|
|
|
|
|
|
|
|
|
Condiția hilară de semizeu |
|
|
Text
postat de
Corneliu Traian Atanasiu |
|
|
„Eroi au fost, eroi sînt încă...” Mai sînt însă valabile valorile și conduita celor de ieri pentru cei de azi? Mai curînd nu, pentru că, pe cît posibil, vremurile noastre tind să elimine din viață situațiile necruțătoare în care indivizii făceau dovada acelor comportamente și virtuți exemplare. Circumstanțele excepționale, ocaziile dramatice, climatul teribil, fabulos și liric par să lipsească astăzi celor ce ar dori să-și încerce decisiv virtuțile.
Marii multilați ai eroismului, cu pieptul doldora de decorații, sînt deja figurile unui panteon vetust. Numele lor de viteji căzuți fără să vrea la datorie sau de martiri mărturisind înverșunat credința abia de mai atrag atenția, fanate glorios în denumirea unei străzi, ofilite pios pe fila vreunui calendar.
Încă aspiranți la un eroism în plină tranziție, sîntem acum mai sensibili la suferințele unui oarecare, persoană fără virtuți remarcabile, actor obscur al unei întîmplări banale, cu care ne simțim – nu știm de ce – complici fără tăgadă. Sîntem vădit mai marcați de isprăvile doar verosimile ale vreunui personaj dintr-o istorie închipuită, înscrisă numai pe hîrtie sau celuloid. Preferăm izbînzilor mortale, faptelor mărețe ce nemuresc postum, întîmplările mărunte, indecise, fără grandioase reverberații publice.
Petrecute sub surdina anonimatului, acestea au adesea caracterul unor implozii cutremurătoare, responsabile de nașterea unor complicități tainice și sacre cu tot ce e fragil sau vulnerabil pînă la delicatețe. Și asta mai degrabă pentru a ne putea dezice impenitent, pentru a da o replică decisă, dar neostentativă, pentru a rezista eroic, într-un anonimat solidar, ofensivelor sub al căror stindard atîtea mișcări solidariste doresc să ne înroleze, travestind rutina mortificării în „eroism cotidian”.
Nu ne mai impresionează chipul semizeului în superbia lui, umilitoare pînă la urmă pentru bietul om. Exemplaritatea sa nu-și epuizează însă semnificațiile doar în ipostaza demodată a acestei suficiențe trufașe. Ne ispitește azi mai mult valența sa de ființă tragică, ambiguă, incert întocmită, alcătuirea ei hibridă, rănită funciar de o precaritate insurmontabilă – statutul său monstruos și bastard.
Eroismul care pare să ni se impună astăzi – ca un imperativ existențial ce nu poate fi refuzat fără a-ți periclita grav autenticitatea – este acela de a ne asuma nu vreo presupusă splendoare a desăvîrșirii, ci condiția șubredă și sfîșiată a semi-zeului. Și anume, ipostaza celui menit să poarte simultan și penibil stigmatul unei duble și ireconciliabile eredități: jumătate de om călărind fantasmatic – exilat perpetuu din patria legitimității – jumătate de zeu. Nimic nu ilustrează mai bine această condiție de un ridicol patetic, de un tragicomic sublim decît încrîncenata ispită de a ne avînta mereu într-un elan iremediabil șchiopătînd – vorba poetului, „c-o aripă și-un picior” – către un zbor candid închipuit și incontestabil interzis.
Nu-i, prin urmare, de mirare că revizuirea poate atinge pînă și mentalitățile cele mai drastic grevate unei tradiții violent machiste, asemenea pătimașei virilități argentiniene. Căci iată ce poate spune, „visînd la eroi”, Adolfo Bioy Casares: „Ceea ce trebuie să aibă un bărbat este un fel de generozitate filosofică, un anume fatalism, care să-i îngăduie să piardă totul în orice clipă, cavalerește.”
Recuperată ca o virtute umană dincolo de genuri, bărbăția rămîne așadar curajul asumării unei vieți fragile și amenințate, reușind uneori, dar sortită cel mai adesea să piardă subit tot ce-a cîștigat cu greu, plecînd atunci genunchiul pentru a rămîne cu fruntea sus în urgie. Proba eroismului de astăzi pare a nu mai fi aceea de a-ți da viața, ci aceea de a da viață adevărată unei ființe seduse prea adesea de gloriola mortificării, unei ființe care nu mai are de fapt pentru ce să moară, nemaiștiind pentru ce trăiește.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cat se poate de adevarat: "Proba eroismului de astăzi pare a nu mai fi aceea de a-ți da viața, ci aceea de a da viață adevărată unei ființe seduse prea adesea de gloriola mortificării, unei ființe care nu mai are pentru ce să moară, nemaiștiind de fapt pentru ce trăiește."... poate un pic cam greu de digerat pentru cei care inca plaseaza gresit acel "de fapt". |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2014-04-12 01:25:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Chiar dacă n-o știam, eram convins că inima lui matale se comportă astfel. |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2014-04-11 15:03:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
atanase,
tu încă mai ești la clasele primare, cu poezia?
de fapt, de ce îmi pun eu astfel de întrebări, cînd ești șeful, pe zona bucale, la poezica în pantaloni scurți, numită "ai kuku"?
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-04-11 14:35:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Știam eu c-o să vă-nțelegeți. Continuați.
Pe-asta o știți?
A venit îngerul și mi-a spus:
- Nu vrei să cumperi un câine?
Eu nu am fost în stare să-i răspund.
Cuvintele pe care i le-aș fi putut striga erau
lătrătoare.
- Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul, ținând în brațe
inima mea
lătrătoare,
dând din sânge ca dintr-o coadă.
- Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul
în timp ce inima mea
dădea din sânge ca dïntr-o coadă.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2014-04-11 14:19:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
atanase,
poate că, singur-singurel, în iatacul tău de becher, conduci atacul de terrier în contra oricui îndrăznește să-ți pună la îndoială mîrîiturile sofistice.
dar, nene, oricît de aristocrat te-ai da, te rog să mă crezi că poate fi socotită maidan și o garsonieră centrală, în care rezidentul latră la lună cu patimă, crezînd că e cățeaua Laika, cea aruncată-n cosmos și ajunsă, între timp, constelația ofticaților, cu aere de eseiști intraductibili. în livrescul insipid al unei biblioteci exclusiviste nasc totdeauna monștri confecționeri de vorbe uscate și complet desprinse de faptele crude ale realității. ei sunt un fel de felceri ai bolnavilor de retorici cu zorzonele.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-04-11 14:00:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Interlocutorii au fost luați în custodie de ăla care bate tot (în filme). Domnia-ta nu bați pe nimenea, deși ai în dotare bețișorul de tobă (din Ghilghameș citire). |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2014-04-11 13:59:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
...ori tace , dracului, în sine, ori izbucnește în diatribe neaoșe la adresa rahatului existențial...
Nu-s de acord, cum nici cu aureea mediocritas nu-s. Dar nici nu știu la ce să mă raportez. Nici nu știu dacă rece ori cald mi-e singularul neuron...dar nu-mi vine să dau sentințe finale. Cum îi spuneam deunăzi și unei vădane de-a lui Mitică (Cioacă): mai ai răbdare... |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2014-04-11 13:52:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnilor, mii de scuze dacă v-am încăierat. Vă pot oferi doi interlocutori pe măsură. Maidanul vi-l oferă gazda.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2014-04-11 13:44:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
e simplu să stai pe margine, să chibițezi, să compui eseuri cu lustru filosofic și să pari un ditamai semizeul pe care nu prea l-a dat modestia afară din casă!
cel mai greu e să ai, cu lejeritate, ceea ce spune nenea ăla, Casares: "un anume fatalism, care să-ți îngăduie să pierzi totul, în orice clipă"!
aci e de discutat: depinde ce pierzi și cum rămîi după aia. că noțiunea de "tot" are diferite conținuturi pentru diferiți indivizi, iar consecințele pierderii sunt la fel de diferite.
pdap, cine ajunge la mezat, nu prea mai are disponibilitatea retorică să facă analize seismice de nivel personal sau general, ci, ori tace , dracului, în sine, ori izbucnește în diatribe neaoșe la adresa rahatului existențial. pe care unii îl tot mestecă estetic, pînă la greață absolută!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2014-04-11 13:23:27 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Înțeleg din spusele lu matale cam cît înțeleg din ale lui Andrei Ghejan. Ori ale Elenei Ștefan. Ce era așa de greu s-o spui direct, pe arătură? Cine dreak știe ce trebuie să aibă un bărbat? Viața nu se compune din lucruri mărunte? Și cine vrea să fie erou, semizeu, p-acilea, ori p-aiurea (nu știu unde-i apostrofu pe tastatură!)? Omule, n-o să-ți spun: poartă-te cum ți-e portul și vorbește cum ți-e vorba,ci doar că nu vreau să pricep stilul în care combați. Vrei matale să porți nume de stradă? Să nu pați precum tipa aia care m-a sunat după ce am dat anunț la matrimoniale: Sergent în rezervă, vreau să cunosc o doamnă care locuiește pe una din străzile: Mareșal Averescu, General Grigore Baștan, Locotenent Godeanu. Părerea mea, vorba lui Văcăroiu. |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2014-04-11 12:04:11 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23930 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|
