FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Versuri la kilogram-episodul 10-Pisi & Făt-Frumos
Text postat de MARELE MAESTRU INTERGALACTIC
Mai știi tu, pisi, cum șopteai duios
Că sunt din cale-afară de bengos?
Lăsând la poartă murgul meu fălos,
Te diseca ocheanul, pofticios,
Cu palma grea prin părul de-abanos
Mă rătăceam obscen, periculos,
Îl patrulam în noapte, scrupulos,
Când te piteai la peptul meu flocos,
Surescitat de trilul tău zgondos ,
Însăilam cuvintele, pompos,
Apoi jucam prin paturi lapte gros,
Pe trupul tău de cretă, voluptuos,
Pirogravând săruturi. Ce folos,
Că-mi evadai prin vene grațios
Și despicam iubirea pan' la os,
Pozai în divă. Eu, doar în colos.
Te adoram pe față și pe dos
Îți exploram țesutul adipos,
Din nord și pan' la sud, minuțios,
Un zmeu eram cu ten de făt frumos.
Edulcorat de câte-un gând borțos,
Alunecam pe sânul onctuos,
Apetisant, magnific de pufos,
Și-l maltratam perfid, nesățios,
Mă prăvăleam lasciv, vertiginos,
Spre paradisul cald și-ntunecos
Și te-nțepam , precum un porc spinos,
La răsărit, cu zâmbetul sinuos.
Azi ninge peste sufletu-mi geros
Căci c'est fini în mod dezastruos :
Sosind la tine să-ți aduc prinos
Un vinișor dulceag, din cel spumos,
M-ai împușcat cu ochiul tenebros
Zicându-mi că-s o țâră cărpănos,
Că te-ai lipit de altul, boss de boss,
Șoptind,lasciv: Adio, Făt- Frumos!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  iată-l:

"Principiul suprem, punctul central al sofisticii creștine este noțiunea de Dumnezeu. Dumnezeu este ființa omului și totuși el trebuie să fie o altă ființă, supraumană. Dumnezeu este ființa generală, pură, ideea de ființă ca atare și totuși el trebuie să fie o ființă personală, individuală, sau : DumŹnezeu este persoană și totuși trebuie să fie Dumnezeu, o ființă generala, adică nu una personală; Dumnezeu este o existență sigură mai sigură decît a noastră ; el are o existență separată, deosebită de noi și de lucruri, adică o existență individuală, și totuși această existență trebuie să fie gîndită ca o existență spirituală, deci nu ca o existență particulară perceptibilă. In „trebuie" este neconŹtenit negat ceea ce se afirmă în „este". Noțiunea fundamenŹtală este o contradicție, mascată doar prin sofisme. Un DumŹnezeu care nu are grijă de noi, care nu dă ascultare rugăŹciunilor noastre, care nu ne vede și nu ne iubește, nu este un Dumnezeu; așadar, s-a făcut din umanitate predicatul esențial al lui Dumnezeu ; dar în același timp se spune din nou : un Dumnezeu care nu există pentru sine, în afara omuŹlui, deasupra omului, ca o altă ființă, este o fantomă; se face deci din caracterul neuman și din existența în afară de om predicatul esențial al divinității. Un Dumnezeu care nu este ca noi, care nu are conștiință, înțelegere, adică un intelect personal, o conștiință personală, cum este, bunăŹoară, substanța lui Spinoza, nu este un Dumnezeu. Unitatea esențială cu noi este condiția de căpetenie a divinității; noŹțiunea de divinitate este făcută dependentă de noțiunea de personalitate, de conștiință, ca fiind supreme atribute pe care le putem gîndi. Dar un Dumnezeu, — se spune în același timp din nou — care nu este esențial deosebit de noi, nu este un Dumnezeu.
Caracterul religiei este conceperea nemijlocita, involunŹtară, inconștientă a ființei umane ca o altă ființă. Această esență concepută obiectiv, o dată ce a fost făcută obiect de reflexie al teologiei, devine o mină nesecată de minciuni, iluzii, artificii, contradicții și sofisme.
Un subterfugiu deosebit de caracteristic și un avantaj al sofisticii creștine este inscrutabilitatea, incognoscibilitatea ființei divine. Misterul acestei incognoscibilitâți nu este însă altceva, cum se va arăta, decît transformarea unei însușiri cunoscute într-una necunoscută, a unei calități naturale într-o calitate supranaturală, adică nenaturală, și tocmai prin aceasta se creează aparența, iluzia că esența divină este alta decît cea umană și chiar de aceea de neînțeles."


 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-12-20 20:41:42
         
 
  ciocălău,
pentru că tot te iei de Fuerbach, de care, sunt convins, nu ai citit un rînd, o să-ți pasez un mic exercițiu logic din "Esența creștinismului", poate-poate vei pricepe și tu cîte ceva și vei vrea să parcurgi toată cartea. asta numai dacă, bineînțeles, nu-ți va patina mintea și-și va rupe piciorul și ultimul neuron care-ți rămase-ntreg!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-12-20 20:41:04
         
 
  Îmi amintesc , Bubico-al meu mumos,
că te-alerga un Bismark furios
si un refugiu căutai prin dos
să-ți pui la adăpost ce-ai prețios,
era o vreme grea cu cer noros,
ningea-n perdele dese zahăr tos
și frigul cum amenința zimțos
tu mi-ai părut un angel călduros
cu părul blond în bucle și sârmos,
iar ce-mi spuneai era cuviincios
eu tot râdeam căci îmi păreai pontos
și veșnic doar de mine prea setos,
mă înșelam,desigur,tu,fălos,
te dovedeai și-n părți mărinimos.
 
Postat de catre Camila Petrescu la data de 2013-12-20 14:59:49
         
 
  "păi, tu ai haz cu grămada, corturarule. de poantele tale șchioape rîd vreo trei inși drogați cu ciuperci. între care, doi, ești tu și ciocălău. că, ălalalt, canadian, se hlizește, solidar, prin corespondență!"
(generalul Ioan Peia)

Mult stimte si iubite tovarase general,
Daca parintii nostril, adica ai mei, ai Sfintiei Sale si ai cioplitorului de surcele ne-ar fi pus sa sugem Limba Germana de la doici nemtoaice, asa cum au facut parintii dumneavoastra, am fi avut si noi posibiliataea de a studia arta umorului de la cel mai mare umorist al filosofiei germane, Feuerbch. Asa cum ati fcut dumnevostra. Cum insa noi am dat cu nasucurile de sani straini nu in calitate de sugari as cum s-a intamplat cu dumneavoastra, ci abia la pubertate, am fost siliti sa invatam cam cu ce se mananca umorul de la Pacala. Pai se compara Pacala cu Feuerbach?!
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-12-20 11:13:17
         
 
  "peleo, e mai usor sa le scoti un zambet statuilor din cimitirul Belu decat tie." (turcitu dîn mișigăn)

păi, tu ai haz cu grămada, corturarule. de poantele tale șchioape rîd vreo trei inși drogați cu ciuperci. între care, doi, ești tu și ciocălău. că, ălalalt, canadian, se hlizește, solidar, prin corespondență!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-12-20 10:48:09
         
 
  Nu mi-au placut manelele, niciodata, dar asta e nostima. Fara numar, desigur, ca sa moara de ciuda dusmanii mei!  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2013-12-20 01:39:11
         
 
  Ok,am facut modificarile. Thk,again,amigo!  
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2013-12-19 19:17:32
         
 
  Rudy, "mi-au plăcut" în loc de "mi-a plăcut". din câte țin minte, am apăsat tasta aia...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-12-19 19:15:13
         
 
  peleo, e mai usor sa le scoti un zambet statuilor din cimitirul Belu decat tie.
Asa ca nu nea Mitica e de vina...
 
Postat de catre Sorin Solaris la data de 2013-12-19 19:07:50
         
 
  Stimate tovarase generalul,
Dumneavoastra, ditamai generalul, sa va aliati cu macacul impotriva mea, care nu sunt decat un prapadit de soldat neinstruit? Nu se face!
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-12-19 19:04:08
         
 
  Multumesc mult, Stef!Apreciez sugestiile tale.  
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2013-12-19 19:02:18
         
 
  ciocălău,
tîmpeniile pe care le înșiri, cu, probabil, convingerea că ești hazos, n-ar stîrni nici măcar rîsul unui macac.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-12-19 18:59:00
         
 
  mi-a plăcut mai multe, epocală explorarea țesutului adipos...
în loc de "raiul cela cald" aș fi scris "paradisul cald". în loc de de "instaurând" săruturi, pirogravâbd, implementând :)
"Zicându-mi că-s o țâră cărpănos" nu prea se leagă, dacă erai cărpănos doar o țâră, te păstra și pe tine, de backup :) acolo trebuie ceva de impact, că de-aia îți dă papucii. vot.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-12-19 18:55:53
         
 
  Multumesc pentru participare,maestre Genu!:)  
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2013-12-19 18:53:24
         
 
  sa ascultam si depozitia Ileanei Cosanzeana...

eu sa-i soptesc "Adio, Fat-Frumos",
cand viermul lui, stiut ca putincios,
vrand sa-mi arate cat e de jegos,
nici n-a muscat din fruptul meu zemos.
de eu, jignita find de ticalos,
la locusorul cel mai rusinos,
silita-am fost, pe domnul carpanos,
sa-l iau la intrebari cu un baros,
cum de-a-ndraznit la ce-am mai pretios
sa se prezinte c-un stricat focos,
cand ii spusem doar ca dansei de folos,
nu-i poate fi un madular cu capu-n jos,
ci unul ce necheaza bucuros,
cand da de-un loc nitel prapastios,
ce-l face sa devina iar batos?!
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-12-19 18:34:58
         
 
  ... zise Acarul Paun si mai lua o gura de pedeleu...

 
Postat de catre Sorin Solaris la data de 2013-12-19 18:01:36
         
 
  de unde catren la el? el face ca trenul în halta Taban, și atît.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-12-19 17:36:58
         
 
  Nice,amigo.:)
 
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2013-12-19 17:21:27
         
 
  Catren nu, dar un distih merga. Pana imi intru in mana:

Las' ca-i mai bine-asa. Te-ai scos!...
Semnat indescifrabil: Fat-Frumos.

 
Postat de catre Sorin Solaris la data de 2013-12-19 17:04:46
         
 
  Merci de vizita,maestre. Un catren o maslina,ceva?Sau nu te inspira pisi?:)  
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2013-12-19 16:56:40
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Morala: Las' ca-i mai bine-asa. Te-ai scos! :)




 
Postat de catre Sorin Solaris la data de 2013-12-19 16:53:59
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE