PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Vulpiţa cu gheare Vuitton Text postat de Viorel Badea Vulpiţa cu gheare Vuiton Un Preş din Carpaţi îndrăgind navigarea Prin urne şi voturi ca-n brânză trecea Croindu-şi din coate, dosare, cărarea Cânta din sirenă-n Pleşcoi şi zicea: - Veniţi să vânăm, în păduri mult-umblate, Vulpiţa cu blănuri şi gheare Vuitton Ce zilnic din dressing le scoate-ambalate Cu geci ne-mbrăcate, din piei de piton ! - Stăpâne ziceau sepepiştii cu staţii Vulpiţa aceea nu vine pe-aici Mai bine-ndreptăm vânătoarea prin spaţii În care găsi-vom, cu toţi, licurici! Dar Preşul, cu gheaţă, mereu, tot-nainte Umplea, pentru whisky, pahare din zori Şi până în noapte, zicându-şi în minte Vulpiţa cu gheare, vânezi! De nu, mori! Cocoşii şi craii şi multe lighioane de-o parte Se dau şi iată se vede-n pădure un semn Lăsat de Vulpiţa cu gheare Vuitton nu departe Veniţi să o prindem cu laţul vă-ndemn! -Stăpâne e whisky-ul jucând în artere Zicea sepepistul de nobilă viţă Dar el răspundea întorcându-se – Vere Nu simţi moliciunea? E sigur... Vulpiţă! Şi urşii şi leii şi alte sălbatice fiare Se dau deoparte. Iar Preşul stingher Le-arată Vulpiţa şi marile-i gheare Veniţi să o prindem. E vrunul hingher? - Stăpâne e whisky-ul umblând în artere Zicea sepepistul cu asprime de fiţă Dar el răspundea întorcându-se – Vere Nu simţi moliciunea? E sigur... Vulpiţă! Spre mare, spre mare în valuri ea este Acolo-i Vulpiţa! Şi-şi are vreun loc Vulpiţa cu gheare Vuitton din poveste Veniţi să o prindem! Mi-e inima foc! -Stăpâne e whisky-ul intrat în artere Zicea sepepistul, cu priviri de oiţă Dar el răspundea întorcându-se – Vere Nu simţi moliciunea? E sigur...Vulpiţă! Dar vai! Sub ochii atâtora fiare Cum sta, în cruciş, cu paharul spre el Veni o jivină cu marile-i gheare Şi-i trase o brazdă pe capu-i, tot, chel! Ce bestie oare mă umple de sânge Oprind vânătoarea Vulpiţii visate ? Ce neagră făptură pe mine m-atinge ? Ce forţă aievea, din cale m-abate ? -Stăpâne-i Vulpiţa cu gheare Vuitton Chiar ea te-a rănit cu turbare şi fiere Şi-i tare stăpâne. De parcă-i beton! Dar el atât spuse: de ce nu taci vere? - Mai bine te uită : ce fiară m-apasă ? Dihania-i mare şi-o simt chiar aici! - Stăpâne e mare. Atât... cât o casă Ba chiar şi mai mare! Şi e ... Licurici! Pisica cu gheare Vuitton Parodie Un Preş, din Carpaţi, îndrăgind navigarea Prin urne şi voturi, ca-n brânză, trecea Croindu-şi din coate, dosare, cărarea Cânta din sirenă-n Pleşcoi şi zicea: - Veniţi să vânăm în păduri mult-umblate Pisica cu blănuri şi gheare Vuitton Ce zilnic din dressing le scoate-ambalate Cu geci ne-mbrăcate, din piei de piton ! - Stăpâne ziceau sepepiştii cu staţii Pisica aceea nu vine pe-aici Mai bine-ndreptăm vânătoarea prin spaţii În care găsi-vom cu toţi licurici! Dar Preşul, cu gheaţă, mereu, tot-nainte Umplea, pentru whisky, pahare din zori Şi până în noapte, zicându-şi în minte Pisica cu gheare, vânezi! De nu, mori! Cocoşii şi craii şi multe lighioane de-o parte Se dau şi iată se vede-n pădure un semn Lăsat de pisica cu gheare Vuitton nu departe Veniţi să o prindem cu laţul vă-ndemn! -Stăpâne e whisky-ul jucând în artere Zicea sepepistul privindu-l cu frică Dar el răspundea întorcându-se – Vere Nu simţi moliciunea? E sigur... Pisică! Şi urşii şi leii şi alte sălbatice fiare Se dau deoparte. Iar Preşul stingher Le-arată pisica şi marile-i gheare Veniţi să o prindem. E vrunul hingher? - Stăpâne e whisky-ul umblând în artere Zicea sepepistul cu privirea arşică Dar el răspundea întorcându-se – Vere Nu simţi moliciunea? E sigur... Pisică! Spre mare, spre mare în valuri ea este Acolo-i Pisica! Şi-şi are vreun loc Pisica cu gheare Vuitton din poveste Veniţi să o prindem! Mi-e inima foc! -Stăpâne e whisky-ul intrat în artere Zicea sepepistul, cu ud la beşică! Dar el răspundea întorcându-se – Vere Nu simţi moliciunea? E sigur... Pisică! Dar vai! Sub ochii atâtora fiare Cum sta, în cruciş, cu paharul spre el Veni o jivină cu marile-i gheare Şi-i trase o brazdă pe capu-i, tot, chel! Ce bestie oare mă umple de sânge Oprind vânătoarea Pisicii visate ? Ce neagră făptură pe mine m-atinge ? Ce forţă aievea, din cale m-abate ? -Stăpâne-i Pisica cu gheare Vuitton Chiar ea te-a rănit cu turbare şi fiere Şi-i tare stăpâne. De parcă-i beton! Dar el atât spuse: de ce nu taci vere? - Mai bine te uită : ce fiară m-apasă ? Dihania-i mare şi-o simt chiar aici! - Stăpâne e mare. Atât... cât o casă Ba chiar şi mai mare! Şi e ... Licurici! Acest text este pură ficţiune. Orice asemanare cu personaje si fapte reale este pur intamplatoare Text parodiat Mistreţul cu colţi de argint Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea prin inimă neagră de codru trecea. Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea, cântă dintr-un flaut de os şi zicea: - Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse mistreţul cu colţi de argint, fioros, ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse copita şi blana şi ochiul sticlos... - Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne, mistreţul acela nu vine pe-aici. Mai bine s-abatem vânatul cu coarne, ori vulpile roşii, ori iepurii mici ... Dar prinţul trecea zâmbitor înainte privea printre arbori atent la culori, lăsând în culcuş căprioara cuminte şi linxul ce râde cu ochi sclipitori. Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte: - Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn mistreţul cu colţi de argint, nu departe: veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!... - Stăpâne, e apa jucând sub copaci, zicea servitorul privindu-l isteţ. Dar el răspundea întorcându-se: - Taci... Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ. Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri: - Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher, mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri: veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!... - Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci, zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ. Dar el răspundea întorcându-se: - Taci... Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ. Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste: - Priviţi unde-şi află odihnă şi loc mistreţul cu colţi de argint, din poveste: veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!... - Stăpâne, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul râzând cu dispreţ. Dar el răspunde întorcându-se: - Taci... Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ. Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii cum stă în amurg, la izvor aplecat, veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii îl trase sălbatic prin colbul roşcat. - Ce fiară ciudată mă umple de sânge, oprind vânătoarea mistreţului meu? Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge? Ce veştedă frunză mă bate mereu?... - Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul, chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci. Ascultă cum latră copoii gonindu-l... Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci. Mai bine ia cornul şi sună întruna. Să suni până mor, către cerul senin... Atunci asfinţi după creste luna şi cornul sună, însă foarte puţin. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Da, am pus ca primă variantă pe aceea cu Vulpiţa. Într-adevăr rezolvă problemele semnalate.   Postat de catre Viorel Badea la data de 2013-12-30 07:52:01               Intervenţia mea este minimală. Înlocuieşte "Pisica" din text, cu "Vulpiţa" şi aduce câteva ajustări pentru rimă. Însă elimină jenantele cacofonii din text. Dacă vă place.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-12-27 09:47:57               Variantă Vulpiţa cu gheare Vuiton Un Preş din Carpaţi îndrăgind navigarea Prin urne şi voturi ca-n brânză trecea Croindu-şi din coate, dosare, cărarea Cânta din sirenă-n Pleşcoi şi zicea: - Veniţi să vânăm, în păduri mult-umblate, Vulpiţa cu blănuri şi gheare Vuitton Ce zilnic din dressing le scoate-ambalate Cu geci ne-mbrăcate, din piei de piton ! - Stăpâne ziceau sepepiştii cu staţii Vulpiţa aceea nu vine pe-aici Mai bine-ndreptăm vânătoarea prin spaţii În care găsi-vom, cu toţi, licurici! Dar Preşul, cu gheaţă, mereu, tot-nainte Umplea, pentru whisky, pahare din zori Şi până în noapte, zicându-şi în minte Vulpiţa cu gheare, vânezi! De nu, mori! Cocoşii şi craii şi multe lighioane de-o parte Se dau şi iată se vede-n pădure un semn Lăsat de Vulpiţa cu gheare Vuitton nu departe Veniţi să o prindem cu laţul vă-ndemn! -Stăpâne e whisky-ul jucând în artere Zicea sepepistul de nobilă viţă Dar el răspundea întorcându-se – Vere Nu simţi moliciunea? E sigur... Vulpiţă! Şi urşii şi leii şi alte sălbatice fiare Se dau deoparte. Iar Preşul stingher Le-arată Vulpiţa şi marile-i gheare Veniţi să o prindem. E vrunul hingher? - Stăpâne e whisky-ul umblând în artere Zicea sepepistul cu asprime de fiţă Dar el răspundea întorcându-se – Vere Nu simţi moliciunea? E sigur... Vulpiţă! Spre mare, spre mare în valuri ea este Acolo-i Vulpiţa! Şi-şi are vreun loc Vulpiţa cu gheare Vuitton din poveste Veniţi să o prindem! Mi-e inima foc! -Stăpâne e whisky-ul intrat în artere Zicea sepepistul, cu priviri de oiţă Dar el răspundea întorcându-se – Vere Nu simţi moliciunea? E sigur...Vulpiţă! Dar vai! Sub ochii atâtora fiare Cum sta, în cruciş, cu paharul spre el Veni o jivină cu marile-i gheare Şi-i trase o brazdă pe capu-i, tot, chel! Ce bestie oare mă umple de sânge Oprind vânătoarea Vulpiţii visate ? Ce neagră făptură pe mine m-atinge ? Ce forţă aievea, din cale m-abate ? -Stăpâne-i Vulpiţa cu gheare Vuitton Chiar ea te-a rănit cu turbare şi fiere Şi-i tare stăpâne. De parcă-i beton! Dar el atât spuse: de ce nu taci vere? - Mai bine te uită : ce fiară m-apasă ? Dihania-i mare şi-o simt chiar aici! - Stăpâne e mare. Atât... cât o casă Ba chiar şi mai mare! Şi e ... Licurici!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-12-27 09:44:31               Probabil din rutină nu văd hopurile prozodice. Am încercat să fiu cât mai aproape de originalul parodiat. Sunt câteva cacofonii (Pisica cu) asumate şi greu de evitat. Am tot oscilst dacă să înlocuiesc "Pisica" prin "Jivina" Mi-ar fi de folos observaţiile pe text pentru a le corecta. Mulţumesc.   Postat de catre Viorel Badea la data de 2013-12-27 09:06:14               cam multe ruperi de ritm şi hopuri prozodice! dar, da, aici chiar e vorba de parodie. şi bine făcută, spre disperarea postacilor dimpotrivă. să vezi ce rău o să iasă la cîntarul lor imparţial!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-12-26 14:43:03 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE