|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Patricia Viorica |
|
|
mi-am tatuat în plete
numele tău
(ce ironic mă privea vântul!)
dar, el, șăgalnic,
mi s-a strecurat cu totul
în inimă
și nu îl mai pot scoate
culorile din el
-am aflat ulterior-
sunt indestructibile
cu părul tău
peste fața mea
nicio pădure
nu-i atât de fierbinte
când își scutură capul
de frunze, de gânduri,
de plâns,
de furtuni
de ce uneori
când nu avem
nimic de spus
vorbim?
de ce uneori
când nu avem nimic de iubit
iubim?
sentimentul singurătății
este copleșitor
ajută-mă, Doamne,
să nu mor de singurătate! |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Doamnă Elena Ștefan,
Vă mulțumesc mult pentru popasul pe această pagină și pentru sfaturi.
Cu stimă,
Patricia Viorica |
|
|
|
Postat
de catre
Patricia Viorica la data de
2014-03-28 10:21:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Prea mult lest, prea multă explicație prea multă transparență. Prea mult personal. Asta nu înseamnă că identific denotația textală cu identitatea auctorială. Astfel de poezie necesită și mister și nespus și, de ce nu? ceva încifrare.
În viziunea mea iată ce s-ar mai putea salva din acest text:
"mi-am tatuat în plete
numele
(ce ironic mă privea vântul!)
strecurat cu totul
în inimă
culorile
-am aflat ulterior-
sunt indestructibile
de ce uneori
când nu avem
nimic de spus
vorbim?
de ce uneori
când nu avem nimic de iubit
iubim?
sentimentul singurătății
este copleșitor
ajută-mă, Doamne"
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2014-03-28 05:57:27 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|