FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Lia Tudoran

în mine mersul tatei se conjugã feminin
vreau sã învãþ sã iubesc un bãrbat mai mult decât pe tata
de aceea jumulesc penele timpului
în apa fiartã genetic pe lângã sânge
tata scrie mamei scrisori cu o caligrafie impecabilã
eu le primesc în mine ºi le citesc cu degetele
aceleaºi degete ca ale lui ieri
uneori privirea mea e atât de bolnav cãpruie
încât arborii neamului meu îºi ascund trunchiurile
netrãdându-ºi vârstele
sau focurile ce le ard a moarte
pe dinãuntru

în mine mersul tatei se curge pe zebre
marcate cu pasta de dinþi stoarsã destoinic
de toþi taþii de ieri
de taþii tatãlui meu
de istorie

de fiecare datã când pãºesc a mine
de fiecare datã când vreau sã urlu tatei
despre cum îl iubesc
un calup vesel ºi înciudat de realitãþi
mi se înfige în gurã
tãcându-mã

hai femeie azi fii tu

s-ar putea sa nu te doarã


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  eratã:

DEPIND, deci exist :)

(astenie de tastaturã)
 
Postat de catre Lia Tudoran la data de 2006-02-21 10:49:05
         
 
  Ayana,

Rãspuns: depinde, deci exist! :)

Daniel,

ªi eu :)

Mulþumesc.

prietenesc,
li
 
Postat de catre Lia Tudoran la data de 2006-02-21 10:48:30
         
 
  Ma intreb de ce cateodata zestrea genetica vine impreuna cu pachetul cu dependente de iubire, de sange, de durere. De ce prezentul este victima unui trecut ce nu ii apartine. Partea buna e ca si aceasta e un moment in care se naste poezia. Cred ca asta e un fel de multumesc la ceva despre care eu nu as putea scrie niciodata.  
Postat de catre Rheea Munteanu la data de 2006-02-20 22:46:40
         
 
  De reþinut!
Se poate aºeza poezia aceasta în curriculum, obligatorie pentru cei ce vor sã treacã la materia "poeticã".
Mereu te urmãresc ...
Daniel
 
Postat de catre Daniel PuiaDumitrescu la data de 2006-02-20 21:49:27
         
 
  Multumesc, Ama, Lory.
E important pentru mine ca acest poem a ajuns undeva, cu tot cu privirea lui de pe dinauntru.
In rest, poema e simpla... ca si mine, de altfel...

hapciu în pumnul lui dumnezeu, asta e viaþa mea :)

prietenesc,
li
 
Postat de catre Lia Tudoran la data de 2006-02-20 18:36:55
         
 
  frumos Li...de la inceput pana la sfarsit
Lory
 
Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2006-02-20 17:10:16
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  în mine mersul tatei se curge pe zebre
marcate cu pasta de dinþi stoarsã destoinic
de toþi taþii de ieri
de taþii tatãlui meu
de istorie

Am primit lumea ca o moºtenire pe care nu ne este îngãduit sã o deteriorãm ºi pe care fiecare generaþie este obligatã sã o lase mai bunã posteritãþii. Instinctele care vegheazã în noi, ideile care ne cãlãuzesc, cunoºtinþele pe care le avem despre lumea care ne înconjoarã, care ne constrânge ºi pe care în acelaºi timp o stãpânim, totul este opera lentã a trecutului, precum spunea Blaga “cu greutatea trecutului ne-am obiºnuit, ca ºi cu greutatea atmosferei : nici n-am putea trãi fãrã ea”

se apropie primãvara
din lada de zestre îmi scot la aerisit amintirile
ºi le agãþ la rever ghiocei azi nimic nu mã doare
pãmântul îºi primeneºte albastrul cu ziua de luni
Ama
 
Postat de catre Adriana Marilena Simionescu la data de 2006-02-20 16:41:18
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE