|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ultima poezie |
|
|
Text
postat de
iuri iulian Lorincz |
|
|
m-ai învins viață
nu mai pot scrie poeme frumoase
cerneala s-a uscat în suflet
cuvintele au ruginit inainte de devreme
sunt bătrân într-o mare de mâini întinse spre mine
pe care le refuz categoric
soarele va apune în pleoapele mele
preț de-o veșnicie
m-ai învins viață
așa cum ai învins și această poezie
nu am scris niciodată o poezie frumoasă
numai strigăte disperate
trăiri eșuate
versuri
nu m-ai auzit niciodată viață
nici tu tinerețe
pasărea mea zboară pe spate
ghearele ei mi-ating tălpile
...ascultați
ascultați
fâlfâitul aripilor sub iarbă
sfâșie-n silabe poezia
și ultima mea felie de viață |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dar o mana de ajutor nu puteti da, doamna Elena Stefan? Este necesar sa dati un 'help'? :) |
|
|
|
Postat
de catre
Ion Gabriel Pusca la data de
2013-08-02 14:02:10 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dacă lângă noi, dintr-un poem se aude cântecul de lebădă și noi nu putem face nimic înseamnă că ne-am depărtat extrem de mult de calitatea de om.
Sper să fie doar o transfigurare poetică! Putem da un help? |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2013-08-01 21:37:37 |
|
|