu Doru pentru acte. Ne-am fixat ziua cãsãtoriei. Mi se pare ciudat cã hainele mele sunt colorate. ÃŽn oglinda din camera mea nu mi-am descoperit nici o trãsãturã nouã pe faþã. Nici un rid. Stau în casã, mã plimb cu Anca. Ce m-aº fi fãcut dacã n-o aveam pe ea! Mi-am dat seama cã am plecat fãrã sã-mi iau rãmas bun de la Gina. I-am scris în grabã o scrisoare, i-am pus-o la cutie. Pe urmã i-am scris fostei mele college, Diana. Nici ei nu i-am spus la revedere. ªi iar mi s-a pãrut cã nu-mi mai gãsesc nimic de fãcut. Citesc. Mã întreb dacã n-ar trebui sã-i telefonez ºi Deliei. Nu pot sã uit expresia ei vinovatã. * * Mami a dat deodatã buzna în camera mea. „Ce ai de gând? Cum de eºti atât de egoistã, de rece, cu ceilalþi, cu mine? Crezi cã eu nu sufãr pentru ce þi s-a întâmplat? Crezi cã pe mine nu mã atinge? Aflã cã am fost tot timpul acolo în spital, cum mi-a telefonat Doru cã te-ai internat m-am dus acolo. N-am îndrãznit sã urc sã te vãd, pentru cã mi-ai interzis sã mã arãt. Crezi cã eu puteam sta acasã când nepoata mea era în primejdie? ªtii cã eu am fost împreunã cu Doru ºi þi-am îngropat copilul în grãdina casei? De ce atâta majstate ºi rãcealã faþã de mine, bunica ta? Crezi cã nu te aude Doru ºi nu-mi spune cum plângi noaptea? Crezi cã nu plâng ºi eu în perna mea ºi mã feresc sã nu mã vadã Anca? Numai cu taicã-tu semeni, eºti ca ºi el, crudã însã dreaptã!” Dupã aceastã tiradã, a ieºit demnã din camerã. Regina-mamã. Anca s-a ridicat de pe scaunul de la birou, s-a apropiat de mine ºi m-a îmbrãþiºat. „O, mamã, dulce mamã...” Din câte mi-au fost date sã aud în ultimele zile – întrebãri, sfaturi, consolãri, spovedanii, bârfe, îndemnuri, dojeni, reproºuri – povestea cea mai cumplitã, mereu mai adânc complicatã în inima mea, este povestea acelor copii îngheþaþi pe munte vãzutã cu ani în urmã la telejurnal. Mã urmãreºte într-atât, încât am vrut sã aflu cum îi cheamã. Nu Tristan ºi Isolda, nu Paul ºi Virginia, nu Romeo ºi Julieta. Numele lor scrise pe crucea din Piatra Craiului. Oare a fost un accident? Oare au vrut sã disparã îmbrãþiºaþi, sã scape de toate interdicþiile, de toatã mânia celorlalþi? I-am dat telefon Aurei, unei cunoºtinþe de la ºtiri seara târziu, când ºtiu cã se întoarce de la televiziune. Mi-a strigat veselã: -Ce faci? La mine avem o micã petrecere! Se auzeau râsete ºi muzicã. I-am explicat de ce o caut. A tãcut o clipã. -Nu ºtiu, dar te sun mai târziu. Aflu eu. ªi s-a þinut de cuvânt. A sunat pe la unu noaptea ºi mi-a strigat în receptor, pe fondul petrecerii ei, mai anplã cu câteva ore: -Oana ºi Radu. Ea era fata administratorului de la ºcoala la care lucrezi tu. Eºti mulþumitã acum? Sigur, asta nu schimbã cu nimic istoria. „Un trandafir, oricum îi spun, îþi dã mereu acelaºi scump parfum”. Radu ºi Oana. Doi copii fãrã noroc, îngheþaþi pe munte. ÃŽn faþa lor, întâmplarea mea e o schiþã uºuricã, duioasã. Mã gândesc la tatãl ºi la mama fetei ce dramã au trãit. Mi-a mai spus Aura cã nea Sandu, aºa îi spunem noi, nu s-a dus niciodatã la mormântul copilului sãu. Aºa spune Aura, dar eu refuz sã cred. Eu cred cã toatã bunãtatea lui faþã de mine, cumpãrãturile din piaþã, grija pentru scrisorile mele care veneau la ºcoalã ºi pentru singurãtatea mea – un fel de asistenþã socialã, atât de modestã ºi încãpãþânatã – erau semnele abisului din inima sa. De când ºi-a pierdut fata au trecut opt ani. ÃŽn opt ani poþi dobândi speranþa unei indiferenþe ºi speranþa cã vei putea uita. Se spune cã moartea prin îngheþ este de la o treaptã-n sus (sau în jos?) foarte plãcutã. Plinã de arãtãri prietenoase ºi de cãldura unui somn înstelat. Au cunoscut ei, unul lângã altul, asemenea moarte? ªi au vrut ei sã moarã? Au fost atât de jigniþi ºi de alungaþi? Nu se poate. Doar se aveau unul pe altul! Ca o lupoaicã smintitã, care ºi-a pierdut puii, înfiez umbrele acestor copii, Radu ºi Oana, morþi de dragoste în Piatra Craiului, legendã fãrã ºanse de supravieþuire. Mã gândesc la lucrurile lor. Cum ºi-au fãcut rucsacurile, cum au plecat la garã ºi s-au urcat în tren Iarna, în Piatra Craiului, e o nebunie sã pleci ca ei, fãrã sã cunoºti drumurile. E curatã sinucidere. Am scris fãrã sã vreau asta. Dicteul automat! Un loc comun, ca ºi „nãscut mort”. Viaþa e plinã de locuri comune, tot ce ni se întâmplã mai existã undeva: în proverbe, în literaturã sau în istorie. * * * M-am mãritat cu Doru la începutul lunii noiembrie. Masã mare la noi acasã. Numai noi, Mami ºi genitorii, câþi au mai rãmas. Mami a fost dulce ºi infantilã, a adus-o ºi pe Anca. Ea a stat lângã mine tot timpul ºi a fost tare bucuroasã. Tatãl vitreg al lui Doru a þinut un mic discurs voios. „Eu vã consider cãsãtoriþi încã de la vizita fãcutã de Ana. Când Doru te-a adus la noi pentru prima oarã, i-am spus mamei: vezi, ea este ursita lui Doru! Nu-i aºa, mamã?” Apoi a pus pe masã o sticlã prãfuitã, învelitã într-un fel de teacã de papurã. „Aceasta e pregãtitã de douãzeci de ani, pentru cãsãtoria lui Doru. Un vin de Malaga.” Mama lui Doru a scos repede din cutie paharele de cristal aduse cadou, el a desfãcut cu gesturi mãsurate sticla ºi a turnat cu grijã, din vin ieºea un fel de fum. Era un lichid gãlbui-îmtunecat, ca uleiul din amforele vechi. Dar când l-am dus la gurã, am izbucnit cu toþii în râs; avea gust de apã chioarã ºi de praf. Totuºi, l-am bãut pânã la fund. Mami a spus: „Ce pãcat cã nu e ºi mama ºi tatãl tãu aici!” E prima oarã când îl pomeneºte pe tata pe un ton atât de nostalgic ºi de împãcat. Au fost toþi trei drãguþi ºi calzi. Cu pãrinþii lui Doru ne priveam cu lãcomie ºi fricã. „Lor nu le-a murit nici un copil”, mã gândeam urmãrindu-le feþele, ºi cred cã la asta se gândeau ºi ei. Am rãmas singuri. Doru mi-a cuprins faþa cu mîinile ºi m-a tras spre el. -Sunt gata sã-þi ofer totul, Ana. -Sãrutã-mã, i-am ºoptit. Nu-mi mai doresc nimic altceva... Numai þârîitul telefonului, prelung ºi insistent, reuºi sã ne despartã. -Ar trebui sã te duci sã rãspunzi, i-am spus soþului meu, încercând cu o mânã sã-mi aranjez pãrul rãvãºit. -Te poþi duce ºi tu, îmi zãmbi el. Casa aceasta este ºi casa ta. L-am privit cu ochii strãlucind de bucurie. O tãcere scurtã se lãsã, mai încãrcatã de semnificaþii decât orice declaraþie de dragoste. Telefonul sunã încã ºi am alergat sã rãspund. Fericirea era din nou stãpânã în casã, iar doamna Weber a fost prima care a aflat-o. * * Profitând de niºte zile libere, pe care nu ºtiu de unde le-a mai scos, Doru mi-a propus sã plecãm într-o scurtã cãlãtorie. La întâmplare. ÃŽncotro vom vedea cu ochii. Aºa cã mâine plecãm. Sunt oare fericitã? Rãspunsul e neîndoielnic: nu! Dar, cândva, poate, pentru o clipã, vom izbuti sã fim! Totul s-a petrecut prea repede. Cãsãtoria noastrã, în umbra necazului, ºi-a ascuns ceva din sâcîielile obiºnuite. Amândoi am cãutat sã ne consolãm unul pe altul sã ne simþim mai aproape unul de altul. Acum Doru doarme iar eu scriu. Undeva departe e Mami. I-am lãsat-o pe Anca deºi am fi vrut sã fie cu noi. Mai are cele câteva prietene ale ei, care îi seamãnã pânã la identificare. Mami e în putere. E îngrozitor de bine la anii ei. I-ar fi prins bine ºi ei ºi Ancãi fetiþa aceea acum. Stau speriatã ºi pãrãsitã. Doru mi-a spus ceva cumplit azi-noapte. Rostul acestui copil a fost sã-l ajute sã mã descopere el pe mine, sã înþeleagã cã de fapt mã iubeºte, cã m-a iubit totdeauna, aºa încât a gãsit, iatã, un rost ºi fãpturii de fum. Aceasta e logica masculinã. Realismul ei constructiv. Zdravãn suport al existenþei. Dacã acesta este preþul fericirii mele, i-am spus, crezi cã accept sã plãtesc cu o viaþã strãinã bietele mele griji? Crezi cã mai suport ideea unirii noastre, sub semnul unei morþi? „N-ai înþeles nimic, s-a lamentat el. N-ai înþeles nimic.” ªi pe urmã a adormit. Nu înþeleg. Dramatizez, ca de obicei. Refuz limpezimea realitãþii. El îmi mãrturiseºte un „simþãmânt”, iar eu îl acuz de omor. Deie-i Domnul rãbdare cu mine. Cândva ne vom vindeca. Va veni ºi rândul nostru cândva. Acum Doru doarme, eu scriu pe nerãsuflate, umbra îmi joacã fastuos pe pereþi, mi-e dor de tot ce mi s-a întâmplat, de dimineaþa aceea oribilã când încã mai aºteptam sã se petreacã minuni imposibile ºi refuzam sã accept ceea ce se petrecuse de fapt. Cred cã trebuie ascunse ºi uitate asemenea suferinþe, nimeni nu e în stare sã-l înþeleagã în întregime pe aproapele sãu, „dupã durere ºtiu de unde încep eu, de unde nu mai suntem un întreg”. Iar Doru este la rândul lui neînþeles de mine, nu pot sã-i pricep mânia, supãrarea ºi împotrivirea, faptul cã vede în mine, ca ºi în el, un luptãtor. Nu, eu nu am vocaþie de luptãtor. Numai pe aceea de rãbdãtor. ªi dacã nu mã iubesc prea mult, nu din aceastã cauzã nu mã iubesc. Mã bucur cã nu sunt o luptãtoare. Aceasta este credinþa mea. Fiecare are dreptul la bucuria, succesul ºi istovirea lui. Dar nu luptând cu alþii sã le obþii, ci numai cu tine însuþi. Iar când din afarã mã copleºesc prea multe – rivalitãþi, necazuri, boli sau chiar morþi – nu mai pot lupta nici cu mine însãmi. Rabd ºi implor vremea sã treacã * * A trecut mult timp de când am lãsat acest caiet sã zacã, bagaj inert printre celelalte obiecte. ªtiu ºi de ce. ÃŽn dimineaþa plecãrii din satul în care am petrecut câteva zile dupã nunta noastrã, dupã un somn venit târziu ºi încãrcat de coºmaruri, m-am trezit cu ochii þinã la Doru, care citea ceva lângã mine, preocupat ºi grãbit. Am recunoscut de îndatã caietul meu lãsat pe masã, graficul insomniilor mele. Acum însã trebuie din nou sã scriu. Acum sunt copilãreºte fericitã ºi dupã atâta vreme! Vin de la premierã. Am vãzut o piesã ce m-a aruncat cu ochii închiºi în morala medievalã. Nu va dura prea mult bucuria aceasta. Mîine, în zori, nu va mai rãmâne decât zaþul. Doru va trebui din nou sã-mi admire, probabil, obiºnuita mea crizã. Acum însã sunt uºoarã ºi sclipitoare ca o cupã de ºampanie. Sunt din nou singurã cu mine însãmi într-o clipã de fericire. Fericirea este tot atât de dãunãtoare ca ºi un mare necaz, spunea bãtrânul doctor. Iar eu ºtiu din experienþã cã ºi de fericire te poþi salva scriind. Când eram mai tânãrã, mi se pãrea cã totul se poate spune în foarte puþine cuvinte, acum nu mai sunt atât de tânãrã. Acum am obosit urcând în goanã pânã aici. Þin minte din Tolstoi cã acesta este primul semn al bãtrâneþii. Dar acum ºi bãtrâneþea mi se pare suportabilã ºi tot ce am trãit ºi tot ce mi se va mai întâmpla. Aceastã scurtã zãbavã, oboseala ºi exalarea acestei clipe, piaþa prin care mai trece lumea ieºind de la teatru, toate alcãtuiesc rãsplata faptului cã mã simt în stare acum sã îndur orice, retrospectiv ºi în perspectivã. Dacã n-aº avea ceas, n-aº fi putut sã-mi dau seama cât am dormit. Mie mi s-a pãrut un veac, dar nu au fost decât vreo douã ore. Pentru mine e totuºi mult. Luna asta de cursuri m-a captat cu totul, m-a adâncit în meserie, dar nu mi-a redat somnul ºi nu mi-a vindecat durerea. Mi s-au întipãrit în minte vobele lui Doru – mi-a spus ce crede despre caietul meu: -ÃŽn privinþa, sinceritãþii, ai fãcut progrese neaºteptate, chiar neîngãduite. Un om nu are dreptul sã-ºi recunoascã atât de necruþãtor limitele ºi temerile. Unul dintre secretele victoriei este sã crezi tot timpul în ea. -Te jeneazã cumva cã scriu despre tine, sau ce scriu despre tine în jurnal? am încercat eu sã pun degetul pe ranã. -Nu, dar þie însãþi îþi va fi cândva ruºine sã-l reciteºti, sau sã-l citeascã urmaºii tãi. Nu e asta imaginea ta realã. Sau nu e imaginea întreagã. Numai zbaterea, strãdania, nu ºi rezultatul lor. Zadarnic profesezi credinþa cã nu eºti o luptãtoare. Eºti, ºi încã un fel de samurai. De aceea, vãicãreala ta mã descumpãneºte. Pentru cã dai trup unor sentimente primare, însemnate nu în sine, ci numai în suma lor. Despici firul în paisprezece. Cu alte cuvinte, acorzi unor amãnunte semnificaþii iluzorii, te pierzi în detalii, în planuri secunde. Acesta e Doru: promt, eficient, informat. Oare cum sunt eu? * * N-am mai scris de mult în caiet, eram convinsã cã n-o sã mã mai ating de el, dar iatã cã acum mã revãrs, eu sunt apa, eu sunt pãmântul însetat, îmi gust cu voluptate singurãtatea. Cred cã am mai dormit vreo orã, dacã mã iau dupã ceas, afarã e lumina incertã a zorilor sau a înserãrii, peste o sãptãmânã ne-ntâlnim cu solstiþiul de iarnã. Cea mai scurtã zi a anului. Citesc în calendar poemul involuntar ºi tragic: soarele rãsare... soarele apune... zilele trecute... zilele rãmase... Doru a plecat la miezul nopþii, mai departe spre „acasã” al lui. Nu dramatizez, ne-am vãzut de patru ori în luna care a trecut, o datã pe sãptãmânã dã fuga pânã aici, pe ºosea sunt trei ore ºi jumãtate de drum. Iar de revelion suntem poftiþi acolo, aºa încât voi încheia anul la un capãt de drum ºi de lume, lângã Doru. Astfel se orânduiesc întâmplãrile. Scriu fleacuri, scriu în fiecare zi lucruri fãrã însemnãtate, care se petrec la suprafaþã. ÃŽncerc sã le acord importanþã, sã acopãr ecranul cu ele, sã uit trupul mic ºi vânãt pe care nici nu l-am atins, sub lumina aceea blestematã, sub mâinile mari ºi puternice ale Deliei, neputincioase numai atunci când am avut eu nevoie de ele. Nimeni nu mai aminteºte de episodul de la sfârºitul lunii august, dar azi, când mã îndreptam spre casã, le-am vãzut în faþã pe trotuarul din dreapta, pe Delia ºi pe mama lui Doru, ºuºotind între ele, cu ochii þintã la mine ºi mintea mi s-a tulburat ºi privirea mi s-a împãienjenit de lacrimi. Aºa îmi trebuie. ÃŽn ce mã priveºte, oricum nu se mai poate repara nimic. Sensibilitatea e ºi ea un chin nesfârºit. * * S-a mai dus un an. Suntem iar în ianuarie. Inevitabila cercetare în sine. Strigãtul prim, instinctual: A fost îngrozitor! Un an de speranþe înºelate, de moarte ºi beznã. Bine cã s-a închis ºi s-a dus, cu ºirul lui de ghinioane ºi suferinþe, bine cã nu s-a desfãcut sã mã înghitã pãmântul înainte de ultima bãtaie a ceasului. ÃŽnseamnã cã voi trãi încã mult. Am treizeci ºi trei de ani. ªi un copil care a cunoscut moartea înaintea mea. ÃŽi am pe Anca ºi pe Doru. Dupã ce am stat cu Doru în noaptea Anului Nou, la capãtul lumii, în casa de pãdurar pãrãsitã, lângã focul de brad, mi se pare cã nu mai am puterea sã fac bilanþul trecutului. Nici planuri de viitor. Nu mi-a mai rãmas decât puterea sã exist. ÃŽncrederea lui Doru în el însuºi radiazã ºi asupra mea. M-a înduioºat. Când s-a fãcut miezul nopþii, el mi-a ºoptit la ureche : „Îþi doresc sã ai un copil!” Flãcãrile din sobã, ridicate din crengile uscate de brad, i se reflectau pe faþã, modelându-i o expresie infantilã ºi bosumflatã. Acum, Doru e departe. ÃŽn timp ce pe mine trenul mã purta prin zãpada românã, spre Cluj, Doru îºi fãcea valiza, lua taxiul spre aeroportul Otopeni. E invitat la un simpozion în Italia. Reiau acum, ca pe o bandã de magnetofon, de zece ori, de o sutã de ori, firul pãlãvrãgelii noastre de lângã foc. Te înþeleg mai bine de departe. Oare poþi iubi un om fãrã sã-l respecþi? Cât de mare trebuie sã fie o asemenea iubire? ªi oare cel iubit poate acepta asta? Pentru cã astfel mã iubeºti tu pe mine, miºcându-mã sub bagheta ta. Acum abia, când fiecare clipã te duce tot mai departe, am descoperit sensul vorbelor pe care mi le-ai spus totdeauna cu loialitate. Tu nu crezi prea mult în mine ca profesor. ªi totuºi mã poþi iubi. Nu. Nu se poate. Sau abia acum te înþeleg greºit. ÃŽn prima noapte a anului, dupã ce am adormit îmbrãþiºaþi, încãtuºaþi unul de altul, am avut amândoi acelaºi vis. Ca ÃŽmpãratul ºi ÃŽmpãrãteasa. A fost darul Anului Nou ºi poate o prevestire. Eu þi-am spus prima când m-am deºteptat, când m-am dezmeticit în pãturi ºi am recunoscut odaia, dealurile din chenarul ferestrei, faþa ta lângã mine: „Am visat cã vom avea un copil”. Tu nu ai rãspuns imediat. Adormisem cu gândul sã nu ne uitãm unul pe altul în somn, sã nu ne pãrãsim adormind. Cine ºtie, poate cã am reuºit sã intrãm împreunã în acelaºi vis, în care ºi tu ai visat cã vom avea un copil. Timpul ne va spune dacã ne-am înºelat. Eu te iert pentru cã nu crezi în mine. Cândva vei învãþa sã mã vezi. ªtiu cât de multe mai am de fãcut, cât de departe sunt de perfecþiune, de harul adevãrat, dar cu mine îmi e mult mai uºor sã mã descurc ºi sã mã lupt decât cu tine. Am treizeci ºi trei de ani, o vârstã foarte bunã. N-am avut când sã-mi pierd toate nãdejdile ºi încã mai cred în tot ce zboarã. Ai sã vezi tu, ai sã vezi... * * Acum e noapte, s-a fãcut noapte adâncã, e liniºte. Acum un an ascultam Mozart în aceastã odaie micã, la lumina bradului. O stea încerca sã prindã viaþã, fãrã nici o ºansã, dupã cum s-a vãzut. Mã zbãteam neºtiutoare în neliniºtea ºi singurãtatea mea. A trecut un an întreg. Zi cu zi. Sunt oare mai înþeleaptã? Este atât de scumpã înþelepciunea? Mama mea spunea uneori, când îmi auzea întrebãrile. „Nu te gândi la asta, lasã-te dusã de val, el te va purta unde trebuie. ÃŽndoielile te frâneazã, te paralizeazã. Tu munceºte fãrã încetare, asta sã-þi fie înþelepciunea.” Iatã-mã la o încruciºare de iubiri. Iubitul meu departe, mama ºi tata morþi. N-am sã mai scriu în acest caiet. Poate o vreme. Poate niciodatã. ÃŽntr-un fel, mã voi lãsa dusã de val, dar de un val ales de mine. Viaþa înseamnã 365 de zile ori 70, ori 80... 25550 de zile sau 29200, plus darul anilor bisecþi. Câte am trãit din ele, câte mai am de trãit? ÃŽl iert pe Doru pentru cã nu crede în mine. Dar eu însãmi cred în mine? Trebuie sã încerc. Nenorocirea e cã nu voi ºti niciodatã dacã încercarea a reuºit. Sau poate cã asta e fericirea. * * Dacã în ultimul timp s-a petrecut o adâncã schimbare în mine, o îmbãtrânire, o tãcutã rãsturnare, din ea a rezultat aceastã nouã ºi strãinã forþã – dorinþa de a exista numind durerile, tainele, presimþirile. „Existã oare vreo fiinþã omeneascã în stare sã-ºi fi dat seama vreodatã ce-i aceea viaþa, atâta vreme cât o trãieºte, ce înseamnã fiecare, fiecare minut?” Iarãºi mã las purtatã de melodrama mea cantabilã, iarãºi mã tem de ridicol, de penibilul situaþiei, de gama minorã a trãirilor mele. De aceea poate mã îndemna mama: „Nu analiza, ci trãieºte!” Dar ce importanþã mai are mobilul acþiunilor noastre, dacã ele îºi depãºesc punctul de plecare, condiþia jalnicã, ºi se transformã în ceva mare, necunoscut ºi frumos? S-a petrecut o schimbare. S-a rãsturnat, de ieri pânã astãzi, clepsidra, nisipul a începu sã curgã iarãºi în sens invers. Sunt din nou plinã de uimire faþã de mine însãmi. Eu sunt aceasta? Ce mi s-a întâmplat? Acum simt cã pot sã o iau de la capãt. Omeneºte pot sã intru în joc. Animalul tãcut din mine, trãgace ºi rãbdãtor, femeia cea blândã, o ia de la capãt. Visul din noaptea Anului Nou se va adeveri? Nu mã mai duc pe la doctori, nu vreau teste ºi analize. Las sã lucreze natura, acolo unde e ea stãpânã, iar acolo unde sunt eu, mã ridic eu atât cât sunt, atât cât însemn, atât cât înþeleg. Desigur lucrurile vieþii nu au nici un alt sens în desfãºurarea lor, nici un alt rost decât acela pe care li-l dau eu. Mi-e fricã dar mi-e bine. Doru e foarte departe, eu sunt aici. Amãnunte fãrã însemnãtate. Important e cã pot exista pur ºi simplu. Pot sã fiu eu însãmi ºi, deocamdatã, asta e tot. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE