|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ce foșnet de iele
|
|
|
Text
postat de
valentina becart bisog |
|
|
Ți-aș dărui
pădurea
în care mă ascund,
asemenea unui fruct
oprit în cădere
dar mâinile mele
au înflorit mereu,
( vai! ce foșnet de iele în liniștea
timpului meu)
și noi anotimpuri
au țesut într-un ochi de femeie,
o plasă de stele
în care dorm,
fără amintirea vârstei
de mâine.
Ți-aș dărui
și frunzele
uscate, marmorate,
rămase în décor,
dar glasul pădurii
susură ca un izvor,
în palma întinsă ca o aripă
de vultur,
peste focul mocnit
zăvorât
în adâncuri,
în adâncuri
16 septembrie 2013
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23949 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|