|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ademenit |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Mi-am pus ochii pe un abore de vânt
mângâindu-i coaja și tremurul frunzelor.
Privesc soarele ca pe o inimă
cu seve-n rădăcini și clocot în sânge,
cu doruri aprinse și fructele-n pârg.
Cerul cu o umbră de nori deasupra
încearcă să fugă spre sud.
Ademenit ca vulpile de miros
clipele mă apasă pe frunte și pleacă.
Zilele au după amieze de luptă
în care ne batem pe gleznele subțiri
îndrăgostite de flori mirositoare
și ierburi care ne împiedică,
amândoi în genunchi
ne lungim peste umbrele jilave,
cuvintele se îndrăgostesc și ele. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
E o părere, dar nu sunteți Alex. |
|
|
|
Postat
de catre
Somesanu Silviu la data de
2013-12-18 01:31:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
d-le Somesanu, dvs amestecati concretul si impalpabilul intr-un mod, dupa parerea mea, nefericit (pe care, din pacate, il intalnesc constant in poezia dvs); de ex "mângâindu-i coaja și tremurul frunzelor." sau "cerul fuge spre sud" alaturi de "clipele mă apasă pe frunte". la fel, in strofa a doua, dupa un lung pasaj descriptiv, concluzionati cu un vers inutil, naiv, care strica tot.
|
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2013-12-06 19:25:30 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23934 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|