FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Domnul Peia sau discurs despre neînțelegerea programată!
Text postat de Elena Stefan
Într-un comentariu postat sub textul “Tot ce trebuie sa stii” distinsul domn Peia face o serie de afirmații despre ceea ce am scris eu acolo. Încerc, aici și acum, câteva răspunsuri, pentru a nu parzita excesiv textul autoarei. Cu italice paragrafele aparținând distinsului domn.

Mă citează, distinsul domn: „Domnilor editori, nu vă lăsați manipulați de acest tip de șantaj machiavelic și tăiați în carne vie. A vorbi despre cenzură aici este departe de a fi o simplă impolitețe. Este o blasfemie!” (em. cristescu)

Și continuă:

“waw! waw! waw!... da’ un rug instalat în curtea evropeică, spre a fi trași în frigare „șantajiștii” „blasfemicii” „propensiunicii conflictogeni”, nu ar fi apppsolut necesar, dom’le? păi, cum s-ar fi putut menține credința a dreaptă, inchizitorială, dictată de popii cei îndrituiți a judeca ce e bine și ce e rău pe lumea asta? o, god, și ce furtuni dogmatice au stîrnit heliocentriștii, pe vremuri! cum fu giordano „blasfemicul” scrădit la focul purificator al credinței popești! ce e drept, „tăiatul în carne vie”, cristescian (poate cristic?!) e ceva mai blînd, da’ eu, spre ex., aplecat mai mult spre plăcerea conflictogenică, aș prefera și ceva sare pe tăieturile corijatoare. dom’le, eu zic să-i echipezi pe nenea editorii cu cevașile tichiuțe ascuțite pe scăfîrlie și cu niște macete din tantal, să ia hotărîri incisive și fiabilitate maximă la inciziuni.”

Profund abuziv și incorect. Pentru firi mai slabe de înger raționamentul ar putea sta în picioare. De aceea vă spun, domnule coleg, ați produs premeditat această pretinsă analogie însă v-ați dus singur în autocontradicție. Voind să induceți ideea că pe Europeea ar fi o credință considerat㠓dreaptă, inchizitorială, dictată...” etc. Mai mult îl invocați pe Giordano Bruno pe care, vezi doamne, mutatis mutandis, l-ați reprezenta pe Europeea!. Fals, abuziv și incorect domnule Peia. Tehnică strepezită. Acuză adversarul de toate relele și pune-i în cârcă orice și cât mai multe acuzații. Lumea nu are timp să analizeze și, din toate calomniile de acest fel, tot rămâne ceva. Cum puteți totuși să vă pretați la așa ceva? Când eu m-am referit, expresis verbis, la acuzația de cenzură pe care cu predilecție domnia voastră o folosiți, evident, în disprețul adevărului. Reiau pasajul pentru a nu fi acuzat că procedez precum domnia voastră. Iată ce am scris:

“(O paranteză. Rog editorii să nu mai valideze niciun text sau comentariu în care cineva își va mai permite să ne acuze de cenzură folosind strategia ticăloasă: eu încalc regulamentul și-ii acuz apoi că mă cenzurează. Îi complexez astfel și ei pentru a scăpa de posibila anatemă, îmi vor valida textele ori comentariile acuzatoare. Mefistofelică strategie care, am văzut, asupra unora, mai slabi de înger, are efect. Nu de alta daar unii membri, poate mai puțin familiarizați cu tehnicile de autoapărare în raport cu tehnicile de manipulare, chiar ar putea lua de bună ideea cum că aici există cenzură. Și ar putea fi influențați în a legitima conceptul! Domnilor editori, nu vă lăsați manipulați de acest tip de șantaj machiavelic și tăiați în carne vie. A vorbi despre cenzură aici este departe de a fi o simplă impolitețe. Este o blasfemie!)”

Vedeți domnule coleg ce ușor iese adevărul la suprafță? Ce credință dreaptă inchizitorială impun eu pe Europeea. Când orice membru știe că aici NU EXISTĂ CENZURĂ și că oricine poate publica orice în condițiile unui minim respect față de regulament? Reiau doar un scurt pasaj din editorialul de mai sus:

“Mi s-a reproșat și continuă să mi se reproșeze faptul c㠄nu există un filtru valoric”. Am explicat de nenumărate ori că dreptul la liberă exprimare, pentru această secțiune a site-ului, reprezintă o valoare. Este, în opinia mea, secțiunea „primului pas” dacă vreți un fel de „Hyde-park europeic” De ce ar trebui acestă valoare? Răspunsul este simplu: pentru a preveni. Toți cei care vin în contact cu Europeea, care știu, dar mai ales cei care nu știu, vor conștientiza faptul că există o astfel de „valoare umană”. Care reprezintă NORMALITATEA: Adică dreptul la liberă exprimare al fiecărei ființe umane. Care este și trebuie să rămână un drept sacrosanct! Introducerea unei forme de valorizare de tip administrativ creează premizele „cenzurii”. Ori acceptarea unei cenzuri de tip administrativ este extrem de periculoasă.”

Oricine citește editorialul și mai și activează aici, cu excepția domniei voastre, înțelege și știe că aici nu este cenzură. Ori nu mai pot tolera această, de acum mitocănie: în ciuda evidenței dumneavoastră să acuzați că aici ar fi cenzori și cenzură. În încercarea de a compromite spiritul europeic. De aceea reiterez rugămintea către editori: să nu vă mai valideze niciun text în care ne acuzați de cenzură și că aici ar fi cenzori. Am devoalat mecanismul pe care îl folosiți și, oricât de tolerant aș fi, gata, destul, prea mult, ajunge. Nu vă mai pot tolera să aruncați cu pietre .

Dacă ați înțeles bine, dacă nu iarăși bine. Însă, o spun cu fermitate, dacă mai faceți astfel de acuzații, faceți-le în altă parte. Netul este mare. Și, vedeți, în curând vă expiră perioada de sancțiune prin reducerea nivelului. Nu voi avea nicio reținere să vi-l reduc din nou dacă veți încălca iarăși regulamentul.


“ai putea să ne explici, onorate domn, cum pot fi zgîriate nește percepțiuni? că parcă nici metaforic nu prea merge. abia timpanele putînd fi – tot metaforic, desigur – deranjate de atare intruziuni semantico-kristo-derridiene!”

Constat, iar, că, din dorința de a scăpa de complexul pe care îl aveți, încercați să sublimați acest complex într-un rebel și ostentativ mod de a mă tutui. Sigur aș putea să vă explic metafora “zgârierii percepțiunilor timpaniene” dar ar fi inutil.


“păi, unii dintre noi citirăm, dom’le, da’, iote necaz! pîntre ăia mari se află și cei trecuți de Înalta-Vă Autoritate Diriguitoare pe lista celor interziși! ce ne facem? p-ăia mari, da’ neagreați de către gusturile dv., de „prejudecățile” dv. literare, îi aruncăm la coș?”

Scrie la regulament că noi nu negăm niciun fel de literatură? Scrie. Atunci ce ați scris aici nu are sens. Literatura este mare și include multe categoreme, genuri, specii etc. Aici literatura care conține expresii vulgare nu are ce căuta. Indiferent cât de mare ar fi. Pentru că de la vulgaritate la pornografie nu este decât un pas. Și așa netul este plin de pornografie. Lăsați această oază ecoliterară. Sigur, stric orzul pe gâște. Dar ce mai contează!


“păi, cum ’sei mai sus, sunteți unul cu astfel de prejudecăți, dom’le! știți, chestia aia „eco”, de care vă tot cramponați, e tot o prejudecată, fir-ar! și, culmea! una care-i inhibă pe ăi tineri, care-s departe de a mai fi îngerașii pe care-i invocați dv., în lungile puseuri criticiste de pe aici! și, probabil, de pe la catedra pe care, cu onoare, o ocupați!”

Tinerii se formează. Tinerii se instruiesc. Tinerii se educă. Tinerii au nevoie de exemple, de modele, de sprijin, de consiliere, de ajutor, de afecțiune și înțelegere. Depinde de noi convertirea rebelității lor în bine ori în rău. Textul „Tot ce trebuie sa stii” surprinde mecanismul gândirii unui tânăr aflat într-un proces de evoluție în care hormonalul prevalează raționalului. Viața, literatura, filosofia, exemplele îl vor forma. Îl vor defini ca personalitate umană rațională și pregătită pentru viață. Și, probabil, peste mult timp, se va amuza de pornirile pe care la 14 ani le va fi avut. Textul menționat mai sus atrage, elegant și ecoliterar, atenția asupra fenomenului. Încearcă să-l investigheze, să-l surprindă în manifestarea și poate, în profunzimea sa. Însă, pornirea cu tentă incestuoasă nu este factuală. Este doar latentă și, oarecum virtuală. Și, textual vorbind, nici nu se sugerează materializarea ei. Pentru că pubertății băiatului îi este contrapusă maturitatea fetei. Acesta este rolul precis pe care îl are precizarea expresă a diferenței de vârstă. Maturitate care, cu siguranță, operând cu alte concepte și valori, va face ca pornirea lăuntrică a copilului să rămână o simplă fantasmă în procesul devenirii sale.


“păi, în ce ar consta „originalitatea” pentru care, văd, ne dăscăliți? se limitează ea, cumva, la aprecierile exclusiviste ale dv.? la gusturile dv.?”

Toate intervențiile mele sunt opțiunile mele și niciuna, niciodată nu a avut și nu va avea pretenția de adevăr absolut. Ci de coerență și validitate axiologică. Una dintre multiple. Adică, aceasta nu exclude alte coerențe și validități axiologice. Am spus-o de nenumărate ori. Literatura nu este o funcție biunivocă. Nu este un șurub cu piulița lui. Literatura este un proces complex și subtil. Și, pe undeva, este asemănătoare fizicii cuantice. În care observatorul (lectorul în cazul literaturii) influențează experimentul. (textul în cazul literaturii) Cu diferența specifică. În cazul fizicii cuantice funcția de influențare este bipolară. Adică, după cum bine știți, corpuscul ori undă. În cazul literaturii avem de-a face cu o influențare multipolară. În care, în procesul lecturii, lectorul devine suveran. Iar criticul literar, ca lector avizat, cu atât mai mult. De aceea am și scris despre triumful și prevalența lectorului asupra textului.
Originalitatea? Fie și câțiva „milimetri textuali” diferiți de ceea ce se află, deja, în Marele Text. Adică, în mulțimea tuturor textelor. Originalitatea poate fi percepută prin subiect, mod de abordare, stil și multe multe altele.


“că, dacă ne tot vorbiți despre aiasta, cu atîta patos, înseamnă că aveți capacitatea evaluatorie de a o face.”

Nu știu câtă capacitate evaluatorie am. Însă încerc, am îndoieli, uneori, de multe ori cred că am găsit cheia de lectură și mă bucur. Oricum, aici am făcut-o și o fac întotdeauna, cu bună credință și aplecare față de textele pe care, intuitiv, le consider bune. Confirmarea? Poate fi ori nu. Poate mulțumirile pe care le-am primit din partea unor membri atât pe e-mail cât și pe volumele care mi-au fost trimise să reprezinte o astfel de confirmare. Poate nu. Iată, domnia voastră mă contestați. Este dreptul dumneavoastră. Și, poate, veți fi având dreptate! Știu și eu?

“ori, după cum judecați textele poetice, în lungile dv. poliloghii semantico-intertextualiste, și, mai ales, după cum le produceți, numai de așa ceva nu poate fi vorba. pe scurt: sunteți caduc, vetust, banal. iar cînd încercați să ieșiți dintre ostrețele pe care vi le-ați tras singurel în jur și săriți pîrleazul prin vecinătățuri, adică în modernități cam abrazive, odată vi se rupe lancea sanchopanzatică în două, și vă treziți vorbind despre cai verzi!”

Și mai spuneți că sunteți cenzurat! Acuma că asta înțelegeți dumneavoastră din ce fac eu, nu înseamnă că aveți și dreptate. Mă vor judeca colegii dumneavoastră atoateștiutorii și care au doar certitudini. Niciodată îndoieli. Asta, parafrazând o distinsă doană plină de propriile-i certitudini.

“rezumativ: dom’le, și faptul că încercați să impuneți direcții și să sancționați deviațiunile tematice – chipurile, democratic! – tot cenzură se cheamă că faceți.
zo! chiar și inițiatorii de școală literară făceau același lucru! așa că... mai înmuia-ți-o!”


Sigur, gândind metaexistențial toată existența noastră este o cenzură. Că nu putem avea la dispoziție decât resurse limitate, adică restricționate, respectiv, cenzurate. Însă, poate, revenim în planul exprimării doar. Și anume, aici, a celei literare.

Să auzim de bine!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  n-ai înțeles. cînd spun că i-a făcut arșice pe fritzi, mă refeream al ăia din tribune. căci nemțălăi erau, cu toții. un meci de fotbal este, de fapt, o confrunatre între suporteri, mai degrabă, decît între ăia 22 de mici mașinării de fotbal, care azi joacă pentru o echipă, mîine pt rivala ei. ce-ar fi un meci fără suporteri? deci pe fritzi i-a caftit. ura!
și de ce să ne amintim de gloria stelei, căz doară eram nește comuniști inipizi, nu? acum, capitaliști victorioși, cîștigăm și noi doar la poker, că le avem p-astea cu măsluirile.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-30 09:06:31
         
 
  nu se pune problema sa tii cu nemtii sau cu spaniolii. daca ai un suflet, il pastrezi pt cauze mai inteligente, nu tii cu nimeni. aceste masini de fotbal si de facut bani, sunt, evident, selectionate internationale. in lotul de 40 al lui bayern, atrenat de un spaniol, sunt doar 11 nemti. in lotul lui real, antrenat de un italian, doar 11 spanioli. (sursa wikipedia). te uiti pentru spectacol, si iti aduci aminte cum a castigat steaua CCE batand tot ce misca doar cu romani in formatie, te apuca plansu si scrii o manea omagiala.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2014-04-30 07:12:37
         
 
  i-a făcut tăiței pe-alde fritz!
bravo mă, ai lu ronaldo!
nu pot să-i sufăr pe nemțălăi, cu scrîșnirea lor din dinți și ambîțul de a fi niște scule de bascule! iote că le pică stema-n boașe!


 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-29 23:43:52
         
 
  pe maine, barde, acu e meci.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2014-04-29 21:36:09
         
 
  argumente? am adus, slavă domnului!
da' cum sunteți matale dv. impenetrabilă la ele, de ce aș mai continua?
dar însă totuși, cu partidu, cu partidu, cum e?
cu principiili, cu principiili, cum e?
sau ne dedurăm oponenți doar de dragul politichiei și al anteresului?
ori și asta o fi lătură?
o fi, da' e-n curtea dv., matale, bre!


 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-29 21:05:29
         
 
  Da ceva argumente în afară de insulte, bârfe și lături aveți? Sau nu prea știți ce și cum?

Da cu enormitatea, o lăsăm așa cum a căzut?
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-29 21:01:52
         
 
  capisci, madam?

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-29 20:53:05
         
 
  tante,
eu nu am dat bir cu fugiții niciodată! pricepi? niciodată!
dar mai am și treabă. mă mai și mișc prin vintrele realității, nu ca matale, fojgăi printre terfeloage și miroși a fals intelectual, a teorie goală, pur speculativă, cale de-o poștă!
deci, repet: fraza „În cazul fizicii cuantice funcția de influențare este bipolară. Adică, după cum bine știți, corpuscul ori undă.” ... e o aiureală totală!

zici c㠄Toți (userii) zâmbesc a râde.”
nu știu cum ați reușit matale dv. să vizualizați atare fenomen? poate telepatic – căci, dotată cum sunteți, e posibil să aveți și viziuni! – dar dacă, într-adevăr, e un haz general, apăi cred că chiar matale ești subiectul reverberant al rizibilului. mai ales cu alura asta, de cocoș al lui disney, care dă cu pieptul de pămînt, într-un acces cucurigesc de bravadă absolută!
problema e c㠄zîmbăreții” ăia „a rîde” nu prea se-nghesuie la discuții. oare de ce?
din lașitate?
din teamă?
sau, pur și simplu, pt că nu au habar de lucrurile astea?
iote că, în ciuda faptului că ați putea căpăta adepți, nimeni nu se-nghesuie la chibițăreală.

în cazul ăsta, repet, doamna: sunteți vetustă, convențională, falsă, caducă, banală, îmbîrligată, contorsionată, cu alură de absolvent de ștefan gheorghiu, complet lipsită de simț artistic și, în plus, complet abracadabrantă în formulările voastre vitejești, de adeptă a poliloghiilor semantice, care descoperiră gaura de la macaroana literaturii!

ps: nu dau doi bani pe pregătirea dv. superficială, de guzgan de bibliotecă, complet desprins de viața reală!

dar hai să insist, căci văd cum ocoliși răspunsul: clona clonei dv. este membru de partid liberal. șeful partidului liberal, antonescu, afirmă că "voma ajunge să-l regretăm pe băsescu!" altfel spus, el și ciracii lui liberali, vor fi mai ai dreacu decît băsescu & bășiștii!
întreb: încă nu și-a dat demisia din partid clona clonei dv? sau PRINCIPIILI, de care se crampona, pînă mai ieri, se dezumflară brusc, în fața evidenței?

ps: nu e "auto-encomiastica", madam! e realitatea cea reală! dacă aș sta să povestesc prin ce am trecut în ăști ani, ar ieși un roman de senzație. dar poate că am s-o și fac, dacă nu voi pieri înainte de termen. căci mai am obligații de împlinit pe lume asta, nu-s un ins de hîrtie creponată, glazurat cu vorbe goale, ca matale! viața reală arată cu totul altfel decît de pe podiumul unei catedre de tranca-fleanca!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-29 20:51:02
         
 
  Iată, în toată splendoarea, mecanismul ticăloșiei: "sau și tu consideri că e cea mai jănială formulare" Cine să mai fi considerat așa ceva pe aici? Nimeni! dar ce cotează, induci ideea, zvonul, și apoi ai subiect. De manual!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-29 20:25:51
         
 
  "deci, cum e cu fraza aia bulibășită, a lu tante?
e ok? sau și tu consideri că e cea mai jănială formulare a unei legi metatextualiste?
fusăși doar pe post de chibiț de ocazie?"

