|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
între noi dorm munþi tu le spui sentimente
eu vãd numai pãmânt rãscolit
sunt arheologul cu timp redus
te invit sã coborâm seara
sã luãm cina
pe aceastã câmpie unde umbrele
nu mai au mâini
iar lucrurile sunt deja ºtiute
pe de alt rost
nu e nevoie sã explorãm prea adânc
în fond
iarba are aceeaºi rãdãcinã
în palmele tale
se schimbã doar culoarea din trupul meu
fiindcã am deja loess în atriul stâng
ºi nu mai trãiesc decât pentru a descoperi
ultimul templu
dimineaþã nu voi mai respira
în loc de cord
voi avea ruine tu le spui banalitãþi
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Oriana, cum sã nu mã învârt prin lumini când umbrele îºi fac loc în inimã? Da, am evitat inimã fiindcã am tot scris-o în fel ºi chip în ultimele poezii. Iar uneori îmi place cum sunã "cord", poate ºi masculinul acesta îºi are... "banalitatea" lui. Mulþumesc mult pentru fineþea desluºirilor. Te mai aºtept, vii frumos. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-02-21 08:01:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ªi când te gândeai cã umbrele au fost epuizate în poezie, vine Daniela cu o nouã metaforã:
pe aceastã câmpie unde umbrele
nu mai au mâini
iar lucrurile sunt deja ºtiute
pe de alt rost
Un poem atent lucrat, cât despre mesaj... amar:
ntre noi dorm munþi tu le spui sentimente
...
în loc de cord
voi avea ruine tu le spui banalitãþi
Nu ºtiu de ce ai evitat cuvântul inimã. Ca umbra, inima a fost ºi ea banalizatã dar nu cred cã e cazul sã renunþãm definitiv. Se mai poate inova în acest sens. Multe comori zac ascunse... la umbra inimii! |
|
|
|
Postat
de catre
Luminita Suse la data de
2006-02-21 04:14:28 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Uneori compoziþia cuprinde în ea jocul interior, cel abia expresibil. ªi totuºi, cu strãdania de a da nume, de a transforma angoasa în metafore, de a psihiza sezaþiile ºi a-perceptibilul se pare cã ºi tu eºti îndeajuns de familiarã. Altfel nu ai fi "citit" atât de bine esenþialul. Mulþumesc. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-02-20 21:57:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"se schimbã doar culoarea din trupul meu
fiindcã am deja loess în atriul stâng"
o metafora originala, impregnata inutil de angoase pentru atata nestatornicie.
o vocatie deosebita pentru compozitie.
Anca
|
|
|
|
Postat
de catre
A Floria la data de
2006-02-20 21:41:48 |
|
|