FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Iuliana Serban
când închid ochii, se sting obiectele
pereþii, prãpastiile, podurile, oamenii
cuierul în care-mi las hainele
întotdeauna prea largi sau prea strâmte
ºi alte prea multe detalii
tot ce am uitat aprins
în spatele zilei

ce de întuneric vine pe cheia uºii
dincolo de care mi-am încuiat viaþa
sã n-o ia razna pe strãzi
sã-ncurce drumurile, sensurile, fricile
cu care m-am obiºnuit
îi tot trimit scrisori
nu-mi rãspunde niciodatã
e o viaþã foarte ocupatã
acolo, în camera ei,
râde, plânge, vorbeºte,
le mai þine oamenilor de urât.

ea nu ºtie cã de fiecare datã când închid ochii
zilele cad liber
când pe-o parte, când pe alta.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Sorin, iti multumesc pentru ganduri. Din fericire, am mai "uitat" cate ceva aprins in "spatele zilei"... si care lumineaza in intuneric, si in viata, dincolo de zilele care cad liber :)  
Postat de catre Iuliana Serban la data de 2006-02-17 11:52:42
         
 
  Evidentiez poezia cu o mica stea, sa soarba cu puterea ei magica intunericul ce vine pe cheia usii dincolo de care este incuiata viata.

Frumoase comparatii si metafore. O idee interesanta cu zilele ce cad liber, cand pe-o parte - cand pe cealalta.

Felicitari!
 
Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-02-16 19:04:12
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE