FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Dan Norea
Concediu cu nepoþii

Tocmai m-am întors dintr-un scurt concediu la Predeal. Nouã zile binecuvântate de Dumnezeu. Timp excelent, a nins aproape tot timpul. Companie idealã, fata cea mare, Monica, împreunã cu soþul ei Cãtãlin ºi cu cei doi nepoþei. Condiþii de cazare ºi masã practic ireproºabile, douã camere în aceeaºi vilã, ne vizitam în papuci.

Eroii principali, aflaþi tot timpul în centrul atenþiei, au fost cei doi nepoþi.
Gabi e o fetiþã de 5 ani ºi 10 luni, cu niºte ochi verzi superbi. Tocmai a învãþat sã citeascã ºi ca orice om care a prins de curând plãcerea lecturii, nu are pic de discernãmânt. Citeºte cu voce tare reclame, etichete, meniul din sala de mese, numere de maºinã, orice înºiruire de litere.
Teo e un bãiat de 2 ani ºi 4 luni, argint viu. Vorbeºte un pic stâlcit, dar aproape fãrã pauzã. Dacã nu are nimic de comunicat îi imitã pe ceilalþi. Când e vorba despre el foloseºte persoana a treia.

Ziua începe cam aºa. Teo deschide uºa apartamentului, îºi îndreaptã privirea spre becul de pe hol ºi strigã pe un ton de comandã:
- ‘uminaa !
Becul de pe hol are ataºat un senzor de miºcare ºi Teo ºtie cã nu e nevoie de comutator. Gabi þâºneºte pe lângã Teo, lumina se aprinde ºi Teo, mulþumit, o urmeazã pe Gabi pânã ajung amândoi la uºa noastrã. Nu bat la uºã ci strigã tare la unison:
- Cioc, cioc !
- Intrãã, rãspunde soþia mea dinãuntru.
Copiii nãvãlesc ºi îºi rotesc ochii peste tot.
- Bunicu’ unde e ? întreabã Gabi.
- Doarme, ia mergeþi voi ºi treziþi-l !
Cei doi atâta aºteaptã. Sar pe mine, unul pe o parte, altul pe cealaltã parte a patului. Gabi încearcã sã mã gâdile, Teo mã pupã. Eu mã feresc ºi mã prefac somnoros în continuare. Teo, ca orice bãrbat care a eºuat în îndeplinirea unei misiuni, merge sã pârascã pe vinovat ºefului ierarhic, pentru a se dezvinovãþi:
- Buni, bibitu nani. Puºi funte.
Ceea ce în traducere liberã înseamnã:
- Bunica, vezi cã bunicul nu vrea sã se trezeascã. L-am pupat pe frunte, dar degeaba.
În privinþa apelativelor, Teo e o excepþie. Pânã la el erau simetrice. De exemplu, Gabi la vremea ei ne-a spus, pentru o scurtã perioadã, Bubu ºi Buba, chestie foarte amuzantã. Pentru mine. În cazul lui Teo am încercat sã-mi expun timid o teorie “bibitu vine de la iubitu”, dar rezultatul a fost o privire plinã de milã. Adicã “te crezi mai iubit decât alþii ?”.
Intru în baie. Deºi am barbã, o aranjez o datã la douã zile. Cu faþa plinã de spumã scot capul pe uºã:
- Baau !
Efectul nu e cel scontat.
- Babii, bibitu Moº Ciciun. Adicã “Gabi, bunicul seamãnã cu Moº Crãciun”.
Coborâm spre sala de mese. Pe trepte îi întind mâna lui Teo, dar refuzã, plin de demnitate:
- Teo ºingu’, Teo bã’bat.

La masã, întâmplãrile par trase la indigo în fiecare dimineaþã. Teo este întrebat succesiv:
- Vrei pâine cu unt ºi miere ? Vrei ouþe prãjite ? Vrei caºcaval pane ?
- Daa.
La toate întrebãrile Teo aprobã, ca un copil cuminte, dar refuzã sistematic sã deschidã gura. Într-un final îºi trãdeazã preferinþele: “duduci”, cremwurºti calzi. Suflã îndelung la fiecare îmbucãturã ºi ne comunicã ºi nouã:
- Teo ºuflã.
- Nu mai sufla atât, cã s-au rãcit deja.
Aici Teo ne dã dovada bogatelor lui cunoºtinþe:
- A ‘ãcit ? Apciuu !

Plecãm sã ne plimbãm. În privinþa deplasãrilor, lucrurile au mers diferit de la o zi la alta. În prima searã Monica a decretat:
- Maºina va zãcea în parcare. Am venit sã respirãm aer curat, sã facem sport, sã dãm jos burþile.
- Excelent ! am aprobat eu plin de însufleþire, amintindu-mi toate pãhãrelele ratate datoritã calitãþii de ºofer.
La dus a fost cum a fost. Dar dupã o orã de mers prin zãpadã, Teo face grevã în stilul sãu personal. Se opreºte în mijlocul drumului ºi se aºeazã pe vine, hotãrât:
- Teo b’aþe !
Nici o ºansã sã îl urneºti. Cãtãlin ajunge la vilã obosit ºi transpirat. Monica aduce corecturi:
- Mâine închiriem douã sãniuþe.
S-a dovedit cã pentru transportul persoanelor sãniile nu erau bune de nimic. Trotuarele erau pline de troiene, iar pe drumurile principale trecea destul de des un camion din care un tip, Dorel, arunca nisip cu lopata. Cãtãlin a ajuns la vilã mai obosit decât în prima zi.
Aºa încât din a treia zi mi-am reluat calitatea de conducãtor auto. Burþile n-au scãzut nici un pic.

În schimb timp de o sãptãmânã am folosit sãniile la fiecare derdeluº întâlnit în cale, pânã am dat de unul ideal ca pantã, lungime ºi lipsã de aglomeraþie. Singura care nu s-a dat cu sania a fost bunica, datoritã unei pasiuni recente, filmatul. Ea era regizor, cameraman ºi reporter în acelaºi timp. Stãtea la baza pârtiei, filma ºi dupã fiecare coborâre reuºitã lua interviuri:
- Cum a fost ? Þi-a plãcut ? Mai vrei ?
În afarã de sãniuþe aveam cu noi ºi un lighean cu toarte, din plastic, cumpãrat special din Constanþa. La început l-am cam dispreþuit, dar pe urmã am început sã studiez problema.
- Monica, nu înþeleg de ce vã rãsuciþi atâta. Se poate cârmi cu picioarele.
Fãrã alte comentarii, Monica îmi întinde ligheanul.
- Aratã-ne tu.
Pânã la jumãtatea pantei am pãstrat controlul. Dar dupã un dâmb ligheanul s-a rãsucit ºi am ajuns la finiº cu spatele, în hazul general. Bunica îmi ia ºi mie un interviu, cu voce mieroasã:
- Þi-a plãcut ? Mai vrei ?
Cãtãlin are o voce dezamãgitã:
- Dom’le, ºi eu care credeam ca ne-am pricopsit cu un nou Cârmaci…

Dupã amiazã copiii dorm, noi ne uitãm la televizor. Olimpiada de iarnã de la Torino era în toi. Datoritã bunei dispoziþii, gãseam tot timpul motive de haz: numele unui sport –curling-, numele unui sportiv –Andi Kapp- ºi chiar cãzãturile de la patinaj artistic.
- Asta este sãritura LuLuLu.
- De ce ?
- Este un triplu Lutz neterminat.

La masa de searã, fiecare dintre nepoþi iese în evidenþã în stilul personal. Teo imitã tot. Dacã cineva zice:
- Dã-mi, te rog, sarea ºi piperul ! Teo se aude ca un ecou:
- ªaia pipenu !
Gabi citeºte meniul poziþie cu poziþie. Când ajunge la “Cot-let de porc cu sos pi-cant ºi ciu-perci” bunica ofteazã:
- Nu îmi aduce aminte, un fel atât de picant nu am mai întâlnit. Am mâncat o singurã datã ºi m-a usturat de douã ori.
Gabi, ascultãtoare, întoarce foaia ºi citeºte mai departe:
- Þui-ca ca-sei.
- Poftiim ? sãrim deodatã Cãtãlin ºi cu mine ºi comandãm câte un pahar. Dupã ce gustãm, cãdem de comun acord: “þuica casei” meritã sã devinã a patra cacofonie permisã a limbii române.
Gabi terminã de citit ºi pânã ne aduce comenzile, începe sã propunã diverse jocuri:
- Mami, eu sunt un iepuraº, tata regele animalelor ºi tu mama pãdurii.
Nu prea înþelege de ce râdem, aºa cã insistã în altã direcþie:
- Bunica, hai sã jucãm un joc, eu sunt un câine ºi tu eºti o vacã.
Cuvintele “tu eºti o vacã”, rostite clar ºi rãspicat, picate pe un fond de liniºte, rãsunã în toatã sala de mese. Momentul de jenã este întrerupt de râsul sãnãtos al bunicii. Mai târziu îi propun lui Gabi:
- Îþi dau o ciocolatã, mã înveþi ºi pe mine jocul ãla ?

Ajunºi în camere, bunica ne anunþã:
- În seara asta avem vizionare, s-a terminat prima casetã.
- Cam repede, îmi dau eu cu pãrerea.
Ne instalãm în diverse poziþii. Dupã ce îºi aude prima oarã numele, Teo îºi lipeºte nasul de televizor ºi începe sã converseze cu eroii filmului.
- Teo, þi-a plãcut ? Mai vrei? întreabã bunica din televizor.
- Daa, rãspunde Teo din televizor.
- Daa, rãspunde cu convingere ºi Teo din faþa televizorului.
La un moment dat ne dãm seama de ce se terminase caseta aºa de repede: bunica uitase camera aprinsã. O bunã perioadã imaginea era albã, se auzeau vagi conversaþii ºi un zgomot de fond. Cãtãlin, politicos dar persuasiv, se preface cã ciuleºte urechea:
- Ce sunt zgomotele astea ? Nu cumva aþi uitat aparatul deschis ºi noaptea ?
- Dacã era noaptea ai fi auzit un sforãit puternic, râde bunica.

De schi nu eram interesaþi, din diverse motive. Motivul meu avea o vechime de douãzeci de ani ºi se numea “fracturã dublã de tibie ºi peroneu, cinci luni de spitalizare”. În schimb pe la mijlocul concediului descoperim cã în Predeal existã un patinoar. Neîntreþinut, gheaþã zgrunþuroasã, dar pentru Gabi putea fi un bun început. I-a plãcut, puteai merge pe gheaþã cu patine ºi cu pantofi la fel de bine. Dar Monica ºi cu mine fusesem pe un patinoar adevãrat ºi ne-am dat seama cã n-avea nici o ºansã sã înveþe miºcãrile corecte. ªtiam cã la Poianã era un patinoar bun, dar ni se pãrea cam incomod, eram legaþi de mesele la ore fixe. O mãmicã ne-a dat o veste bunã: se deschisese de curând un patinoar bine întreþinut la Sinaia. Aºa cã a doua zi ne-am înfiinþat acolo. Gabi a fost total nemulþumitã, îi alunecau picioarele în toate direcþiile, protesta de zor:
- Vreau la patinoarul meu din Predeal !
Monica i-a angajat un monitor timp de o orã. Acesta i-a arãtat câteva miºcãri, i-a dat un butoi pe care trebuia sã-l împingã pe gheaþã, dar nu a ajutat prea mult, Gabi rãmânea în continuare þeapãnã. Lipsa de curaj era evidentã. În schimb a ajutat ambiþia. Când au sosit pe gheaþã alte câteva fetiþe de vârsta ei, Gabi n-a vrut sã rãmânã de ruºine ºi ºi-a dat drumul. Dupã o orã strãbãtea patinoarul fãrã probleme, cu miºcãri cam scurte dar corecte. Dupã câte o piruetã mai reuºitã ne arunca o privire mândrã ºi bucuroasã.

În timpul ãsta, Teo nu pierdea vremea. A avut câteva tentative eºuate sã intre ºi el pe patinoar, dupã care ºi-a îndreptat atenþia cãtre partea femininã de pe margine. Vârsta nu conta, a cucerit pe rând domniºoare de trei ani ºi doamne de patruzeci. I-am studiat metoda. Alegea subiectul din ochi, mergea aþã pânã în faþa lui unde rãmânea proþãpit cu privirile fixe pânã capta atenþia. Urmau întrebãrile clasice:
- Cum te cheamã, câþi ani ai ?
Aici se vedea înþelepciunea lui de adevãrat cuceritor. Deºi de obicei guraliv, cu noile cunoºtinþe Teo rãmânea mut. Pe o femeie nou cuceritã trebuie sã o laºi sã vorbeascã ea cât mai mult. Eram obligat sã intervin eu. Aºa am aflat cum fusese vremea în Sinaia în ultima perioadã, de când se construise patinoarul, câte ceva despre copiii subiecþilor. Am primit chiar ºi un compliment:
- Cum, e nepot ? Eram convinsã cã e fiul dumneavoastrã !
Ipocrizia era evidentã. Datoritã cheliei ºi a bãrbii înspicate am figurã clasicã de bunic încã de pe vremea când, în calitate de tãtic, îmi duceam la grãdiniþã fata cea micã, astãzi liceancã. Dar mi-am propus în sinea mea ca mai spre primãvarã sã îl iau pe Teo la plimbare în fiecare duminicã în parcul din Constanþa.

Au mai fost ºi alte întâmplãri. Oameni de zãpadã, bãtãi cu bulgãri, o cãsuþã sãpatã de Cãtãlin într-un troian imens. Într-o searã am fãcut câteva partide de biliard. Pe toatã perioada concediului am comparat fluidele fierbinþi din Predeal. Vinul fiert cu scorþiºoarã de la telescaun e mai bun decât vinul fiert cu mere de la Fulg de Nea. Dar cea mai bunã este “þuica casei” fiartã cu piper.
În weekend au venit pentru douã zile din Bucureºti a doua fatã cu soþul ei. Singurii care n-au putut veni au fost bãiatul, detaºat pentru o lunã în Suedia ºi fata cea micã, elevã la liceu. Au fost ºi unele încercãri de schi, soldate cu febrã muscularã ºi chiar unele reuºite ale ginerelui cu un snowboard.

Dar “ºaia pipenul” întregului concediu au fost cei doi nepoþi.


21.02.2006



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Ina, multam de vizita ! Tii minte ca acum cateva luni, dupa "Software de mama" ti-am solicitat un "software de bunic" ? Acum am profitat de ocazie si mi l-am scris singur. Oricum, cumva ai niste drepturi de autor, ma refer la ideea de a imortaliza starea actuala a copiilor (limbaj, porumbei, gafe, dragalasenii...). Dupa un timp le uiti si e pacat.
Drag si eu !
 
Postat de catre Dan Norea la data de 2006-02-22 12:55:29
         
 
  Ehehei, bine ai revenit, Noric!
Am citit pe nersuflate! Atata tandrete, calm i bunvoie!
Un bunic fermecator si fermecat definitiv de doua minunatii de nepoti e un spectacol la care as cumpara si bilet:).
Drag!
 
Postat de catre Ina Cirlan la data de 2006-02-21 23:09:06
         
 
  Da' si naravul ala se reflecta in nume: ori intepi, ori otravesti. Ori variantele sunt limitate: flora (maracini, plante otravitoare), fauna (serpi otravitori) si... cam atat. Asa ca gama trebuie largita. Dupa ce le termini poti trece la carnivorele feroce, care daca nu inteapa, musca. Apoi la insecte. Etc.

 
Postat de catre Dan Norea la data de 2006-02-21 17:09:48
         
 
  Io, Norica, schimb numele...ca altii lamele de ras! Pentru deruta inamicului! Da' naravul, ba! :)))  
Postat de catre Carmen Anghelina la data de 2006-02-21 16:57:44
         
 
  Nu-mi vine s cred ! Popeasco, tu eti ? Cte nume ai schimbat pn acum ? De data asta am vzut un Adam nou, dar nu m-am gndit nici un moment c ar putea fi o Eva. Chiar mi-era dor de tine ! Dar nu numai, ca s nu i-o iei n cap :)))

 
Postat de catre Dan Norea la data de 2006-02-21 16:46:45
         
 
  Iaca, hop si io, bre, ca doar mi-o fost dor de tine, da' mai ales tie de mine, fie-ti de bine concediul! :)  
Postat de catre Carmen Anghelina la data de 2006-02-21 16:28:37
         
 
  Anda, bine v-am (re)gsit. Dei locuim n acelai ora i uneori ne vedem de dou- trei ori pe sptmn, de data (din motiv de gripe succesive) nu-mi vzusem nepoii de peste o lun. Au constituit o adevarat surpriz, de aceea m-am hotrt s iau notie pentru mai trziu.

Pe aici ce mai e ? De Carmen ce mai tii ?

 
Postat de catre Dan Norea la data de 2006-02-21 16:28:05
         
 
  Bun venit, Dane! Teo, deja a mai facut o cucerire, te rog sa-i comunici! Nu m-a privit chiar in ochi dar m-a dat gata cu "- A cit ? Apciuu !"

Sa-ti (va) traiasca... si tu (voi) pe langa ei!

Ma bucur ca te-ai simtit bine!
 
Postat de catre Anda Andries la data de 2006-02-21 16:19:23
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE