FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Poezia ca proprie poveste*
Text postat de Elena Stefan
Exercițiu de lectură

O meditatie tulburatoare asupra existenței ca devenire și prelungire prin continuitate prin poezie, artă, în general.

Spui cu referire la poezii "daca le expui nu îți aduc decât necazuri și nici un folos!" Aceastaă experiență trebuie ca, departe să te descurajeze, să te mobilizeze, să te aducă și mai mult în zona creației.

Spunerea poetică într-adevar are la bază o motivație, căutarea, nemulțumirea, bucuria, fericirea și multe altele. Autorul simte o irepresibilă "nevoie" să-și "fotografieze" ori să "conserve" o astfel de trăire de multe ori spre a o împărtăși cu alții de a face coparticipanți si pe alții la astfel de mutații ontologice.

Scrisul in sine are infinite motivații însa una, tulburatoare a lui Bataille , scriu sa nu înnebunesc, este cutremuratoare. Un fel de scriu ca să exist.
Problematica scrierii poetice constă, printre altele, în aceea că omul devine, capată experiență se dezvoltă și că nu "realizează" poate, de la inceput, că și alți predecesori de-ai săi au scris. De aceea "refacerea filogeniei" poetice prin manifestări publicabile, după mine, pare contraproductivă. Ea, această refacere, materializabilă prin lecturi, multe lecturi, și poate si creații ușor pastișante, este necesară pentru a afla stadiul în care "umanitatea" a ajuns la un moment dat. Pentru că , înaintașii au creat și mulți, foarte mulți, remarcabil.

"Sarcina" aceluia care dorește să scrie, acum, este să știe ce s-a făcut până acum și să creeze, adică sa combine cuvintele de asemenea manieră încat rezultatul acestei combinații să conducă la un act recognoscibil a fi creativ. Și ajungerea la această performanță nu este simplă. Trebuie, trudă, inspirație și talent. Și, de foarte multe ori, pentru a te face cunoscut șansă.

Am citit unele dintre poeziile tale. Sunt f. bune. Altele nu. Nici nu există o funcție continuă în spațiul creației. Important însaă, Andrei, este să nu ne întrebam ce este cineva ci să ne întrebăm ce devine: creste, sta pe loc sau dă înapoi. Esențial este să nu te descurajezi, "eterna bolții lacrimare, în loc s-o surpe, o susține", altfel spus, trebuie să ai forța și capacitatea de a recunoaște, de a diagnostica exact, stadiul în care te afli, de a te ambiționa și de a lua-o de la capat pe un alt palier în care creativitatea și talentul să se manifeste. Pentru că, a fi creator, presupune "la limită" chiar sila pe care le-o faci, să zicem, inamicilor obligati să-ți recunoască valoarea.

Textul tău pare a demonstra pe langă o binevenită stare frustrantă, pe care o poți transforma în factor motivant al creației, și multă ințelegere, maturitate și, de ce nu?, poate reprezenta un nou început creativ pentru tine. Succes și te așteptam cu alte creații. Acest site, printre altele, își propune să descopere și să aprijine talentele în propria lor autodevenire. Iar orice manifestare critică, făcuta cu bună credință și argumente, trebuie să se subsumeze acestei direcții.

*Postat de catre Elena Stefan la data de 2004-05-10 09:11:25


Poveste**

Poezia începe întotdeauna cu o căutare! O căutare a sufletului poate sau a inimii! Așa am început și eu…cu un rând, două, care… rând pe rând s-au transformat în pagini, clipele în amintiri, zilele în nopți și fără să îmi dau seama am ajuns să scriu….versuri!

Dacă am început să scriu fără să vreau, lumea în care trăim cu toții a reușit la un moment dat să mă facă să îmi reneg propriile sentimente și versuri trăind cu impresia că poate poezia e un semn al lașității, o oglindă a propriilor frici și emoții, emoții care, la ora actuală, de cele mai multe ori, dacă le expui, nu iți aduc decât necazuri și nici un folos!

De aceea am fugit la un moment dat și de poezie și de sentimentele mele în căutarea plăcerilor materiale ale vietii! Mă gândeam poate ca banii, munca sau faima iti pot dărui ceea ce nu iți poate dărui inima! Dar fără să vrei, orele trec muncind și, la un moment dat, seara, dimineața, în parc, în oraș sau acasă, pe marginea unui lac sau chiar în plin centrul orașului, te oprești să îți tragi răsuflarea! Și atunci privesti minunat spre cer, spre lumea din jurul tău și realizezi cât de frumoasă e viața și cât de repede trece pe lângă tine! Atunci simti ceva și realizezi, odata pentru totdeauna, că ai fugit și încă mai fugi de ceea ce ești cu adevarat: o poezie a vieții, propria poveste care se așterne clipă peste clipă, gând peste gând în timp!

Ai fugit degeaba! Și dacă te gandești bine nu ai renunțat niciodată la ceea ce ești! Doar că ai încercat să trăiești cu impresia că pe lume nu există sentimente și nici emoții! Și nu ai mai scris o poezie, sau poate mai multe deși tu ai continuat să trăiești și să simți! Și ce ai realizat? Ce ai încercat să iți demonstrezi sau să demonstrezi celor din jur? Nimic…Doar că pentru o perioada de timp ai renunțat la tine pentru a-ți demonstra ca exiști cu adevarat!

Poezia va fi intotdeauna ceea ce am fost și vom fi în continuare: propria noastra poveste!

** Text postat de SAVA Andrei
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Ala, ultimul... e ioan peia (Grigore Dupe Ureche).

 
Postat de catre General Motors la data de 2013-07-30 22:29:12
         
 
  ăstora doi, cezar și anghel, ce le-ai răsturnat pe gît, ca să te vadă poetastru?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-30 22:12:40
         
 
  confecționerule de oale și ulcele,
ai putea să postezi zicerile mele, vizavi de închipuirile tale poetice?
dar fix pe alea. ca să vdeme exact ce-am spus. că doar n-oi fi fost plecat cu pluta, ca tine.

și nu eu sunt bolnav, fugitivule, ci tu: eu sunt totdeauna atent la orice tendință de eșuare a puterii către dicatură. iar băsescu tău, pe care-l legi la șireturi, este deja un dictator de tip european, adică legitimat de alți dictatori europeni, care se dau democrați - hitlerii așa zisei uniuni europene.

ori, a nu sesiza fapte super/evidente, înseamnă să fii orb. moralmente. deci, tratează-te de servilism și de cecitate psihică.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-30 22:11:43
         
 
  ... Da. Cezar Ivanescu si Anghel Dumbraveanu.
Postat de catre Epi glumist

și, cu voia dvs, ultimul pe listă, grigore ureche!


 
Postat de catre adrian mihai la data de 2013-07-30 22:04:12
         
 
  @Elena Stefan: in alta (dez)ordine de idei, cand spuneam ca e cam lacrimogen ma refeream la textul patetic de mai sus al lui SAVA Andrei, care e orice numai poezie nu. Sau vreti sa imi demonstrati ca e un poem reusit la fel cum ati demonstrat tuturor ca autonomie proprie e o figura de mare stil?
Cine fantazeaza atunci?

 
Postat de catre General Motors la data de 2013-07-30 20:32:44
         
 
  Da. Cezar Ivanescu si Anghel Dumbraveanu. Pacat ca sunt morti.
Si Ioan Peia inainte de a se imbolnavi grav de antibasism.

 
Postat de catre General Motors la data de 2013-07-30 20:24:52
         
 
  Dar este cineva care să facă imprudența de a crede că, în materie de poezie, aveți gusturi? Sau ceva de-a face? Fantazați domnule. Fantazați. Rămâneți la epigrame.  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-30 20:09:21
         
 
  Prea lacrimogen pentru gusturile mele.  
Postat de catre General Motors la data de 2013-07-30 19:57:32
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23924
Comentarii: 120160
Useri: 1423
 
 
  ADMINISTRARE