Dar dacă mintea care o percepe și o interpretează e? Ca ipoteză de lucru. Cred că vom avea o extensie: vinovat galaxia Andromeda. Va urma..,

 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-29 20:23:16
         
 
  Cum spuneam, iată, au venit lăturile! Și "auto-encomiastica" Dar stați să vedeți că, vrba unui celebru caracalean: nici nu știți ce pierdeți...  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-29 20:16:06
         
 
 
mai întîi, să-i răspund lu răDulea, care, surprinzător, e prost.
informat, vreau să zic.
ascultacule, fii atent ici-șa: în ceea ce privește povestea cu calculatoarele, țin să-ți aduc la cunoștință, că, pe lîngă multe alte inițiative, am avut-o și pe aceea de a deschide o sală de jocuri pe calculator. printre primii. și, ce să vezi, taman io fusăi ăl de confecționai calculatoarele în cauză, din componente cumpărate de pe la firme din bucurești. acum vreo zece ani, căci, pe atunci, chiar era o jmekerie să poți face asta. și, iarăși, grand siurpraiz for iu, eu instalam și sistemul de operare, și celelelate programe specifice unei săli de jocuri. și – culmea culmilor, drept în vîrful ulmilor, răDuleo – spre marea-ți suprprindere de ascultac, care rămăseși doar la serviciul de plimbare prin bălăriile satelor și urcatul pe piloane, cu șurupelnița-ntr-o mînă și lanseta în ailalt㠖 meserie, nu glumă! – spre surprinderea ta, zic, tot eu le și reparam!

desigur, cînd afacerea a cam scăpătat, căci se cam îndeșiseră gorobeții, cu prețuri, per ora de joc, din ce în ce mai mici, a trebuit să-mi vînd afacerea.
prin urmare, ca să-mi dea fi-tu lecții de ce spui tu, cred că ar trebui, mai întîi, ca ta-su să fie în stare a fi făcut ce am făcut eu în ăști 24 de ani! și, doar ca o altă informație, tot așa, pentru orgoliul tău șifonat, răDuleo, eram singurul din orașul ăsta care putea, pe vremuri, să repare cel mai complex aparat casnic la vremea aia: videorecorderul! cîștigam, la un moment dat, pe seară, cîte 3.000 de lei, în ’89, și ia să vezi chestie cu trestie!... din banii cîștigați am investit, treptat, în trei video, cu care înregistram filme de senzație și împrumutam aparatele. tu ai știut măcar, vreodată, cum funcționează o sculă din asta, la amănunt? vax!
tu ai știut, vreodată, cum e să ai în mînă o juma’ de milion de lei, pe vremea lui ceaușescu? vax albina, că ai supt terebentina! ai fost un biet prăpădit care-și bea o juma din leafă!

deci iote, bă, ce chestie! va’zică, parcă aș fi știut cîte cevașilea și eu, pe lîngă marili savant răDulea, care a frecat-o la rece, fie în vintrele statului, fie ale actualului patron care-i dă păpică, el nefiind în stare să se angajeze într-o inițiativă particulară, care pretinde risc și nervi tari! no, acolo, la căldurică, fără răspundere, fără prea mari bătăi de cap: colea tiligrafu, colea somnu. la marginea lacului și în păpuriș!

„vorbesti de munca?”... da’, vorbesc de muncă, fiindcă am muncit și fizic și cu mintea, de vreo sută de ori mai mult ca tine. iar tractoarele, și grajdurile, și mai puțin bibillicile (că alea-s în capul tău, eu nu am timp de așa ceva!), nu au fost niște afaceri pt mine, ci doar dorința de a-i da o satisfacție tatălui meu, care se bucura ca un copil de jucăriile pe care i le-am adus. nu am cîștigat un sfanț din asta.
să-ți mai spun că am o societate cu utilaje, care ție ți-ar tăia răsuflarea? nu, că pici la pat, de oftică! nemulțumirea mea vine din faptul că, față de cantitatea de muncă depusă și de utilitatea mea, (ca atîtor altora, aflați în aceeași situație, în sistemul ăsta economic pîrlit) plătesc și tot plătesc, în timp ce eu mă simt un sacrificat. și pentru ce? pentru burdihanul pușlamaleleor? iaca, asta mă face să-mi bag picioarele! scurt!

deci, las-o-n porumbiștea în care scobori, cînd te dai jos de pe pilon, și te ia cu pișu, de pe la buric în jos!

dar văd că nu intrași în polemică, ci te mulțumiși să-ți arăți boașele de ascultac, și să dai o limbuță de ajutor clonei clonelor – frunzărița prin terfeloagele hermenautice! nimic mai mult!

deci, cum e cu fraza aia bulibășită, a lu tante?
e ok? sau și tu consideri că e cea mai jănială formulare a unei legi metatextualiste?
fusăși doar pe post de chibiț de ocazie?

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-29 19:45:44
         
 
  mai ioane, plictisind pe toata lumea cu confesiuni de 2 bani, scrii mai jos:

"mă apucam să citez din cărțile de fizică pe care le am prin împrejurimi, făcînd pe grozavul, cărți la care cine ar fi avut acces? și pe care le-am parcurs cu toată seriozitatea și creionul în mînă, la vremea lor."

si la ce ti-a folosit asasinand creionul ala? mi-ai demonstrat in numeroase randuri ca esti perfect paralel cu meseria pt care te-ai pregatit ianinte de 89. la nici 8 ani, fiu-meu iti da clase la utilizarea completa a unui pc, te asigur - asta, ca sa-ti dau doar un exemplu la indemana. probabil, de-asta ai si abandonat-o. meseria, zic. vorbesti de munca? munca onesta ar fi fost sa te tii la zi cu noutatile in domeniu, sa uiti de trioda, si sa treci macar la mosfeturi. in haosul de dupa 89, ai preferat sa muti niste bani de colo-colo, in calitate de mare apropritar de tractoare, bibilici si curci - dupa cate te lauzi, cu oarece dibacie, si sa te vaicaresti pe unde-apuci ca-ti ia statul impozite. te asigur ca statul o sa-ti ia intotdeauna impozite, dintr-un motiv foarte simplu: e infinit mai inteligent. in plus, a-ti plati impozitele e nu numai corect si echitabil fata de societate, ci si un act de noblete... plateste-le, e singura ta sansa sa ajungi in Parnas. la urma urmei, te poti consola cu gandul ca daca tot nu esti cel mai bun inginer dintre poeti, ai ajuns, cu siguranta, invers. oricum, ti-ai depasit cu mult conditia de mic agricultor, altminteri onorabila si pitoreasca.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2014-04-29 16:43:04
         
 
  Așa, așa. Să lărgim cercul. Pe lângă cireși să intre în scenă prunul, corcodușul, inducția, deducția, abducția, subducția, liposucția și alte icții. Doar, doar..

Zadarnic distinse domn, Am citat pasajul. Citez acum tot paragraful:

"Toate intervențiile mele sunt opțiunile mele și niciuna, niciodată nu a avut și nu va avea pretenția de adevăr absolut. Ci de coerență și validitate axiologică. Una dintre multiple. Adică, aceasta nu exclude alte coerențe și validități axiologice. Am spus-o de nenumărate ori. Literatura nu este o funcție biunivocă. Nu este un șurub cu piulița lui. Literatura este un proces complex și subtil. Și, pe undeva, este asemănătoare fizicii cuantice. În care observatorul (lectorul în cazul literaturii) influențează experimentul. (textul în cazul literaturii) Cu diferența specifică. În cazul fizicii cuantice funcția de influențare este bipolară. Adică, după cum bine știți, corpuscul ori undă. În cazul literaturii avem de-a face cu o influențare multipolară. În care, în procesul lecturii, lectorul devine suveran. Iar criticul literar, ca lector avizat, cu atât mai mult. De aceea am și scris despre triumful și prevalența lectorului asupra textului.
Originalitatea? Fie și câțiva „milimetri textuali” diferiți de ceea ce se află, deja, în Marele Text. Adică, în mulțimea tuturor textelor. Originalitatea poate fi percepută prin subiect, mod de abordare, stil și multe multe altele."

Ce era așa de greu de înțeles? Cine v-a pus să scrieți enormitatea: "din afirmația de mai sus se înțelege clar că observatorul influențează dualitatea luminii. ceea ce, repet, e fals! lumina-i duală, fie că vrea doamna cea petialistă, fie că ba.
că încercarăți s-o dregeți mai jos, după ce, probabil, vă mai informarăți, nu vă scutește de ridicol. tot pour les connaisseurs!”"

Ceilalți useri? Se abțin că imediat le vărsați lături în cap. Iar eu știu că sunt expus. Și deși v-am demonstrat că nu textele mele contează pentru dumneavoastră ci eu, numele meu. Orice aș zice și orice aș face veniți cu troaca și împroșcați. De aceea, din patima acesta și din ura care vă macină ați scris și enormitatea de mai sus. Credeți că nu este evidentă pentru toți membrii site-ului autocontradicția în care v-ați pus? Ași. Toți zâmbesc a râde. De fapt se amuză cum o fac și eu. Văzându-vă cum vă zbateți ca peștele pe uscat doar doar veți mai găsi un pai de care să vă apucați.

Bref: ați comis-o și este vizibilă și din Proxima Centauri. Că nu aveți demnitatea să recunoașteți este altă problemă. Eu am răbdare. De curiozitate vreau să văd în următoarea rundă ce mai inventați: terțiumul exclus, numărul pi, integralismul, sofismul, abracadabrismul și câte altele. Însă, ce să vă fac, enormitatea rămâne: negru pe bleu: "din afirmația de mai sus se înțelege clar că observatorul influențează dualitatea luminii. ceea ce, repet, e fals! lumina-i duală, fie că vrea doamna cea petialistă, fie că ba.
că încercarăți s-o dregeți mai jos, după ce, probabil, vă mai informarăți, nu vă scutește de ridicol. tot pour les connaisseurs!” Iar eu vă frăgezesc în doubleta fără ulei! Adică în suc propriu. Îmi pare rău pentru domnia voastră dar nu am ce să vă fac. Ori vă asumați enormitatea și vă las în pace ori faceți pe mortu-n păpușoi, adică o lăsați așa cum a căzut, umplând-vă de ridicol! Da, vorba ceea, fuga-i rușinoasă și dacă tăceai...

Aștept runda enșpea...

 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-29 16:40:22
         
 
  doamna-doamna,
io crez că, în serialul „cireșiada”, matale ești actrița principală. și, continuînd astfel, certamente aveți matale șanse mari să obțineți premiul oscar pt jocul cu dambiluștele semantice.

dar s-o iau altfel, mai băbește, căci, se pare, hermenuții au nevoie de ceva desene explicative ca să poată fi scoși din blocajele logice în care îi fixează poliloghiile lor firoscoase.
și-am să dau cîteva exemple personale...

cîndva, pe vremea cînd descopeream, cu încîntare, revelațiile matematicii și fizicii, primul lucru uimitor a fost metoda inducției matematice. azi, acum, nu aș mai fi în stare, fără a revedea demostrația în sine, să reproduc firul logic al acesteia. altcum, însă, ceea ce e esențial în teorie, ca o concluzie generală, în afara exercițiului pur matematic, mi-a rămas în minte.
la fel, entuziasmul provocat de către seriile periodice fourier, prin care putem descrie fenomenele oscilatorii. atunci mi-am explicat de ce sunetele, spre ex., se diferențiază, ca timbru, între ele. de ce vioara sună în anume fel, de ce violoncelul, în alt fel, etc. adicătelea cum e treaba cu fundamentala și armonicele, și aranjarea lor în spectru. am, încă, în minte cum se aranjeaz㠄bețigașele” alea armonice, cu amplitudinile lor specifice, funcție (oh, funcție!) de frecvențele componente.
azi, acum, dacă aș încerca să refac demostrația în sine, nu aș fi-n stare decît numai dacă aș revedea firul logic al expunerii.

ce vreau să spun? că și matale, mie-n sută, ai avea nevoie de aceeași rememorare a demonstrației, ca act pur matematic, pt a arăta de unde-și trag seva logică atare concluzii.

acum, între ceea ce am asimilat, pur formal, și capacitatea de a reproduce, atenție! limpede și neechivoc, ceea ce știm despre cutare sau cutare teorie, este o diferență notabilă: unii, ca să se dea culți – că... e, vorba aia, culți cu ghiotura pe lume! – nu caută să o ia pe scurtătura logicii celei mai lămuritoare, ci, oh, oh, oh, trebuie să împăneze discursul cu frazeologii bombastice, cu aglomerări de noțiuni gomoase, cu editări abracadabrante, astfel încît nici ei nu mai știu ce au vrut să spună. Sau mimează scenaristic. e cazul matale, care spui:

„În cazul fizicii cuantice funcția de influențare este bipolară. Adică, după cum bine știți, corpuscul ori undă.”

acum, nu mai stau să analizez, pur sintactic, modul bramburit al exprimării și ce anume se pricepe, pînă la urmă din ea, căci, văd, o tot învîrtiți și răsuciți, ca fusul pe fir, doar-doar veți convinge ce frumușață de exprimare savantă puserăți în operă.
dar dacă eu sunt așa de astupat le minte și nu reușesc să pătrund rafinatele voastre demonstrațiuni etern propedeutice (păi!), propun să vină un alt user, mult mai luminat ca mine, și să ne explice el cam ce se înțelege din atare echilibristică terminologică.

deci, care ai, neamule, tupeul să o analizezi pozitiv pe doamna-doamna, spre lămurirea mea și glorificarea savantei doamne, carele e așa de mîndră de invențiile ei metaforico-intertextualiste?!
aștept cu interes.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-29 10:35:58
         
 
  Cireș, cireș și ar cireș. Și învârtire după cireș. Învârtire care nici pe dumneavoastră nu vă convinge. Pentru că realizați gogomănia. Nu o mai lălăiți. Ori aveți tăria să v-o asumați ori lăsați-o cum a căzut. Altfel nu voi scădea presiunea asupra acestei aberații. Ce o mai suciți. Îmi amintiți de cetățeanul care voia să gătească după o rețetă dintr-o carte. Unde scria: "se pune un vârf de cuțit de sare". Iar el nu citea până la capăt. Și rupea, efectiv vârful unui cuțit și-l arunca în vasul de gătit. Ce tot o scăldați cu formularea imprecisă, concepte îmbârligate, etc. Vreți să ne dovediți că nici să citiți nu știți?

Paragraful este clar, limpede și are unitate structurală și inteligibilitate. Orice om, fie el și astupat la cap, nu rupe vârful cuțitului cum faceți dumneavoastră. Paragraful minim de lecturat este acesta: « Și, pe undeva, este asemănătoare fizicii cuantice. În care observatorul (lectorul în cazul literaturii) influențează experimentul.(textul în cazul literaturii) Cu diferența specifică. În cazul fizicii cuantice funcția de influențare este bipolară. Adică, după cum bine știți, corpuscul ori undă.

Cum să rupi din acest context simplu, inteligibil de către orice om normal, doar "În cazul fizicii cuantice funcția de influențare este bipolară." Când aceasta venea cu o precizare suplimentară față de ce se spunea în prima frază. Ciudată optică. Ori rea-credință ori ignoranță. Dar, evident, ignoranță nu este!

La problema criticii, dacă după atâția ani de când vă tot învârtiți pe aici, n-ați înțeles rostul criticii ar fi inutil să-mi mai pierd timpul cu dumneavoastră. Fuga la mătușa. Wiki. Poate vă lămurește ea.

Cu privire la funcție, păi dacă spuneți că știți, de ce vă mai îndoiți și spuneți "dacă o fi vreo funcție" sau cam așa ceva?

În rest rămâne cum ați stabilit, malgașii, papuașii, golănașii și de ce nu oare, oltenașii, că folosesc prea mult perfectul simplu. Da ei sunt de vină pentru că dumneavoastră, citind paragraful de mai sus ați găsit de cuviință să scrieți enormitatea: "in afirmația de mai sus se înțelege clar că observatorul influențează dualitatea luminii. ceea ce, repet, e fals!" Situație pe care nu aveți forța să v-o asumați și să spuneți: da dom'le am greșit. Sau m-am pripit. Și mergeți până în pânzele albe, până acolo încât învinovățiți pe oricine, probabil inclusiv Calea Lactee, numai pe domnia voastră nu. Dar am răbdare, și vă voi pune acest pasaj, de atâtea ori de câte ori va fi nevoie fie să-l memorați, fie să vă asumați enormitatea.

Noapte bună!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-29 01:23:36
         
 
 
e un rîs cam isteric, ca forțat, doamna-doamna! cel ce nu rîde sănătos în realitate, se hlizește pe hîrtie! deobicei, cînd cineva nu reușește să se impună cu anasîna, dă-n hăhăială!
(mai știu eu unu', pe care-l repudiați pînă mai ieri, iar azi îl secondați la muzichia politică de doi sfanți luleaua! că principiili, de!...))

din afirmația matale cu "În cazul fizicii cuantice funcția de influențare este bipolară. adică, după cum bine știți, corpuscul ori undă.”, pun rămașag o mie contra unu, că un om cu toată rațiunea acasă nu pricepe nimic. rupere din context? aiurea! formularea, în sine, e abracadabrantă și nimic mai mult. mai întîi, redactarea, ca și compunere pură, e de tot rîsul. mai apoi, distincția conceptelor este complet îmbîrligată!

Ca să nu mai spun că, brusc subit și dintr-o dată, trecurăți de la bipolaritate la multipolaritate (“În cazul literaturii avem de-a face cu o influențare multipolară.”), cu aerul că nici nu ați opservatără discrepanța!

pe mătușă-mea wiki, măcar am avut bunul-simț să o pomenesc, nu să-i răstălmăcesc vorbele, da' pe mătușă-va kiki-rikki, ați citat-o, fără s-o pomeniți. se pare că e indiferentă la copy-paste cu lăptișor de matcă!

de ce am citat-o eu? simplu: bicoz să poată verifica tot omul, care cască gura la disputa noastră, printr-un simplu click, că nu vorbesc din auzite. altfel, dacă aș fi fost așa pedant ca matale, mă apucam să citez din cărțile de fizică pe care le am prin împrejurimi, făcînd pe grozavul, cărți la care cine ar fi avut acces? și pe care le-am parcurs cu toată seriozitatea și creionul în mînă, la vremea lor. dealtfel, aerele matale dv. de savantă, tot pe consultarea unor astfel de cărți se întemeiază, căci, e știut, după o vreme îți rămân în cap numai ideile esențiale, și anume povestea care însoțește demonstrația riguroasă a respectivelor concepte. nu și demonstrația în sine. pun rămășag, un milion contra unu’, că, dacă vă iau face to face, la întrebări, în legătură cu anume demonstrație matematico-teoretică, nu mai sunteți în stare să reproduceți nici măcar semnele convenționale.

cît privește funcțiile, o, dumnezeule al matematicii, cine să fie prostul care să nu fi priceput, la vremea lui, ce este o funcție. explicația voastră didacticistă, tante geta-hermeneta, este atît de superfluă, încît ar tebui să vă producă o jenă personală acută.
nimeni nu are nevoie de explițiile matale inutile, dv. doamnă, v-am mai spus? nici chiar cei ce nu prea au habar despre ce tot învîrtiți retorica pe aici. tot pomeniți de lucruri pe care le cunoaște și tante aglaia, cea care a ratat bacaloriatu dîn pricină dă măritiș, da’ vorbiți în deșert!

„înțelegerea, cunoașterea și interpretarea unui text pot fi influențate de fiecare lector în parte. Prin urmare vom putea avea, mă repet, la imită, atâtea rezultate câți lectori are un text! „

păi, atunci la ce mama dracului mai folosesc criticii? doar ca să bată apa-n piuă, decuseară pînă-n ziuă? logică elementară: neică, dacă sunt o mie de lectori și o mie de interpretori, stai dracului acasă, nea criticule, suflă-n trompețica matale personală și lasă omu-n pace, nu-l mai aranja la creier cu bodogănelile-ți firoscoase!
simplu, nu? deci, te contrazici la fiece pas, madam, și e de tot rîsul că refuzi să vezi asta!

cît privește „concepție lectorială, text, context, subtext, pretext, conotații, subiacențe, halou,”... bungalow, lavabou, copou și alt ou, nici măcar pisica voastră personală nu vă ia-n seamă, oricît ați trage-o de coadă să vă asculte, darmite vreun individ dotat cu olecuță de limpezime la creier, de pe aici sau aiurea. doar eu ce mai fac exerciții de caterincă pe matale dv. și vă mai dărăcesc uneori pretențiile de expertă. și atunci vă dați în stămburi, ca să vi se vază desuurile retorice!

„Și astfel nu v-ați fi compromis, dând vina pe malgași, papuași, dogoni sau mai știu eu pe cine, într-un puseu de neînțelegere, într-o speță comunicațională, aproape elementară!”

„pusee” de didact lovit în onoarea dăscălească aveți matale dv., doamna!
eu nu pot decît să mă distrez, cînd văd că vă dați de ceasul morții ca să vă dovediți vastele cunoștințe făcute varzule!
dar, apropo: cam ce pregătire ai matale la bază, doamna, de te expui așa de multilateral dezvoltată? să știm și noi cu cine avem de-afacere!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-28 21:36:02
         
 
  Ha, ha, ha, ha! Iaca poznă! Afurisita de vergulă și afirmația ..."confuz formulată" Și dialectul malgaș sunt de vină! Brava maestre. Vă scoserăți. Sau scoseserăți?

Păi nu era mai simplu să ridicați dumneavoastră două dește, sic! și să vă lămuriți? Și nu să fi făcut așa direct din piscină pe Înalta autoritate sentențios-hermeno-cuantică?

Iată unde vă duce incapacitatea de a înțelege ce-i cu textul, contextul și ...lectorextul! sic! Dacă nu rupeați din context poate nu vă rupeați gâtul interpretativ. Cel puțin așa trebuia citit pasajul "« Și, pe undeva, este asemănătoare fizicii cuantice. În care observatorul (lectorul în cazul literaturii) influențează experimentul.(textul în cazul literaturii) Cu diferența specifică. În cazul fizicii cuantice funcția de influențare este bipolară. Adică, după cum bine știți, corpuscul ori undă.” Adică în context. Și cu bună credință și cu ceva de acasă.

Unde ați greșit? În toate cele trei secvențe. Și perseverați "dacă o fi existând o astfel de funcție" "În matematică, o funcție este o relație care asociază fiecărui element dintr-o mulțime (domeniul) un singur element dintr-o altă (posibil din aceeași) mulțime (codomeniul)" mătușa omniscientă a domniei voastre Wiki! Păi nici asta nu ați înțeles? Am asociat relației observator - influențare - rezultat, cele două variante posibile în cazul în speță aparținând fizicii cuantice. De aceea am spus "bipolare". Spre deosebire de o funcție similară, în domeniul lecturii, respectiv al criticii literare, în care funcția de influență ia valori multipolare. La limită, putând avea ca valoare, numărul de lectori ai unui text. Adică, înțelegerea, cunoașterea și interpretarea unui text pot fi influențate de fiecare lector în parte. Prin urmare vom putea avea, mă repet, la imită, atâtea rezultate câți lectori are un text! De aceea vă tot vorbesc eu, se pare în van, pentru domnia voastră, despre text, interrelaționare, intertextualitate, concepție auctorială, concepție lectorială, text, context, subtext, pretext, conotații, subiacențe, halou, etc! De aceea. Și ar fi putut să vă fie de folos. Și astfel nu v-ați fi compromis, dând vina pe malgași, papuași, dogoni sau mai știu eu pe cine, într-un puseu de neînțelegere, într-o speță comunicațională, aproape elementară!

Succes. Vă aștept cu un nou episod de neînțelegere involuntară!

 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-28 20:34:04
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  eu cred matale citești în malgașă, doamna, și înțelegi în zullu!

afirmația, destul de confuz formulată, dealtfel: "În cazul fizicii cuantice (virgulă
- că era nevoie de a!) funcția de influențare este bipolară. Adică, după cum bine știți, corpuscul ori undă.”, poate fi amendată și de un astupat la minte.
păi, să punem întrebări școlărești:
ce face "funcția de influențare" (dac-o fi existînd și o astfel de funcție!), în fizica cuantică? determină structura dublă a luminii.
asta se înțelege, tante, din formularea matakle abramburistică, și nimic altceva!
deci FALS, FALS, FALS, de o mie de ori FALS!

ori, acum, după ce ai realizat stupizenia afirmației, vii și mă iei cu feleștocul popesc, și mă dăcălești într-o poveste care-i de nivel clasa X-a! îmi toot explici ceea ce știe o lume-ntreagă.
mai bine ți-ai redacta textele bramburite cu mai multă claritate, și nu te-ai bășica atunci cînd ți se spune că faci teoria chibritului cu dooo scăpărători!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-28 15:31:11
         
 
  ESENȚA:

Am scris:

« Și, pe undeva, este asemănătoare fizicii cuantice. În care observatorul (lectorul în cazul literaturii) influențează experimentul.(textul în cazul literaturii) Cu diferența specifică. În cazul fizicii cuantice funcția de influențare este bipolară. Adică, după cum bine știți, corpuscul ori undă.”

Ați răspuns:

din afirmația de mai sus se înțelege clar că observatorul influențează dualitatea luminii. ceea ce, repet, e fals! lumina-i duală, fie că vrea doamna cea petialistă, fie că ba.
că încercarăți s-o dregeți mai jos, după ce, probabil, vă mai informarăți, nu vă scutește de ridicol. tot pour les connaisseurs!”

Și un școlar face diferența dintre mere și pere, respectiv observatorul influențează experimentul. și observatorul influențează dualitatea luminii. Oricum ați da-o, oricum v-ați suci după cireș, obiecție, etc. aceasta este esența. Vizibilă, demonstrabilă, probată. PROBATĂ domnule coleg. Ce mai tura-vura! Iată-vă incapacitatea sau reaua- credință. Rânjește, își artă colții. Și orice ați face nu o puteți da cotită, nu mai puteți manipula. De aceea v-am spus că sunteți un polemist slab. Să faci o asemenea eroare impardonabilă, să te dai cocoș, să te dai hotărât (măcar din prudență trebuia să vă lăsați o acoperire dubitativă, etc) și tu să fii vulnerabil chiar și în fața unui copil, ei da, așa o performanță, mai rar.

Cine mă cunoaște îmi știe milostivenia și principiul pe care îl utilizez: primum non nocere! De ce nu v-am lăsat în plata domnului și v-am adus în situația de KO? Ca să vă învăț minte. Să nu mai jigniți și să nu vă mai dați mare. Cel puțin pe acest site. Și ca să vă protejez pe viitor. Să vă documentați înainte dacă habar nu aveți de un subiect. Dacă nu v-a ajuns mai continuați. Sunt gata să vă pun în "valoare" și alte alegații la fel de neteminice ca și aceasta!

Prin urmare, să vă intre bine în cap și să nu uitați cât veți trăi: observatorul influențează experimentul. și observatorul influențează dualitatea luminii. sunt două lucruri DIFERITE. Ați înțeles, diferite.

Ambele pasaje se află postate la topicul acesta. Deci le poate verifica origine.

Prin urmare, cine a amestecat merele ( observatorul influențează experimentul.) cu perele (observatorul influențează dualitatea luminii.) și apoi a combătut?

Restul? Documentare, bâiguială, bâjbâială, penibi și în final aruncarea prosopului și deturnarea atenției către alt subiect, respectiv unul politic.


PS.
Pentru subiectul politic vă voi da un răspuns separat.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-28 14:37:15
         
 
  "Vorbiți de mere și pere: cine a amestecat “experimentul” cu “dualitatea luminii”? Aud?"

păi, nu trebuie să auziți, doamna, ci să citești!
dar ori nu știi, ori citești ce-ți convine.
eu îți indicai cu deștetu, da' cred că ai nevoie de desen!

și nu mă mai amenința, că te dai în stambă, arăți ce zace în spatele aparentei matale principialități!
adică, n-am înțeles? mai întîi, cine ești matale, clono?
mai apoi, repet și repet: mă doare-n oarece de nivelu lu pește prăjit, priceput-ai? că aveți voi, botoane, cu care vă jucați de-a hoții și vardiștii, nu înseamnă că eu tremur ca varga, de frica voastră!

asta, una.

a dooa:
tante, ascoltami,
io am studiat poveștile astea cu lumina, de pe vremea facultății, nu mă mai lua cu romanțeturi d-ale matale, că nu am nevoie de meditații de profesori gonflați.
te faci că nu pricepezi obiecția mea, dar nu-i nimic. sunt obișnuit să te cramponezi de lucruri pe care le tot învîrți, ca pe dambiluște, crezînd că ai de-a facere cu fraieri. nu prea le ai, te asigur.
pe care nici la faza cu jmekerii ăia hermeneuți, nici la alte chestii ceva mai pragmatice. că mi-i greață, pînă la vomă, de limbajele alea firoscoase ale petialistilor, printre care te vîri și matale, limbaje care, în unele cazuri, vorbesc despre nimicuri inventate, nu înseamnă că nu pricep ce tot boscorodiți voi, savanții de hîrtie creponată!
dedui par egzampluri din tante wiki, ca să nu vii matale să-mi spui că vin cu vorbe de la mine, pot să-ți dau par egzampluri și din cărțile de fizică după care am învățat, obținînd o diplomă.
nu mai insist, că dorești să ai, musai, ultimul cuvînt.

ps: ce bla-blalegație să aleg, doamna, că n-am priceput? cînd nu mă sictiriți cu parascoveniile voastre ambetate, mă plicitisiți îngrozitor și nu mai am chef să-mi pierd timpul, urmărindu-vă pînă la capăt.
oricum, concluziv: sunteți caducă, vetustă, banală, cum am mai spus. și vă cramponați, în mod cu totul ridicol, de lucruri pe care nu numai că nu le simțiți, căci vă lipsește organul specific, dar le și agresați prin prestația voastră minoră.

pps: cum e cu dreptatea aia pînă la capăt, doamna principială? acu nu mai e bășilă inamicul vostru public număru unu? îl reevaluarăți? încă mai sunteți membră? fromoooos! principiaaal! oh, oh!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-27 23:13:56
         
 
  Așa domnule Peia. Așa. Vedeți că se poate? Fie și cu burta pe Wikipedia dacă pe carte e mai greu. Începeți să vă apropiați, atenție, nu am spus să înțelegeți- până acolo mai va- de subiect. Cu puțin, foarte puțin efort, veți reuși, poate, să faceți diferența între ce am spus eu și ce ați replicat dumneavoastră. Vreți să vă reamintesc? Dacă da, îmi este simplu. Doar atât: spuneți. Și o voi face. Dar nu pot să cred că încă nu v-ați trezit din "pumnii cognoscibilității" și că iarăși bâjbâiți între "influența experimentului" și "influența dualității luminii" Repet față de ce ați scris, după ce v-ați mai documentat, păreți a fi pe aproape. Dar nu ați produs proba revelatorie că ați fi și înțeles. Sigur, nu ați aruncat nici prosopul, încă, dar sunteți pe aproape de un inevitabil KO hermeno-cuantic!

Vorbiți de mere și pere: cine a amestecat “experimentul” cu “dualitatea luminii”? Aud?

Oricum, ați făcut progrese surprinzătoare. Continuați să vă documentați! Acesta este drumul.

Dar vă rugasem să-mi mai sugerați să analizez încă o alegație dintre multiplele și imprudentele pe care le faceți! V-a păierit snaga, tupeul? Aștept. Încă!

PS. Sper să aveți inteligența să nu încălcați iar regulamentul și să mă obligați să vă reduc iarăși nivelul. Pentru a vă victimiza și pentru a spune că, vezi doamne, lupta este inegală și că "tiranul" vă bagă pumnul în gură. Aveți toată libertatea de a vă exprima civilizat și de a veni cu argumente pe care, măcar dumneavoastră să le credeți! Succes!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-27 22:17:05
         
 
  semantice  
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-27 21:35:46
         
 
  Comentariul de mai jos intră în categoria: "Exercițiu de... caterincă"!
adică un fel de a tăia, cu caterul, fîșii semnatice dîn nevrolgiile Marelui Tecxst!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-27 21:35:31
         
 
  doamna-doamna hermeneută a luminii-inetertextualiste,

poți să-mi spui de o mie de ori, chiar de-un milion de ori c㠄EXPERIMENTUL este influențat de către OBSERVATOR.”, căci asta o știe orice fraier, care a căscat și el ochii ceva mai mari al explicațiile profesorului de fizică! (nu maia adaug că eu făcui fizică ceva mai a dreacu, pă vremuri!).
este deci un efort complet superfluu din partea-vă! e ca și cum ați spune că dacă a ieșit soarele, atunci e ziuă. eu, cel puțin, nu am negat never faptul ăsta!
eu constest doar afirmația matale, atît de lipsită de sens, și anume:

„În cazul fizicii cuantice funcția de influențare este bipolară. Adică, după cum bine știți, corpuscul ori undă.”, care este un fel de a spune nimic, cu aerul că ai rostit o mare savantlicărie!
dealtfel, mai jos, dai matale alte explicații complet inutile:

„experimentul nu poate pune în evidență, potrivit cunoștințelor de până acum, decât că lumina are acest comportament dual, pe care experimentul îl poate pune în evidență, repectiv, bipolar: adică ori corpuscul ori undă.”

mulțumim frumos pt esplicațiuni! știam.

vă dau, mai jos, un citat din maica wikipedia, poate-poate pricepeți ce obiecțiuni am:

„În știință, termenul efect de observator se referă la schimbări pe care actul observației le va efectua asupra fenomenului observat. De exemplu, pentru ca noi să "vedem" un electron, trebuie ca un foton să interacționeze cu el, iar această interacțiune va schimba calea acelui electron. De asemenea, este teoretic posibil ca alte mijloace de măsurare, mai puțin directe, să afecteze electronul; chiar dacă electronul este pus într-o situație în care observarea lui este posibilă, fără ca acea observație să aibă loc, acesta, teoretic, tot și-ar schimba poziția.”

atît și nimic mai mult!
ați decelat și pe lung, dar și pe lat?
a-tît și ni-mic mai mult!
nicăieri nu se vorbește de faptul că: „În cazul fizicii cuantice funcția de influențare este bipolară. adică, după cum bine știți, corpuscul ori undă.”, căci nu e cazul. referirea se face strict la ceea ce am citat mai sus.

că lumina are forme duale de manifestare, o știe, cum am spus, orice prost! e chiar jenant de ridicol să plecați de la presupunerea bășicată că numai ăia dăștepții, ca dv. tu, doamna, pot pt pentru ca să știe asta. dimpotrivă, este un fel de secret al lui polichinelle!
dar să facem apel, din nou, la maica wikipedia, căci, nu-i așa? orice fraierici, consultînd-o, poate decela ce și cum:

„În cadrul fizicii, dualismul corpuscul-undă se referă la faptul că materia prezintă simultan proprietăți corpusculare și ondulatorii. Este vorba despre un concept central al mecanicii cuantice, care a înlocuit teoriile clasice asupra naturii materiei. Anumite fenomene pun în evidență caracterul ondulatoriu(interferența, difracția, polarizarea), pe când altele demonstrează caracterul corpuscular (emisia și absorbția luminii, efectul fotoelectric, efectul Compton). Bazându-se pe studiul acestor fenomene, teoriile clasice propuneau modele în care un obiect era considerat fie o particulă, fie o undă. Ideea dualității a apărut în legătură cu natura luminii, Louis de Broglie fiind cel care a generalizat conceptul. În mecanica cuantică, lumina nu este considerată nici undă, nici corpusculîn sensul clasic, ci este unitatea celor două, fără o delimitare precisă.”

priceput-ați, doamna hermeneută cuantică? că cînd se vorbește despre dualitatea luminii, nu se face nicio aluzie la „efectul de observator”, care-i altă gîscă-n altă traistă!
ați pricipit?
altă gîs-că-n al-tă trais-tă!
nu făcurăți altceva, doamna hermeneută cuantică, decît să amestecați mere cu pere și să scoateți un compoțel mezaliant, un apendice glazurat, intertextualisto-semantico-bramburit, ca mai în toate retoricile dv. matale bombastice! să arătați ce dotată sunterăți, pă toate domeniili!

„tupeul nemăsurat în domeniul mitocăniei comportamentale. „

repet: cine zice, ăla e!

în rest, ce să zic? eu oi intra, n-oi intra, în „subiecte care mă exced”, da’ dv. matale intri în subiecte care vă transced așa dă tare că nici nu vă mai distingeți dîn metatext!
oh!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-27 21:31:23
         
 
  Comentariul de mai jos intră în categoria: "Exercițiu de amuzament"  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-27 14:00:58
         
 
  Incapacitatea de a înțelege și tupeul nemăsurat

Acuma, că nu știți nu este un păcat. Că greșiți e omenește. Însă, că perseverați în greșeală este diavolicește! În rest, un aveți anvergură de polemist. Nu puteți surprinde și înțelege evenimente complexe. Nu sesizați finețea și rafinamentul unor concepte și replici. Iar primitivismul are valențe când este utilizat cu bună credință. Ceea ce dumneavoastră un faceți. Dumneavoastră nu înțelegeți despre ce este vorba dar vă dați, sentențios, cu părerea. De exemplu, spuneți “greșit! dualitatea luminii nu e influențată de observator!”

Știu că nu o să puteți înțelege. Din ce ați scris pe acest subiect rezultă clar că vă lipsesc noțiuni elementare. Care trebuia să fie însușite la vremea lor.

Mai fac un efort. Poate - cine știe?- sesizați măcar punerea problemei. Nu-mi fac iluzii cu privire la înțelegerea ei! Pentru că dacă scrii fără să-ți tremure percepția despre ce se vorbește « greșit! dualitatea luminii nu e influențată de observator! » te descalifici din start. Că vă iau în seamă ? Simplă operație de « vivisecție » ! Studiu de caz. Pentru alții ! Și atât !

Am scris:

« Și, pe undeva, este asemănătoare fizicii cuantice. În care observatorul (lectorul în cazul literaturii) influențează experimentul. (textul în cazul literaturii) Cu diferența specifică. În cazul fizicii cuantice funcția de influențare este bipolară. Adică, după cum bine știți, corpuscul ori undă.”

Observatorul influențează experimentul. Experimentul distinse domn. Experimentul. Ați înțeles? Ex-pe-ri-men-tul. Trageți aer în piept și repetați de mai multe ori: “Ex-pe-ri-men-tul” Puteți face acum diferența între “experiment” și “dualitatea luminii” în sine, concept la care v-ați referit dumneavoastră? Sigur, fie din neînțelegere, fie din lipsa bunei-credințe. . Faceți diferența între “experiment” și “dualitatea luminii” ca manifestare fizică a existenței sale? Adică a luminii? Lumina în sine, domnule coleg, este o realitate. Care se manifestă ca atare. În afara voinței și conștiinței oricărui eu. În spații și timpuri unde pot exista sau nu euri, ființe. Și ea, lumina nu are conștiință de sine. Ea există, se manifestă și atât. În procesul de cunoaștere și înțelegere a acestui fenomen fizic extrem de complex și încă neelucidat, s-a ajuns, în fizica cuantică, potrivit cunoștințelor de până acum, la teoria că, lumina are atât comportament de corpuscul cât și de undă. Iar în procesul de cunoaștere, înțelegere și interpreare a acestui fenomen, experimentul are un rol ESENȚIAL. Însă el, experimentul, cum v-am spus a doua oară, citând, ESTE INFLUENȚAT DE CĂTRE OBSERVATOR. Și acest fapt este ușor de înțeles. În sensul c㠓Un observator poate obține o măsurătoare precisă a poziției sau o măsurătoare precisă a momentului, dar există un anumit grad de imprecizie atunci când măsoară simultan poziția și momentul unei particule aflate în mișcare precum electronul. În cazul extrem, o precizie absolută a măsurătorii unei variabile va determina o imprecizie absolută a măsurătorii altei variabile."

Prin urmare EXPERIMENTUL este influențat de către OBSERVATOR. Funcția această de influențare nu are valori infinite, în acest caz. Ci bipolare. Adică două variante: corpuscul sau undă. De ce există și se manifestă lumina astfel este o altă problemă. Prin experiment se încearcă înțelegerea, cunoașterea și interpetarea fenomenului fizic “lumin㔠Un fel de “hermeneutică a textului “lumina””! Asta pentru a ne apropia de domeniul criticii literare. Pentru care am invocat această analogie. Pentru a învedera complexitatea și subtilitatea fenomenului lecturii, respectiv lecturii avizate, adică acela al criticii literare. Despre care spuneam, “În cazul literaturii avem de-a face cu o influențare multipolară. În care, în procesul lecturii, lectorul devine suveran. Iar criticul literar, ca lector avizat, cu atât mai mult. De aceea am și scris despre triumful și prevalența lectorului asupra textului.”

Concluzia c㠄În cazul fizicii cuantice funcția de influențare este bipolară.” este firească și evidentă. Și nu ar trebui să vă fi pus probleme de înțelegere. Pentru că experimentul nu poate pune în evidență, potrivit cunoștințelor de până acum, dcât că lumina are acest comportament dual, pe care experimentul îl poate pune în evidență, repectiv, bipolar: adică ori corpuscul ori undă. Alte variante nu există. Prin urmare, dualitatea “corpuscul-und㔠nu are decât aceste două posibilități de înțelegere, cunoaștere și interpretare. Adică de “hermeneutică cuantic㔠E greu? Ați transpirat? Ați înțeles ceva? Dacă da, realizați acum enormitatea pe care ați spus-o scriind:

“"În cazul fizicii cuantice funcția de influențare este bipolară. Adică, după cum bine știți, corpuscul ori undă."

din afirmația de mai sus se înțelege clar că observatorul influențează dualitatea luminii. ceea ce, repet, e fals! lumina-i duală, fie că vrea doamna cea petialistă, fie că ba.
că încercarăți s-o dregeți mai jos, după ce, probabil, vă mai informarăți, nu vă scutește de ridicol. tot pour les connaisseurs!”


Că nu aveți anvergură de polemist este vizibil. Sunteți, pentru a câta oară
?, o victimă facilă a propriilor dumneavoastră incoerențe. Din care nici măcar zeflemeaua nu vă mai poate salva. Pentru că și un elev mediocru face diferența între conceptele „influențează experimentul” și „influențează dualitatea luminii” Scriind astfel dumneavoastră, de fapt, ne-ați spus, fără să vreți, că habar nu aveți de subiect. D-apoi să mai și înțelegeți despre ce v-am spus!

Însă, că nu conștientizați situația ridicolă în care vă plasați, mai treacă meargă. Dar să-mi mai și faceți procese de intenție și să afirmați „că încercarăți s-o dregeți mai jos, după ce, probabil, vă mai informarăți, nu vă scutește de ridicol. tot pour les connaisseurs!” aceasta este un neadevăr și vă pune în valoare și tupeul nemăsurat în domeniul mitocăniei comportamentale. Eu nu aveam nevoie să mă documentez întrucât am știut de la început despre ce vorbesc. De altfel, dacă insistați, vă voi spune că am mai folosit în cadrul Europeii această analogie.

Am detaliat acest subiect pentru că poate prezenta interes și, cum vă spuneam, mai sus, ca studiu de caz. Ca exemplu. Pot demonta oricare dintre alegațiile pe care le-ați făcut. Indicați-mi una. Tot așa de amuzament. Toate mi-ar lua cam mult timp.

Ne vom amuza în continuare!

PS. De ce intrați dumneavoastră în subiecte care vă exced?
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-27 13:51:09
         
 
  "In cadrul tribului Masai din Africa Centrala, scuipatul reprezinta un act de respect si prietenie. Tocmai de aceea, ori de cate ori se intalnesc, membrii tribului se scuipa, acesta fiind un obicei asemanator salutului."
(doamna Elena Stefan)

Doamna Elena
Descoperirea dumneavoastra legata de obiceiurile tribului masai este de o importanta fundamentala pentru Poporul Dac, ai carui conducatori, Basescu,Ponta si Antonescu tot de "salutul masai" fac uz atunci cand se intalnesc. Asa cum fac si anumiti daci europeeici. Vorbesc de cei pursange, ca cei corciti nici salutul stramosesc nu sunt in stare sa-l invete. Sa stiti ca eu, in calitatea mea de jidac, sunt extrem de mandru ca dacii se trag direct din marele Popor Masai. Care este cel mai vechi popor de pe mapamond.Fiindca ei acum saizeci de mii, au ramas la ei acasa in loc sa-si puna traista-n bat si se carabaneasca spre troate continentele cum au facut alti hominizi sapiensi mai nestatornici.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-04-26 23:19:11
         
 
  acu să esplică!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-26 21:44:51
         
 
  opaaaaa!
îmi dedură drumu den laț!!!
dom'le, dați-mi voie să vă spui că mare imprudenție făcuși!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-26 21:44:34
         
 
  ce mișto!
cum îmi pun întrebări asupra virilității cenzurei, cum îmi apare comul!
oare acesta o să apară?
aaa...bra...ca...daaa...braaaa!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-26 21:43:33
         
 
 
pe țopăite, că timpul meu e și mai prețios:

"În cazul fizicii cuantice funcția de influențare este bipolară. Adică, după cum bine știți, corpuscul ori undă."

din afirmația de mai sus se înțelege clar că observatorul influențează dualitatea luminii. ceea ce, repet, e fals! lumina-i duală, fie că vrea doamna cea petialistă, fie că ba.
că încercarăți s-o dregeți mai jos, după ce, probabil, vă mai informarăți, nu vă scutește de ridicol. tot pour les connaisseurs!

"Pariez că habar nu aveți ce literă lipsește"

ei, da, aici ați nimerit-o! dar parcă ar lipsi un dublu ve plus un i grec, zic io!
căci, nu-i așa?, "pînă și un robot" și-ar da seama că, în efortul supraomenesc de a părea mai informată și mai inteligentă decît coana leana academiciana, ați fi dispusă a-mi contesta chiar și faptul că mă pot iscăli corect cu vîrful deștetului, comparativ cu înalta-vă știință pe care o posezi, doamna-doamna!


"Că oricâtă înțelegere aș avea nu pot să nu constat că acuza de "cenzură" și de existență a "cenzorilor" pe Europeea este o "mitocănie" Și asta spus cu drăgălășenie. Că altfel "ticăloșie mizerabilă și obraznică" cel puțin, ar trebui să fie calificată!"

zău dacă mă pot opri din rîs!...
deci, mai întîi mi-a fost "refuzat" comul de mai jos.
apoi, mi-a vost validat.
prin urmare, ori e, ori nu e, doamna-doamna.
de rîs, ziceam.
bîlbîiala elimină îndoiala. că după ce am spus că voi posta de enșpe mii de ori comul cenzurat (acum pot vorbi lejer despre cenzură, după cum se vede) comul trecu. și e cam nasol că trecu. tot omul, cu olecuță de glagorie la dovlecel, observă că cenzuratul com nu are absolut nimic cenzurabil în el. în afară de ofensa adusă doamnei.
dar, apropo: pe cine reprezinți tu dv., doamna, de radiezi textele care nu-ți proteguie orgoliul de mare intertextualistă-hermeneută?
că io asta nu pricep? ești, cumva, fantoma lu barbă-albastră?
și, pardon? mă tratați de "ticălos mizerabil și obraznic"?
știți ceva? cine zice, ăla e. scurt!
io crez că mă confundați cu lezelevii tăi, dv. doamna-toamna, care trebuie să stea smirnă-n băncuțe și să vă asculte poliloghiile semantice. io nu am același statut, dacă nu ați opservatără!

„englezii și americanii se tutuiesc" Cu așa logică iată unde se poate aunge: "In cadrul tribului Masai din Africa Centrala,”

am înțeles: englezii și americanii sunt un trib!
ei, asta-i chiar o noutate!
mi-am însușit-o.

„Tehnica zeflemelei se utilizează când nu ai argumente și vrei să ieși cât mai puțin șifonat dintr-o dispută.”

no. tehnica zeflemelei se utilizează cînd adversarul e sub nivelul acceptabil al ridicolului și se crede mafalda.
nu e. toate retoricile tale, dv. doamna, sunt de o gomoșenie atît de grețoasă, încît dacă le-ar recepta un cîrd de curci, ar crăpa de rîs în mijlocul poiatei!

ps: ia să vedem, ăsta scapă de cenzură?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-26 21:19:38
         
 
  Am iar câteva typo. Le las așa!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-26 20:47:28
         
 
  Pe sărite, pentru că timpul este prețios:

Iată observația de forță a distinsului domn Peia: "nu știu cine e giordano runo" Sunteți un fericit. Că până și un robot, dacă are o astfel de secvență de caractere grafice, își dă seama că în procesul "copy paste" al pasului nu a fost copiată o literă. Pariez că habar nu aveți ce literă lipsește. De-aia spun că sunteți un fericit!

"mai întîi și întîi, cine ești dv." Nici măcar nu bănuiți? V[ spuneam eu c[ sunte'i un fericit!

"e a doua oară cînd mă dați de mitocan!
întreb: cu ce drept?"
Doamne ferește. Eu să vă dau "mitocan"? Păi mitocănii pot comite și președinții de state (vedeți la noi)chiar și regii. Eu am constatat doar "mitocănia". Că oricâtă înțelegere aș avea nu pot să nu constat că acuza de "cenzură" și de existență a "cenzorilor" pe Europeea este o "mitocănie" Și asta spus cu drăgălășenie. Că altfel "ticăloșie mizerabilă și obraznică" cel puțin, ar trebui să fie calificată!

"englezii și americanii se tutuiesc" Cu așa logică iată unde se poate aunge: "In cadrul tribului Masai din Africa Centrala, scuipatul reprezinta un act de respect si prietenie. Tocmai de aceea, ori de cate ori se intalnesc, membrii tribului se scuipa, acesta fiind un obicei asemanator salutului." Mai vreți?

"Un observator poate obține o măsurătoare precisă a poziției sau o măsurătoare precisă a momentului, dar există un anumit grad de imprecizie atunci când măsoară simultan poziția și momentul unei particule aflate în mișcare precum electronul. În cazul extrem, o precizie absolută a măsurătorii unei variabile va determina o imprecizie absolută a măsurătorii altei variabile." Oare influențează ori nu observatorul experimentul, adică măsurătoarea? Rezultatele, probabilistic vorbind depind de opțiunea observatorului de focusarea sa. Pour les connaisseurs!

Tehnica zeflemelei se utilizează când nu ai argumente și vrei să ieși cât mai puțin șifonat dintr-o dispută. Ne vom amuza în continuare.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-26 20:44:23
         
 
  pdap, nu pricepui di loc, da' di loc!
cum același com fu și valid și invalid, in evri taim?!!!...
să fie că chestia cu trestia aia explicabilă pîn fenomenu dă dualitatea a luminii?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-25 22:11:35
         
 
  "neînțelegerea programată", egal cu supra/înțelegerea!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-25 22:09:05
         
 
  și, cică, nu ar fi cenzură!
mi s-a mătrășit un întreg com care nu făcea altceva decît să răspundă unor aberații ale distinsei hermenika!
ei bine, eu o să-l repostez pînă vi s-o face scurtă la mână, radiindu-l, cenzorilor!

doamna-doamna,
mai întîi și întîi, cine ești dv. și în numele cui vorbești dv., de vă prevalați, cu atîta în-gîmfare de o anume autoritate?
pari dv. a fi o clonă și, după cele mai elementare reguli de bun-simț, ai dv. aceleași drepturi de expunere și comentarii fix ca ale oricărui user. deci de unde tonulă ăsta bățos și inchizitorial?

o să trec repede peste cîteva afirmații pe care le faci dv., stimată clonă, în noua poliloghie bășicată de mai sus.

spui dv.:

„Mai mult îl invocați pe Giordano Runo pe care, vezi doamne, mutatis mutandis, l-ați reprezenta pe Europeea!”

nu știu cine e giordano runo, dar eu nu mutatis mutandis cu nimeni, fincăci întrucît deoarece io sunt io, cu nume și prenume, nu, clonă, ca tine dv.!
iar ceea ce sugerezi matale dv. e echivalent cu a spune eu că tu dv. mutatis mutandis cu kristeva, bulgăroaica. ceea ce, nu-i așa? nu se potrivește. chiar dacă sunteți de același sex! (noțiunea de sex e prohibită p-acilea? că nu știu!)

„Ori nu mai pot tolera această, de acum mitocănie:”

stimata și onorata doamna dv., e a doua oară cînd mă dați de mitocan!
întreb: cu ce drept?
păi, dacă e pe așa și luînd în considerare egalitățile în drepturi ale tuturor userilor, chiar dacă unii-s clone, atunci și ceea ce faci dv. se numește mitocănie. e bine?


„Am devoalat mecanismul pe care îl folosiți”

mda, se pare că ești dv. o foarte bună devoalantă!

„în curând vă expiră perioada de sancțiune prin reducerea nivelului. Nu voi avea nicio reținere să vi-l reduc din nou”

vă mai spun o dată, căci, se pare, nu ați înțeles: mă doare-n cot de orice nivel. și de fasoanele oricărui ștab de oriunde ar fi el. deși matale dv. nu prea știu în numele cui vorbești, de ați trecut la amenințări mitocănești!

„încercați să sublimați acest complex într-un rebel și ostentativ mod de a mă tutui.”

englezii și americanii se tutuiesc toată-ziua-bună-ziua și nu par deloc afectați de situațiune. să înțeleg că matale dv., onorată și stimată, sunteți mai presus de ăia? ceva, cumva rudă cu alde zeus?
apoi, dupe cum vezi matale dv., am respectat oarece protocol de adresare.

„Toate intervențiile mele sunt opțiunile mele și niciuna, niciodată nu a avut și nu va avea pretenția de adevăr absolut. Ci de coerență și validitate axiologică.”

păi, ar fi culmea să aveți această pretențiune! da’ cu un adevăr ceva mai relativ, da’ țăpănos foarte, nu vă probați pretențiile? cît privește „coerența și validitate axiologică”, lasă-mă dv. să rîz! de gherase dendrino!

„În cazul fizicii cuantice funcția de influențare este bipolară.”

greșit! dualitatea luminii nu e influențată de observator! ci altceva.
sau ești dv. și specialistă în cuantică?

„în procesul lecturii, lectorul devine suveran. Iar criticul literar, ca lector avizat, cu atât mai mult.”

păi, dom’ critic literar să fie suveran. da’ la el acasă! ca și cititorul.

„Originalitatea poate fi percepută prin subiect, mod de abordare, stil și multe multe altele.”

da. m-ai lămurit buștean, doamna! să vezi ce chestie, că taman asta nu știam despre originalitatea aia. o mai bună definiție a ei chiar că nu găsii pe nicări. noroc cu matale!

„Și mai spuneți că sunteți cenzurat! Acuma că asta înțelegeți dumneavoastră din ce fac eu, nu înseamnă că aveți și dreptate. Mă vor judeca colegii dumneavoastră”

veți fi avînd oarece rezonanțe în gusturi și simpatii cu coana leana academiciana, pe are o judecau coledzii ei?
posibil.
cît privește chestia cu cenzura, rămîne cum am stabilit, - vorba pupilului matale, pe care, cu atîta grijă părintească, îl mîngîi dv. pe creștet.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-25 20:32:38
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE