|
|
|
|
|
|
|
|
|
Făcătoarea de minuni |
|
|
Text
postat de
Adrian Ene |
|
|
De milenii se înalță,
O biserică în sat.
O icoană îi dă viață
Lăcrimând pe înserat.
Toți sătenii se adună,
Trăgând sfoara, e un rit.
Vor s-audă cum răsună
Jalea-n clopot aurit.
Tânăr sunt, fără credință,
Închid ochii la minuni,
Mă întreb de-i cu putință,
Să-i vindece pe nebuni.
Stau ascuns după o floare,
Te privesc și nu-ndrăznesc
Să-ți spun că tăcerea doare
Și că-n taină te iubesc.
Dintr-o dată îmi fac cruce,
Mi-a venit ca din senin,
La biserică m-oi duce,
În genunchi să mă închin.
Sunt învăluit de ceață,
Pentru dragoste mă rog,
Poate-mi dă icoana viață
Și-i las sufletul zălog.
Spre altar ceva mă cheamă,
Tu în fața mea apari,
Te îmbrățișez cu teamă,
Frică-mi e să nu dispari.
Peste trupuri se revarsă
Raze lecuind nebuni,
Peste noi iubirea-și lasă
Făcătoarea de minuni.
Lângă mine-i o comoară,
Mă închin icoană, demn,
Astăzi pentru prima oară,
Lacrimi s-au uscat pe lemn. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|