FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Mecanisme Europeice
Text postat de Andrei Ghejan
E greu să fii luat în serios în ziua de azi. Din nefericire, sunt mulți factori interni și externi „ catalizatori concubini” care influențează potențiala recunoaștere. Ignorarea unora, sau altora, chiar și parțială, devine un inhibitor serios în cataliza procesului care teoretic ar trebui să fie (evolutiv) pseudo-liniar ascendent, dar, ghinion, de multe ori nu e. Oricum, condițiunea sine-que-non să poți exploata acest potențial e să fii bun în ceea ce faci și de cele mai multe ori nici asta nu e de ajuns, suficiența nu este îndeplinită.
Dacă de catalizatorii interni s-a tot vorbit, sintetizând pe scurt valoarea intrinsecă, pregătirea, cultura, cutuma proprie și nu în ultimul rând talentul fiecăruia, aș vrea să mă opresc și să aruncăm împreună o privire asupra catalizatorilor, sau inhibitorilor de tranziție (către externi) și să încercăm pe cât posibil să-i grupăm pe funcționalitate, fără a avea pretenția că i-am evidențiat pe toți. Unii îi știu, alții, nu. Mă adresez în mod special tinerilor care ar trebui să descopere cu ce se vor confrunta ulterior. Nu știu în ce măsură voi reuși să fiu explicit, dar în speranța că voi ridica la fileu măcar câțiva importanți, să purcedem admițând de la început că fiecare focalizare, asimilată unei integrale duble, deci o arie oarecare, poate fi tăiată obiectiv cu o „median㔠reprezentând demarcația catalizator/inhibitor, mediana fiind un fel de „0” fără efect, zona punctelor în care mecanismul intervievat nu e nici catalizator, nici inhibitor. Interesantă este, de asemenea, modalitatea în care aceste componente interferează, realizând efectul propriu-zis.
Din motive de timp, astăzi voi încerca să dezvolt doar unul. Criticile (de orice fel!) sunt binevenite.
Atitudinea de principiu.
Definitorie, ca o semnătură a fiecăruia, rod al caracterului individual, atrage simpatii, indiferență, dezinteres, sau animozități care pot persista, sau chiar se pot amplifica. Se subînțelege că un caracter complex, plăcut, cizelat, prezintă la prima vedere avantajele inerente calității atribuite. Spun „la prima vedere”, deoarece numai ca subdiviză are efectul sigur scontat. Per ansamblu, mai ales la început, genul ăsta de „spirit” nu (mai) atrage suficient atenția. Apar întrebări evidente: cum? de ce? Paradoxal, normalitatea (pentru că o astfel de atitudine o putem considera normală) nu iese cu nimic în evidență. S-a banalizat, decăzând din drepturile ei firești. Practica demonstrează (creând totodată frustrări, justificate în opinia mea, în rândul aspiranților la mai mult) că nefăcând „valurile aferente și obligatorii” nu se poate depăși mediana de care vorbeam. Ca idee: ce ne place să privim? Un tablou cu o mare liniștită, sau o scenă cu o mare învolburată în care două corăbii de pirați își dispută întâietatea și exercițiul de forță? Altfel spus, trăim într-o lume în care negativismul atrage ca un magnet. Impropriu, este un compensatoriu pentru propriile energii negative pe care simțim nevoia imperioasă să le anihilăm, sau eliberăm, lăsând astfel pozitivismul altor surse să ne inunde, dându-ne astfel senzația de bine, manifestându-ne involuntar interesul. A fi diferit în exprimarea de orice tip, personalizat, presupune mai întâi să existe comunicarea. Comunicarea în care prin limbaj direct se refulează negativitatea atrage atâta timp cât nu ești implicat altfel decât sub formă de componentă rating. Iar rating-ul contează. Și aici apar interferențele de care vorbeam, mulțimile nefiind disjuncte, descurajând esteticianul de facto (artistul în sine), făcând loc e-urâtului, care este la putere mai ales într-o țară cu un nivel cultural sub mediu, sau cel puțin tulbure, plin de rejecții. Ei bine, asta ce-ar însemna? Să ne transformăm toți în niște răi numai pentru a fricționa normalitatea, favorizând audiența? NU! Asta e doar metoda săracului și chiar dacă o practici că nu ai efectiv încotro fiind împresurat de un mediu ostil, sau incapacitiv altfel, fă-o, dar cu limite peste care nu ai voie să treci. ECO devine motivat. Fuziunea cu elementele reale ale pieței vizând un rating cât mai mare se poate face și altfel. Cum? Investind, „intoxicând” auditoriul consecvent cu adevărata calitate pe care o poți impune numai astfel. Dar pentru asta îți trebuie un subsistem de promovare a ei. Extrapolăm. Indivizii din media care promovează strict pentru rating subcalitatea trebuie evitați, marginalizați pe cât posibil, și cu orice sacrificii de moment. Iar pentru asta îți trebuie echipă. E exclus să reușești de unul singur, în caz contrar devii un mic D.Q. luptându-se cu morile de vânt. Dacă nu ai resursele necesare, te zbați și le găsești într-un final la alții pe care îi faci pas cu pas să creadă în tine, dacă poți face dovada calităților, dar nu după propria apreciere subiectivă, ci a puținilor pe care se presupune că deja îi ai. Web-ul e un tester destul de important (de cele mai multe ori obiectiv), din care, cu puțin efort poți invăța multe în auto-evaluare, mai ales evitând propriile greșeli din trecut. Atitudinea în relația cu fanii contează enorm. Manifestându-ți necontrolat excesele de orgoliu, aerele de superioritate, prostia de fond, ignoranța prin supralicitare, etc, este o atitudine care nu va face nimic altceva decât va atrage în final disprețul, ridicolul și în cel mai fericit caz pentru tine hazul celorlalți. Ratingul obținut astfel e fals, un balon fâsâit. Se subînțelege de asemenea că trebuie să ai rabdare, vizarea „boom-ului” doar, nu trebuie luată în considerare decât sub forma accidentului fericit, norocului în sine și abaterea de la consecvență poate fi o greșeală majoră. N-ai voie să faci compromisuri, astea precis te vor trage în jos, chiar dacă nu pe moment. Atitudinea într-un asemenea caz lucrează ca inhibitor. Va veni sigur vremea când ți se vor imputa compromisurile de orice fel, fortuite, sau nu, și poate exact în momentul când nu-ți mai permiți deja asta. Dând dovadă de caracter permanent și în orice situație, chiar implicându-te elegant în diferite divergențe de opinii, etc. poți obține rezultate spectaculoase, iar plaja deasupra medianei e asigurată. Caută contradicțiile, implică-te, e posibil să dezvolți ceva bun. Înfrângerea de moment privește-o cu demnitate, ambiționându-te de pe urma ei. Dezvoltă-te continuu, în permanentă alertă la nou. Învață de la alții și din greșelile altora. Orice poate fi folositor exact când te aștepți mai puțin. Nu te modela neapărat după mediu. Încercă să-ți modelezi mai degrabă un anumit segment de piață după tine căruia să i te adresezi cu toată naturalețea ta, fără falsități inutile. Nu-ți impune personalitatea, lasă-i pe ceilalți să ți-o descopere. Gradul de transparență devine astfel implicit și parte a personalității tale. Catalizatorul începe să funcționeze. În momentul ăsta nu mai ai nevoie decât de curaj și originalitate. Modelul ți-l creezi singur, munca n-o privești ca pe o simplă rutină, ci un scop în sine și lași frâu liber creativității și pasiunii. Vei greși cu siguranță uitând multe detalii (așa precum o fac și eu chiar acum), dar asta nu trebuie să te împiedice să mergi mai departe, cu orice risc (pe care trebuie să ți-l asumi din start), înarmează-te cu credința și încrederea în tine că vei reuși. Atitudinea pozitivă de fond e decisivă. În final, de cele mai multe ori se verifică o chestie simplă: „omul ajunge acolo unde VREA și țintește să ajungă”. Fii atent doar ce-ți dorești, pentru că s-ar putea să ți se îndeplinească.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE