FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Textul ca bucurie a iluziei*
Text postat de Elena Stefan
Exercițiu de lectură

Dacă poemul poate fi perceput ca un fel de fantomă de hârtie pe care timpul, timid, o crestează în ani, un fel de sculptură poematică asemanatoare Sfinxului din Bucegi, de exemplu, avem o posibilă cheie de lectură a acestui poem dens, filosofic, metaforizat si încifrat la maxim.

Prima lectură ne oferă satisfacțiile sonoritătilor și paradoxurilor metaforice șocante: coralii valsează-n gând, privirea e orfană de amnare, bocetul sferic apare malign în ochi iar auzul răzvrătit se aruncă în mare. Și acestea citate din prima strofă, doar ! Pentru că, în același mod de construcție tranzitiv inter sectorială, întâlnim și alte imagini la fel de puternice, inedite cu un mare conținut aparent paradoxal: visul linșat de aripi care poartă lanțuri, elocința urlând în agonie (cred că are și o conotație personalizant satirică, având și o trimitere punctuală, însă este posibil să mă și înșel), iluziile veștede vândute prin șanțuri și prețul acestor iluzii, un pumn meschin de clipe de robie.
Și tot așa, întregul poem, practic, poate fi citat fiecare sintagmă având personalitate și facând trimiteri neașteptate lăsând poate lectorul, cum ar zice franezul „bouche be”. Ca să amintim în acest sens aburul gri trecut prin vîmile de carne și de sânge și care alunecă din sine și valul rescris printre păreri care își plânge „vremelnica ninsoare de ruine”

Cu riscul de abuz de text mai cităm și zborul afon care își caută sfârșitul pe trepte de cețoasă simfonie sincron cu infinitul care, cum deja am spus in prima fraza, „crestează-n ani fantome de hârtie”.

Observ că, în mod concret, am citat aproape tot poemul. Atât de dens, plin de inedit si de surprinzator este totul !

Dacă mai subliniem și structura de vers clasic cu ritm si rime impecabile putem spune că avem de-a face cu o bijuterie poetică, dăltuită cu migală și ajunsă la perfecțiunea sonorității. (O paranteza se cuvine. Cu siguranță se vor găsi esteți elitiști care vor strâmba din nas, invocând nesinceritate poetică datorită restricțiilor impuse de structura de tip clasic, aproape mnemotehnică. Iar adepții înrăiți ai versului alb vor putea merge până la ignorarea poemului, ca să nu mai vorbesc de snobii si postmodernistii care vor putea nega orice valoare a acestui poem. Noi incercăm sa fim neutri și, sine ira et studio, considerând că este loc sub soare pentru toti si pentru toate și că varietatea este benefica impotriva oricarei posibile monotonii ontologice, ne asumăm riscul de a nu fi pe placul acestora, și ne vom expune punctul de vedere așa cum ni l-am format.)

Și acestea, cum subliniam mai sus , la prima lectură. Pentru că, depășind această stare de încantare pe care ne-o produce forma, putem intra in „jocul secund” sau, de ce nu ?- de „n” ordin, la care poemul ne invită. Și abia de acum încolo începe adevarata bucurie intelectuală și avem șansa să ne confruntăm cu sensurile profunde pe care textul în sine le oferă lectorului bine provocat la exerciții de imaginație.

Sigur constructia este de tip „barbian” încifrarea ajungând la un nivel aproape paroxistic însă, cu puțin efort, încet, încet, pistele de lectură ni se oferă, evident, nu univoc ci, interactiv si opțional gustului și instrucției cu care lectorul vine de acasă ori este înzestarat. Pentru că poemul iți oferă din plin material însă te invită la reconstrucție.

Și, ca să depașim faza generalităților, propunem o varianta de lectură. Precizăm că nu credem a fi o singura variantă și nici nu avem orgoliul de a crede ca am descoperit-o pe aceea pe care și-a dorit-o autorul. Însa, de asemenea, credem că varianta noastră este argumentabilă, și credem că se susține.

Așadar, pornind de la titlul „Iluzii inlănțuite”, primul gând ne trimite intr-o „realitate virtual㔠o "realitate a visului" , "viata este vis" spunea cineva, înlanțuirea reprezentând recurența tranzitivă a stărilor existențiale non arbitrare, adică, acele ipostaze ontologice oricarui eu, în cazul de față, eului poetic și care metamorfozează cotidianul, poate material, prin intelect, în spiritualul artistic. In aceast㠄realitate virtuală”, putem a o presupune interioară eului creator, sugerată de sintagma „Valsează-n gând” și „pe întuneric” , un fel de stare de visare sau de meditație cu ochii închisi, coralii, materialitate misterioasă a adâncurilor, intră în rezonanță, în armonie cu „eul”, pentru că valsul este armonie de pasi , de trupuri, de suflete. Privirea, ca expresie a sagacității lucide, este „orfană de amnare” putând înțelege, fie frustrarea în raport cu efortul greu eficientizabil al obținerii luminii de la mica scânteie produsă de ciocnirea a două pietre , și nu pietre oarecare, ci pietre dure, usor translucide, capabile să producă acea scânteie, fie o ușoară ironie în care sunt invocati „iluminații” de forța si „amploarea” luminii amnarelor.

Orfanitatea invocată, ca expresie a frustrării filiale, ne îndeamnă să mizăm mai mult pe prima varianta interpretativă decât pe a doua.

În acest univers interior, să nu uităm ce ne spune poetul „valsează-n gand…”, bocetul sferic , adică un bocet adevarat pană la perfectiune, sfera fiind un corp geometric perfect, este un bocet malign . Da, poate părea paradoxal însă si "malignitatea" poate fi perfectă. Depinde de unde privesti. Iar acest bocet ca funcție perceptibilă aferentă auzului, apare, paradoxal, în ochi și acela non funcțional deoarece în gând, funcțional poate fi cel mult „ochiul mintii”. In acesta ipostază, auzul, caruia in mod natural îi sunt asociate sunetele de orice fel, inclusiv bocetul, își constientizează inutilitatea și face pasul autodistructiv „răzvrătit se-aruncă-n mare”

Si ce ar putea fi oare acest bocet sferic ? Poate strigătul omului de lângă tine, poate strigătul prientenului ajuns în impas, poate gemetele năpăstuiților soartei ori poate plânsetul lumii din ce în ce mai alienate pe acest pământ sferic și el ! Și , în fața acestui bocet poate planetar, ca urmare a reacției de răzvrătire, auzul, nemaiputând face nimic, alege ultima cale de protest: aneantizarea.

Însă rămâne acționalul creatiei care ia pe rând forma unui „vis linșat de aripi” și care url㠄existentul’” atrăgând astfel atenția asupra pericolului planetar care ne pândește. Chiar dacă visul-poem poartă lanțuri, poate ale autocenzurii ori cenzurii manifeste sub cele mai perverse forme, de la cenzura economică la cenzura ideologică, el, visul-poem urlă cceea ce e de urlat, chiar cu elocință și chiar dacă este conștient c㠄iluziile pe care le vinde sunt veștede și chiar dacă prețul este pumnul de robie! . Oricum ceva , cât de mic, în raport cu nimic este imens.

Acest poem-vis nu este o existență întamplatoare și facilă, eventual căzută din cer. El este „trecut prin vămi de carne și de sânge” un fel de abur rescris printre păreri și care își plânge ninsoarea de ruine, ca simbol al unei posibile purificări.

Putem intui că același poem – vis, perceput autocritic, asemenea unui "zbor afon" ce își caută sfârșitul într-o cețoasă simfonie, se renîtrupează în "fantomele de hârtie" crestate în ani de infinitul înțeles ca infinitate existențială permanentă, fantome care ne bântuie și ne vor bântui pe toți acei care sunt ori suntem implicați în generarea și menținerea acelui planetar "bocet sferic."

Un poem pentru care îndemnul biblic „cine are urechi de auzit să aud㔠este mai actual ca niciodată.

Iluzii înlănțuite**

Valsează-n gând coralii pe-ntuneric,
orfană e privirea de amnare,
malign apare-n ochi un bocet sferic
și-auzul răzvrătit se-aruncă-n mare,

un vis linșat de aripi poartă lanțuri
și urlă elocința-n agonie,
se vând iluzii veștede prin șanțuri
pe-un pumn meschin de clipe de robie,

trecut prin vămi de carne și de sânge,
un abur gri alunecă din sine,
rescris printre păreri, un val își plânge
vremelnica ninsoare de ruine

și-un zbor afon își caută sfârșitul
pe trepte de cețoasă simfonie,
palpând timid secunde, infinitul
crestează-n ani fantome de hârtie.


*Text postat de Elena Ștefan
** Text postat de Mihai Vasile

Texte recuperate

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  ce e patetic din toate este cum dl Corbu se lasă împroșcat de voiajorul epiglumist cu găinaț din toate pozițiile. i se cere să își retragă plagiatul, îi dă cu tifla. i se cere să plece, face pe clovnul și mai aruncă o porție de guano. aprecierile oneste, pe texte literare(nu pe fițuici, abonamente la cenaclul de veleitari, pensionari și seraliști)îs luate în derîdere, pune mangafaua la stele și textelor retrase din circuit și aruncate la pubelă.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-26 18:49:53
         
 
  fugitivule,
tu ce te dai cunoscător, teteo?
ai reușit măcar să citești titlul, fără să ți se facă respirație artificială?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-26 07:21:51
         
 
  tante leano, încerc să mă bucur, da' nu mă pot appține dă rîs!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-26 07:20:12
         
 
  Pentru aceia care aveți, care mai aveți, capacitate și rezerve de bucurie: bucurați-vă de text. Oricum "infinitul
crestează-n ani fantome de hârtie"
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-26 06:04:17
         
 
  "tante leano," și toată cohorta de imprecații
"tante leana" e o imprecație???

"Maria" și toată cohorta de țânțari [...]
"Maria" este un țânțar?

Am spus eu? Nici cu "desen"! Poate așa! Ca mai sus.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-26 00:05:51
         
 
  De unde nu-i nici Dumnezeu nu cere! Se pot cumpăra multe, extrem de multe. Onoruri, diplome, , calități mai mult sau mai puțin oficiale și câte câte altele. Inteligență și înțelepciune nu!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-26 00:02:04
         
 
  Iata-ma nevoit sa fiu de acord cu recheshpan. Text slabut. Poemul, care nici el nu sparge gura targului, e totusi mai bun decat textul.

Recheshpane, pentru asta iti dau stelutele inapoi! Pe textul asta...

 
Postat de catre General Motors la data de 2013-07-25 23:25:57
         
 
  am înțeles: maria e a x-a clonă a tantei leana! și amîndouă bîzîie! ca cohorta aia de diptere!...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-25 22:56:59
         
 
  Asta cu:
"înlanțuirea reprezentând recurența tranzitivă a stărilor existențiale non arbitrare, adica acele ipostaze ontologice oricarui eu, în cazul de față, eului poetic și care metamorfozează cotidianul, poate material, prin intelect, în spiritualul artistic.", m-a dat pe spate! ce derida, ce saussure, ce barthes - iote, colea, eco(u) pe variantă! citești și caști!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-25 22:49:28
         
 
  Maria și toată cohorta de țânțari [...]
Maria este țânțar!

Aceasta spune totul despre ilogica distinsului domn. Care operează în întreg comentariul. Păi cum să iei în serios pe cineva care gândește astfel? Și care nu a înțeles nimic din textul de mai sus? Mă joc așa de amorul artei să văd până unde poate merge cu neînțelegerea, inadecvarea și agresivitatea.
Vă garantez că nici cu "desenul" de mai sus nu înțelege despre ce este vorba. Aprope că sunt în stare să pun pariu. (Pariez că o să întrebe care desen!)

Și atunci, cum să ai pretenția să înțeleagă ceva din paragraful "Și, ca să depașim faza generalităților, propunem o varianta de lectură. Precizăm că nu credem a fi o singura variantă și nici nu avem orgoliul de a crede ca am descoperit-o pe aceea pe care și-a dorit-o autorul. Însa, de asemenea, credem că varianta noastră este argumentabilă, și credem că se susține.
Așadar, pornind de la titlul „Iluzii inlănțuite” primul gând ne trimite intr-o „realitate virtual㔠o realitate a visului , viata este vis spunea cineva, înlanțuirea reprezentând recurența tranzitivă a stărilor existențiale non arbitrare, adica acele ipostaze ontologice oricarui eu, în cazul de față, eului poetic și care metamorfozează cotidianul, poate material, prin intelect, în spiritualul artistic. In aceast㠄realitate virtuală”, putem a o presupune interioară eului creator, sugerată de sintagma „Valsează-n gând” și „pe întuneric” , un fel de stare de visare sau de meditație cu ochii închisi, coralii, materialitate misterioasă a adâncurilor, intră în rezonanță, în armonie cu „eul”, pentru că valsul este armonie de pasi , de trupuri, de suflete. Privirea ca expresie a sagacității lucide este „orfană de amnare” putând înțelege, fie frustrarea în raport cu efortul greu eficientizabil al obținerii luminii de la mica scânteie produsă de ciocnirea a două pietre , și nu pietre oarecare, ci pietre dure, usor translucide capabile să producă acea scânteie, fie o ușoară ironie în care sunt invocati „iluminații” de forta si „amploarea” luminii amnarelor. Orfanitatea invocată, ca expresie a frustrării filiale, ne îndeamnă să mizăm mai mult pe prima varianta interpretativă decât pe a doua."
Atât. Niște reluări, mirări, interjecții și onomatopee.

"pășește cu suferința refugiată ȋn agresivitate"
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-25 22:32:02
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  "tante leana" e o imprecație???
tante, se vede treaba că ai trăit numai în cutiile de chibrituri de la oraș. adică pe-acolo, pe unde politețea e o mare ipocrizie, un ștaif educațional tivit cu paiete colorate, o prefăcătorie împopoțonată de formule seci și complet nesincere.
pe la noi - prin zona "grobienilor", de! - "tante" e o modalitate de a-ți exprima respectul. complet sincer, nu contrafăcut. pe cînd: "distinse", e considerat un fel de mișto cu premeditare!
ca să vezi!... tante leana hermenuta, cea care susține, cu mare pompă, diversitatea exprimării, e fefe ofense că i se „tantefică”... dicxstincția!
"Pe fond, textul de mai sus, evident, nu este accesibil oricui."(tante haș)
păi, nu este "accesibil", doamna, nu pentru că ar fi plin de sensuri ascunse, asezonat cu sintagme rafinate, doldora de sapienții epocale, ci pt că e un bulion de expresii ridicole, pretențioase, sumețite. cuvintele par niște cocote văpsite țipător și ieșite la bulivar ca să producă perplexitate onor promenadei.
"Accept și pot purta orice discuție... cu oricine poate contraargumenta coerent" (tante haș)
"contraargumente coerente"?... să te încontrezi cu un discurs confuz și răsucit pe sine, ca fasolea pe arac? asta-i culmea îngîmfării retorice!
"Accept că, principial mă pot înșela. însă cu simple acuze, afirmații, impresionisme, etc. nu pot fi convins." (tante haș)
tante, o mie de vorbe – fie ele și aduse din condei - un ban nu fac!
simplu, concis: farafastîcuti cu pampon sunt vorbele matale. ce trebuie să ne frecăm oltenește, dupe ureche, să facem teoria bățului de chibrit cu două scăpărători, dacă nu e cazul?
"În talmeș balmeșul destructurat comprehensiv în care unii evoluează este dificilă înțelegerea diferențelor dintre știință, teorie, ficțiune, literatură, etc."(tante haș)

tante, te asigur că eu înțeleg cu muuult mai multe decît matale. da' dacă nu mă dau savant și nu mă rup în figuri retorice, nu înseamnă că-s limitat la cutiuță, așa cum insinuezi matale.
dar, de fapt, care ți-i specialitatea, în afară de faptul că faci pe prefesoara de știință a vorbelor gonflate?
"Iar a scrie presupune, înainte de toate, a citi." (tante)
foarte de acord, doamna, foarte de acord. da' nu e o axiomă povestea asta. nu știu să evaluez, comparativ cu matale, cam cu cîte kintale de cărți citite sunt în urmă, dar un lucru e sigur: fără talent, fără simț al echivalențelor expresive, fără vocație nativă, poți să duci în cîrcă o basculantă de cărți, tot un papagal cu creastă moțată ești! livreștii sunt doar niște, „fantome de hîrtie” – ca să-ți preiau valoroasa sintagm㠖 și atît.
pe bune!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-25 20:29:04
         
 
  Cum vă spuneam cineva "pășește cu suferința refugiată ȋn agresivitate"

"tante leano," și toată cohorta de imprecații agresivitate înseamnă. Și pierderea cumpătului. Pentru că, la o anumită vârstă, este mai greu să-ți constați și să-ți accepți lacunele. Mai ales când ele ies la iveală fără să vrei. Este libertatea și dreptul oricui a se comporta, în acest spsțiu, cum dorește.

Pe fond, textul de mai sus, evident, nu este accesibil oricui. Mai jos a fost făcută demonstrația. Cine este interesat citește, înțelege și învață. Cine nu, nu. Nu-i nicio problemă.

Accept și pot purta orice discuție, fie și polemică, având ca bază acest text, cu oricine poate contraargumenta coerent și rațional oricare pasaj din acest text ori textul în ansamblu.

Accept și respect și pozițiile strict impresioniste ale celor care își exprimă opinia, fie și primitivă, ca expresie a "educațiunii istorice a gustului" propriu, după cum se exprima un distins domn. Habent sua fata libelli! Față de un text publicat, oricine are dreptul să se exprime. După nivelul și posibilitățile sale.

Accept că, principial mă pot înșela. Însă cu simple acuze, afirmații, impresionisme, etc. nu pot fi convins. Îmi asum un, poate, un exces de cuvinte mai puțin uzitate și poate, pentru unii, mai greu inteligibile. De, ce să-i faci! "Le style, c'est l'homme" spun celebrele vorbe, atribuite lui Pascal. (Personal, am întâlnit, cu mulți ani în urmă expresia ca fiind atribuită lui Buffon. Diacronc vorbind, Pascal pare a fi îndreptățit la anterioritate.) Însă toate cuvintele, inclusiv cele inventate (îmbogățirea vocabularului este un fenomen etern. Și desirabil.) au legitimitatea de a fi folosite. Și dacă nu într-un spațiu literar, atunci unde? Personal nu fac niciun efort în a le utiliza. Când scriu ele vin singure, de la sine. Fac parte din mediul meu proxim. Și mă miră că pe unii îi revoltă. Aici este un spațiu specializat. Un fel de școală ori curent literar. Ca în medicină, oenologie, mecanică, etc. De ce nu se vor fi enervând oamenii când merg la service și li se vorbește de cubutori, chiulasă, lubrefiant, etc? Ori la farmacie când li se spune că un medicament este hepatoprotector, coleretic si colagog?

În talmeș balmeșul destructurat comprehensiv în care unii evoluează este dificilă înțelegerea diferențelor dintre știință, teorie, ficțiune, literatură, etc. Această înțelegere ar presupune studiu, muncă și dorința de autoperfecționare. Iar a scrie presupune, înainte de toate, a citi. Din păcate, și acum îl citez pe Fănuș Neagu, "în România mai mult se scrie decât se citește".
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-25 10:25:26
         
 
  Probabil că nu sezizarăți, doamna, că din virajele dv. speculative se înțelege că tot ceea ce blogodoresc alde Bahtin, Kristeva, Saussure, Peirce, Eco, Barthes și care-o mai fi, sunt pure ficțiuni. Mișcări din încheietură! Frecări de pix sau aerații sub limbă! Adică, pe scurt, minciuni gogonate! Că dacă un cititor comun de roman – majoritatea accesibile – admite, în plan secund, că narațiunea unei cărți e, în mare parte, inventată, apoi bîzdîgăniile hermenuto-intertextualiste, frecventate, în proporție de unu la milion, de către cîțiva duși cu bambusu pe lagună, sunt ficțiuni ale ficțiunii.
Am mai spus-o mai jos, da’ doamna hermenută se dă cu cercu’ în sensul giratoriu, cu sentimentul că cineva o ia în serios.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-24 23:40:46
         
 
  tante leano,
te mai plimbi mult cu cercul ăla?
mai faci mult teoria chibritului?
mai ai nițel și încerci să ne demonstrezi că rața-mpunge!
chiar crezi că te ia cineva în serios?
că altcineva, în afară de mine - care cu greu am putut urmări virajele alea hermeno-astronaute, fără să mor de plictis - a avut masochismul de a citi bazaconiile matale.
ridicol, de o mie de ori ridicol!
dar ce e și mai ridicol, e că insiști în a juca sîrba-n căruță cu un entuziasm demn de formația de dănțuitori-amatori, din Cîrligata!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-24 23:01:46
         
 
  Păi doar n-o să fac viraje cu rectangulul! Și să intru și eu în universul rectangulian!

Am spus și susțin că literatura este ficțiune. Toată "literatura...literară". Că nu mi-a trecut prin cap că discutând despre literatură și scriind literatură într-un spațiu literar, va exista cineva care va înțelege prin literatură "literatura științifică" asta-i adevărat și îmi asum limitarea. Așa, la modul extrem de general, totul poate fi literatură "Termenul de "literatură" are diverse sensuri, în funcție de uzul acestuia. În linii mari, poate desemna orice înregistrare simbolică, cuprinzând totul de la imagini și sculpturi la scrisori. Un înțeles mai concentrat ar fi doar textul compus din litere sau simboluri precum hieroglifele egiptene." Wikipedia

Dar evident trebuia să-mi amintesc bancul acela cu Gigel care chinuia pisica și căruia mama îi spune să o lase în pace. Dacă nu o lași, îi spunea mama, ce-i faci tu pisicii îți fac și eu ție: o tagi de păr, te trag și eu de păr. }i dai bobârnace îți dau și eu bobârnace. O tragi de urechi, te trag și eu de urechi! Dar dacă o trag de coadă? Întrebă ingenuul Gigel? Cam în postura mamei lui Gigel sunt și eu acum! Păi vorbim de literatură în sensul de beletristică despre care afirm și demonstrez că este ficțiune. Veniți chipurile cu un "contraargument": jurnalul. Vă demonstrez și vă explic cum este cu ficțiunea în jurnale. (Mă așteptam să veniți și cu realismul în literatură. Tot ficțiune) Acum veniți cu "literatura științifică! Ei bine literatura științifică nu este ori nu ar trebui să fie ficțiune. Dar, din păcate, și o parte din literatura științifică a fost este și va fi ficțiune sau utopie. Aceasta ține de nivelul "cunoașterii științifice" de la un moment dat. Și cum știința se poate înșela ;i s/a ]n;elat de nenumărate ori, și literatura care reflectă acea "cunoaștere înșelătoare" este ficțiune. Adică non realitate! Un exempu: cu nici o sută de ani în urmă, un academician francez, parcă Lalande, susținea, respectiv, scria, adică, producea "literatură științifică" în concordanță cu nivelul cunoașterii științifice din vremea lui, că obiectele mai grele decât aerul nu pot zbura. Ei bine, această "literatură științifică" s-a dovedit a fi o ficțiune.

Mai aveți și alte nedumeriri? Mai susțineți și alte năzdrăvănii?

În fine, și revin de unde s-a plecat, nu sunteți domnia voastră academician dar, iată, aveți un loc geometric comun cu academicianul de mai sus. Adică, în paragraful

"Mai întîi, titlul: „textul, ca bucurie a iluziei”(!!). (virgula e pusă de mine!...)
Oricine are un dram de minte la purtător, se întreabă: „bucurie a iluziei?!”
Te bucuri, adică, de nimic??
Altfel zis, de un text care e... praf în vînt?
Abracadabrantă și promițătoare prețăluire, încă din start!"


vă înșelați respectiv susțineți niște ficțiuni. Pragmatic vorbind, niște neadevăruri. Care vă decredibilizează. Și, dacă începeți o polemică așa catastrofal, ce rost mai are să polemizez cu restul? Pentru că premizele false vor duce, potrivit literaturii științifice din domeniul logicii, întotdeauna la concluzii false. Adică la ficțiuni.

Evident că mă aștept la o altă și altă și altă fandare, fiță sau portiță de ieșire din acest clinci în care singur v-ați vârât și din care nu aveți forța să ieșiți recunoscând că ați greșit (e omenește) sau măcar aruncând prosopul. Însă nu-i bai. Am răbdare și mă joc cu domnia voastră. Asemenea pisicii cu șoricelul. Descărcările catecolaminice frăgezesc, pisica o știe, "carnea literară".

Vă aștept! Succes!

 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-24 10:55:41
         
 
  dom'le.
am impresia, din ce în ce mai certă, că matale faci viraje cu cercu'!
păi, ai spus clar că TOATĂ LITERATURA e ficțiune?
ai spus.
acu o dai l-a-ntors și mă iei cu, stăi așa, că ics a spus altceva că igrec e parampampampa și că, de fapt, totul înseamnă doar o parte.
vrăjeală de hermeneală, ce mai!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-23 20:30:05
         
 
  Nu mai fandați și nu mai faceți fițe!

Literatura, potrivit definiției date de formalistul rus Roman Jakobson, ca fiind "violență organizată pentru un discurs banal" conține toate speciile, roman, nuvelă, schiță, poezie, etc. inclusiv jurnalul literar șe, toată este FICȚIUNE.

Se deosebește de literatura științifică. Această deosebire se învață în clasele mici.

Mai aveți alte nedumeriri?

Dar, domnule Peia, ați citit textul meu cu atenție? V-ați străduit să-l și înțelegeți? Dacă aveți ceva dificultăți sunt gata să vă ajut.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-23 19:16:27
         
 
  păi, ori e TOATĂ, ori doar bumbul, madam!
decide-ți-vă!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-23 16:08:43
         
 
  Nu, literatura științifică nu este ficțiune.

În rest, amuzant. Extrem de amuzant ce ați înțeles dumneavoastră din textul simfonic de mai sus: ați dansat. Felicitări.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-23 16:01:49
         
 
  "Dacă este literatură atunci este FICȚIUNE!" (hermeneuta)

atunci și literatura științifică e ficțiune, doamna. dar, mai ales, aia cu alde nen'tu semiologii lu pește fezandat. păi, cînd spuneam eu că semiologii, intertextualiștii și hermenuții bat cîmpiile, matale, madam, sărei de fund în sus, că stăi să vezi, că ei esteră plantați în realitățuri, sunt riguroși și sobri, nu nește scîrța-scîrța pe hîrtie! va'zică nu-s decît ficțiuni ei și boscorodelile lor telkeliste!... iar, p.ext., matale și analizele alea hazlii, demne de un Bourvil al literaturii de ficșăn-ficșăn!


oricum, m-am mai dicxstrat oleacă, spicuind din sapiențurile matale:

„înlanțuirea reprezentând recurența tranzitivă a stărilor existențiale non arbitrare,”(hermenuta)

Sau, de ce nu?: reprezentarea înlănțuind tranzitivitatea recurentă a existențelor stăruitoare în arbitraritate negativistă, pa-ram-pam-pam!

„Privirea ca expresie a sagacității lucide este „orfană de amnare” putând înțelege, fie frustrarea în raport cu efortul greu eficientizabil al obținerii luminii de la mica scânteie produsă de ciocnirea a două pietre” (hermeneuta)

„sagacitate lucidă... orfană de amnare”! sau, de ce nu? luciditate sagace, părăsită de cremenea paternă și rămasă fără efectul lic-lic al buteliei de Leyda;

„Da, poate părea paradoxal însă si malignitatea poate fi perfectă. Depinde de unde privesti.”(hermeneuta)

Asta cu „malignitatea perfect㔠e chiar de rîsului posteriorului! Deci gradele de comparație ale „malignității” este: olecuță malign, mai malign, foarte malign, nemaipomenit de malign și... perfect malign. Tare!

„visul-poem urlă ceea ce e de urlat, chiar cu elocință și chiar dacă este conștient că
„iluziile pe care le vinde sunt veștede și chiar dacă prețul este pumnul de robie! .”(hermenuta)



Deci e o mamă dă urlet p㠄visu-poem” dă nu să mai aude om cu persoană, ce mai! Și aaare o elocință urlătoareee – da’, nota bene: „lucid㔠– visu ăsta dă să veștejesc iluziile alea, dacă n-ați priceput. Păi, e foarte posibil să se veștejească și sfinxu dîn Bucegi, invocat pe la început, darmite nește amărîte dă iluzion perdiu! Și, urmare a perdăciunii se pomenește cu ditamai „pumnul de robie” în nas!!

„fel de abur rescris printre păreri și care își plânge ninsoarea de ruine, ca simbol al unei posibile purificări.”(hermeneuta)

Aci mintea refuză să mai descîlcească glossolalia șamanică a onorabilei criticiste!

„vis, perceput autocritic, asemenea unui zbor afon ce își caută sfârșitul într-o cețoasă simfonie, „(hermeneuta)

Adecă, omuuu visează cu ochii dăchiși șî gura larg căscată, șî, dooodat’, îi apare-n el helena criticista, ca o „malignitate perfectă”, dacă e să ne esprimăm în tonullu tante helena, care-i cere, imperativ, să-și facă autocritica și să decoleze, ca afonii, în simfoniile cețoase sau ale cețoșeniei simfonice a sfîrșitului ăl dîn urmă.

Căăăci... „infinitul înțeles ca infinitate existențială permanentă,” ete un infinit dat dracului, te existențializează permanent, de-ți vine să-ți iei cîmpii intertextualității hermeneute, ce mai!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-23 15:49:42
         
 
  Of, am scris în casetă direct iar tastatura îmi joacă feste. Cu siguranță am apăsat toate tastele dar văd că nu au apărut toate literele. Puneți-le vă rog la lectură. Mulțumesc.  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-23 11:35:14
         
 
  "crestează" domnule CTA. Crestează. Este un cuvânt cre redă ceea ce am dorit a spune. Adică, timpul, cu răbdare și minuție încrustează, crestează, adică, asemenea marcării pe un răboj, încrustează mărturiile trecerii sale. Așa cum face și autorul în poemul său. Poem perceput ca o iluzie, (iluzii înlănțuite în text) "fantomă de hârtie", efemeridă. Dar, atenție, o fantomă de hârtie asemea Sfinxului! Aici mă așteptam eu la un posibil reproș. Care însă nu a fost făcut. Însă răspunsul meu era pregătit și ar fi făct trimitere către o exprimare oximoronică. Și, domnule CTA, am și dat un exemplu. Priviți mărturia trecerii timpului asupra Sfinxului din Bucegi, eroziunea apelor, eroziunea eoliană au "crestat" urme vizibile într-un bloc de piatră care, cânva va fi fost o simplă stâncă. Din care, eroziunea naturală și spiritualizarea umană au creat iată, o operă naturală de o mare expresivitate și frumusețe. Eroziunea va fi înlăturat surplusul de steril din imensul bolovan iar mintea umană îl va fi descoperit și spiritualizat. În acest caz "textul" este piatra în ingenuitatea ei eternă. Care nu are conștiință de sine. Doar mintea umană o perssonalizează, o înzestrează cu atributele artei, adică o spiritualizează și îi conferă, într-un subtil proces sinergetic, statutul de operă de artă. Cu trimiteri culturale (Sfinxul din Egipt, de exemplu) cu o contextualizre în care mitica și mistica aferente sunt prezente și evident cu întreaga pletoră ficțională care o însoțește și care evoluează permanent. Cam acesta este sensul cheii de lectură pe care am încercat să o dau poemului în exercițiul meu de lectură. Și, apoi, am și explicitat această cheie de lectură. În comentariul elaborat pe care l-am făcut acum nu știu câți ani. Că sunt câțiva care nu au înțeles nimic din retorica sincerității mele textuale, că o consideră excesivă textului princeps, adică poemului ca atare, etc. etc. acestea reprezintă problematici de intertextualizare. Pentru cine nu știe, arta, ca text, adică arta ca reprezentare simbolică în sens generic, repezintă în fapt un pretext pentru reluarea și recrearea în cadrul unei spirale virtuase a devenirii unei idei, teme, emoții, sentiment etc. Iar comentariul meu critic, departe de a parazita textul ori de a fi un adjuvant al înțelegerii lui, este structural și genetic un text creativ, adică tot artă ge tipul discurs despre text. De fapt un metatext. Cu autonomie, originalitate, stil și toate cele. Care, evident, PUNE ÎN VALOARE TEXTUL PRIM. Respectiv poemul.

Conturează, schițează, trasează intră în aceeași arie semantică. Și, la o adică, pot înlocui cuvântul "crestează" Dar toate vor pierde componenta de ingenuitate pe care o conține "crestează". Toate au o componentă intelectualizantă care țin de o anumită instrucție prealabilă a celui care "conturează, schițează, trasează". Repet nu le context dreptul de a fi utilizate însă, în context, crestează poartă marca unui procedeu arhaic și aproape etern. Ingenuu și nepervertit instrucțional.

PS. În textul meu era un dezacord "le" în loc de "o". Credeam că la dezacord v-ați referit.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-23 11:32:45
         
 
  Dle Stefanescu, dna Elena Stefan, prin texte 'critice', cum este cel de mai sus creeaza materiale pentru sectiuneaa de critica literara a Antologiei de 1000 de pagini pe care o va scoate dl Corbu. In plus daca omul vede ca se intereseaza cineva de el, poate va trimite si materiale pentru antologie..

Si cand ma gandesc ca Sorin se intreba de ce nu se misca antologia.. Se misca, se misca in sensul acelor de ceasornic dar un pic mai incet..
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2013-07-23 10:56:29
         
 
  Oricum am corectat.

Nu știu ce ați corectat, eu am găsit textul așa și la prima și la actuala lectură:

Dacă poemul poate fi perceput ca un fel de fantomă de hârtie pe care timpul timid o crestează în ani, un fel de sculptură poematică asemanatoare Sfinxului din Bucegi de exemplu, avem o posibilă cheie de lectură a acestui poem dens, filosofic, metaforizat si încifrat la maxim.

și cred că, dacă n-ați fi bîntuit de metaforită (malignă), ați putea înlocui pe crestează cu conturează, schițează, trasează. E adevărat textul n-ar mai fi atît de nostim.
 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-07-23 09:52:39
         
 
  lăsând un pic caterinca la o parte, părerea mea sinceră e că studiile, exegezele, nu știu cum să le zic, în fine, eseurile d-nei Ștefan, prin minuția inginerească a analizei și talentul de a descoperi sensuri, iar acolo unde nu-s, prin a le inventa, nu sunt nici pe departe așa de rele precum par. păcatul lor, așa cum s-a mai spus, e bombastica limbajului și fixarea pe texte modeste, unele dacă nu de-a dreptul slabe. să mă ierte doamna, dar mie-mi par mai mult niște simple exerciții de imagine și gâdilare a eului critic sub coadă. însă, doamna Ștefan, dacă aveți suficiente oo, ca să zic așa, poate vă-ncumetați a comenta ultimul meu topic, un text filosofic de excepție, aflat ceva mai la vale, care poartă un titlu voit modest - "dudă", și care a fost ignorat cu cruzime de toți onorabilii mei colegi.


cu bucuria iluziei, al dvs

Radu

 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-23 09:34:23
         
 
  curat malign, ce mai... dar mă umflă rîsul!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-23 09:15:13
         
 
  distinsă profesoară de managementul resurselor linguale(altul decît al celor lingvistice),

nu vă promit decît că veți afla voluntatitatea sau non voluntaritatea ilarismului incipient în viitorul meu pamflet, dacă-l voi redacta și posta, nota bene
au recours de votre compilation frenetique, vorba "franezului!"
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-23 09:14:21
         
 
  (de ce conchide stimata comentatoare că e malign dacă e sferic perfect? uite așa ca să bage cititorul în ceață) întreabă, cu un vădit reproș domnul Recheșan într-un comentariu de mai jos.

De ce o face? Domnia sa știe. Pentru că răspunsul este așa de simplu de dat și se găsește chiar în textul autorului respectiv în versul "malign apare-n ochi un bocet sferic"

Și, iată, amuzamentu-i gata!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-23 09:07:27
         
 
  Dacă ați fi citit mai jos, domnule CTA, ați fi văzut că mi-am asumat eroarea. Oricum am corectat. Și apreciez propensiunea domniei voasre pentru lucruri cu adevărat semnificative. Cu adevărat importante!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-23 08:22:25
         
 
  Distinse prozator Recheșan,

Și amuzamentul face parte dintre reacțiile posibile ale unui lector în raport cu un text, în cadrul procesului sublim de intertextualizare. Prin urmare mă bucur că textul meu, mă rog, un pasaj din textul meu a reușit să vă amuze. O singură întrebare aș avea a vă pune: voluntar sau involuntar? (nu este obligatoriu să răspundeți dar aș aprecia gestul!)
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-23 08:16:45
         
 
  Când întrebările nu se pun la timpul lor

"Nu TOATĂ literatura-i ficțiune! Asta o știu pînă și repetenții de clasa a III-a, care, ca să treacă într-a patra,[...]" Ioan Peia.

Dacă este literatură atunci este FICȚIUNE! Nu o să mă obosesc să vă fac o demonstrație ci vă voi trimite la Eugen Simion, Ficțiunea jurnalului intim. Și poate veți înțelege că opera literară, adică de ficțiune, operează cu ceea ce am putea numi "o minciună" în raport cu realitatea obiectivă. Este, așadar, o creație a imaginației unui autor care conține adevăruri valide, generale, simbolice, în logică literară, raportându-se la legile și principiile verosimilității.
În jurnal, adevărul trăit, accesat evident subiectiv (prin subiectivitatea inerentă a autorului)poate fi perceput a fi tot un fel de minciună (adevăr subiectiv) care se vrea credibilă. Și asta dacă operăm cu o retorică a sincerității auctoriale. Care, în fapt, întotdeauna este relativă. Prin urmare, dacă realitatea este nonficțiune putem vorbi de o ficțiune a nonficțiunii. Pentru că, repet, creația -și jurnalul literar este o creație-înseamnă, text, context, intertext, meditații, reflecții, trimiteri culturale, trimiteri subtextuale, sentimente, emoții, etc. Toate explicit ori implicit sugerate, induse, etc. lectorului de către text. Fie că este jurnal literar, fie că este roman, schiță, nuvelă, poezie, etc. Adică literatură. Putem, așadar spune că, de fapt, opera literară, este o formă specială de jurnal intim. Din care putem, cu o anumită aproximație, decela autorul. Iată de ce vă tot atenționez eu că scriind, ne descriem. Adică scriem jurnalul propriei noastre intimități. Și, atenție, există tehnici, proceduri și mijloace de a a extrage adevărul intimității din verosimilitatea scriiturii.

Pentru celelate aspecte textul meu conține răspunsurile. Dacă ați ști să le căutați și să le găsiți le-ați putea și avea. Însă, domnule Peia, de un text trebuie să te apropii cu bună credință și cu iubire. Dacă vrei ca textul să te bucure. Dacă te apropii de text cu ură, nesinceritate și suficiență, nu "dicstacția" va fi rezultatul. Ci suferința. Care transpare prin toți porii cuvintelor. Prietenii știu de ce!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-23 08:07:33
         
 
  er. savantlîcuri  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-22 23:53:40
         
 
  pe mine m-a amuzat pasajul
”În acest univers interior, să nu uităm ce ne spune poetul „valsează-n gand…”, bocetul sferic , adică un bocet adevarat pană la perfectiune, sfera fiind un corp geometric perfect, este un bocet malign. (de ce conchide stimata comentatoare că e malign dacă e sferic perfect? uite așa ca să bage cititorul în ceață) Da, poate părea paradoxal însă si malignitatea poate fi perfectă. Depinde de unde privesti.(păi eu o privesc medical, să zicem, și-atunci poliloghia devine rizibil de tragică, iaca, paradoxal, zic și eu)) Iar acest bocet ca funcție perceptibilă aferentă auzului apare paradoxal, în ochi ăi acela non funcțional deoarece în gând, funcțional poate fi cel mult „ochiul mintii”. (aici firul logic face o cristiană, se dă tumba și cade-n nas)In acesta ipostază, auzul, caruia in mod natural îi sunt asociate sunetele de orice fel(eiii, iaca asta n-o știam niciunul dintre cei care trecură prin textul critic!) inclusiv bocetul, își constientizează inutilitatea și face pasul autodistructiv „răzvrătit se-aruncă-n mare”
(e clar, marea e bazinul d dejecții al răzvrătiților imprudent legați
n lanțuri...ce ar fi să rescrieți stimată Elenea ștefan și mitul prometeic, înecîndu-l pe titan în Sutghiol, de pildă)

și bineînțeles, cireașa de pe tortul de savantîcuri: invențiile lexicale, precum ”orfanitatea”.
trebuie să mărturisesc, un text-analiză, cheie de lectură sau ce dumnezeu s-o vrea, mai emfatic, pe lîngă loitre ca exprimare, bombastic cît cuprinde, mai rar... aproape că face un deserviciu poeziei cîtă este în aceste”iluzii înlănțuite”.
culmea este că autorul polemizează pe niște planuri care-i glisează continuu sub picioare, cerînd contrargumente, ”valsînd” dubios printre termeni de mai mare rîsul.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-22 23:48:04
         
 
  Dacă poemul poate fi perceput ca un fel de fantomă de hârtie pe care timpul timid le crestează în ani

Ce crestează timpul? Ani sau fantomă?

Pe fantomă ani sau pe hîrtie ce? Sau în ani ce?

E un început extrem de abrupt. De-a dreptul prăpăstios.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-07-22 22:49:33
         
 
  Da' de un' deduserăți că-mi pierdui cumpătul, doamna fantomă?
Dimpotrivă, mă dicxstrez foarte cu jocurile dv. de glezne, pe plită, ca ursu’ de anțărți!
Uite, pt că vă dovediți complet deficitară la capitolul logică și pt că, în disperare de cauză, încercați să tot trageți spuza pe turta dv. răscoaptă, am să vă mai explic o dată, așa, ca la clasa una, paragraful pe care îl calificați drept o „gogomănie”!
(În replică, pt echivalență, vă spun: „gogomăniile” mele sunt cu o mie de trepte
deasupra prostiilor dv. patente, aduse din încheietură, ca tridentu’ la friptură!)

1. Cînd te rostești, într-o disertație care se vrea serioasă, adică bine ținută în dîrlogii discursului și cu mare luare aminte la coerența stilistică, nu joci leapșa pe ouate cu metaforele, ca mîța cu smotoceii din grindă. Începi cu „fantome”, adică lucruri translucide, fără consistență materială, continui cu ceva de gen, înrudit ideatic cu sugestia introductivă. Adică, nu poți începe cu (în cazul de față) „un fel de fantomă de hârtie”, și ajungi – na-ți-o frîntă! – la sfinxul din Bucegi! Chestie simplă, de acuratețe elementară, doamna hermenută!
Ăsta-i sensul exact al intervenției mele, nu interpretarea aiuristică și complet gratuită pe care-o dați dv.
Dar vă scuz: eu am pregătire inginerească, adică mai și gîndesc cînd mă apuc să vorbesc. Hermeneuții cei pîrîți, deh, sunt cam duși cu fantomele la pescuit de bureți!

3. Nu TOATĂ literatura-i ficțiune! Asta o știu pînă și repetenții de clasa a III-a, care, ca să treacă într-a patra, au fost nevoiți să citească cevașile jurnale, fie personale, fie de călătorie, spre pildă. Aș fi curios să-mi spuneți cum încadrați, – doo ex. care-mi vin iute în minte – „Cîntarea României”, de Russo? Sau jurnalul lui Dostoievski?

4. „Că am adus argumentele culturale pertinente este firesc. Este similar zicerii invocate de către domnia voastră: "cînd trei inși îți spun că ești beat, te duci la somnic". Ia numărați cam cu câte adevăruri consonează opinia mea și cu câte a dumneavoastră.”, glăsuiți cu o naivitate absolut dezarmantă!

Adică, argumentele celor citați, care habar nu aveau că, peste nu’ș cîți ani, va veni hermeneuta Helena ca să-i invoce, le colectați ca pe niște pingele, calificîndu-le drept „adevărurile” dv. personale(!!!). Ei că asta nu mi-a mai fost dat să întîlnesc! Un fel de ciordeală intelectuală, pe care, însușindu-v-o în mod samavolnic, o folosiți drept platformă program de metafizică aplicată. Nu, doamna, alea-s adevărurile, eventual relative ale celor citați, și care nu au nici în clin, nici în mînecuță cu considerațiile dv. hazlii. Adică, taman complet pe alături de potecă.

„Prin urmare, domnule Peia, nu aveți pregătirea necesară să înțelegeți despre ce este vorba”...

O, doamne, că mulți dăștepți ai mai adus pe lume și multe aerații sapeculative le-ai mai plantat în zona trigonului cenușiu!
Doamna, sunteți de-a dreptul caraghioasă în obstinația cu care încercați a dovedi că rața-mpunge și că nivelul dv. de inteligență depășește kilamangearele neuronale ale, cel puțin, proștilor de pe aici! Oftică de prefesoară surclasată!
În fața unui astfel de discurs, cel mai deștept cedează, căci, a continua, înseamnă a pierde vremea cu bîzdîgănii.

Apropo: cu gramatica cea deficitară cînd vă puneți la punct? Dau lecții gratuite!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-22 21:00:37
         
 
  Vai, domnule Peia, v-ați cam pierdut cumpătul și în loc să dați o replică relaxată ați dat una țâfnoasă și evident incoerentă.

Evident că nu mi-am mai pierdut timpul cu resturile însălării domniei voastre. Am luat prima chestiune în care v-ați decredibilizat, punând întrebarea "Te bucuri, adică, de nimic??" Aici v-ați dat măsura "educațiunii istorice a gustului". Ori, când cineva habar nu are că literatura este ficțiune, adică iluzie, ce credibilitate mai are? Ce să mai discuți cu un domn căruia îi lipsește baza, respectiv abc-ul abordării literaturii? Eu am scris, serios și aproape sentențios

"Mai întîi, titlul: „textul, ca bucurie a iluziei”(!!). (virgula e pusă de mine!...)
Oricine are un dram de minte la purtător, se întreabă: „bucurie a iluziei?!”
Te bucuri, adică, de nimic??
Altfel zis, de un text care e... praf în vînt?
Abracadabrantă și promițătoare prețăluire, încă din start!


Vedeți cum v-ați dat cu firma în cap? Păi, domnule Peia, pot eu să vă iau în serios când ați scris asemenea gogomănie? Pot eu să mai citesc și să combat restul? Ar fi pierdere de timp. Sunteți prea nepregătit pentru o polemică serioasă. Vă lipsesc prea multe pentru a fi luat în serios. Însă, măcar acum, ați înțeles despre ce este vorba? Vă mai susțineți panseurile de mai sus? Domnule Peia, toată literatura, toată domnule este ficțiune, adică iluzie! Cum de vă compromiteți în așa măsură încât să nu fiți capabil să înțelegeți o banală metaforă, "bucurie a iluziei"? Ce să vă fac? Cum să vă ajut? Degeaba acuzați, degeaba încercați să fandați! Domnia voastră ați scris bazaconiile de mai sus. Care vă devoaleză nivelul perceptiv. Adică ce capabilități perceptive aveți. Mai corect nu aveți.

Despre rest, am scris și în comentariul anterior, indicați-mi unul, maxim două paragreafe, că nu vreau să pierd prea mult timp, să vi le demontez. Credeam că primul ajunge. Că am adua argumentele culturale pertinente este firesc. Este similar zicerii invocate de către domnia voastră: "cînd trei inși îți spun că ești beat, te duci la somnic" Ia numărați cam cu câte adevăruri consonează opinia mea și cu câte a dumneavoastră. Și ia vedeți calibrul argumentelor!

Prin urmare, domnule Peia, nu aveți pregătirea necesară să înțelegeți despre ce este vorba și evident, vă puteți exprima gustul dar să nu aveți pretenția să fiți luat în serios. Pe mine nu mă deranjează oricâte elucubrații veți scrie sub comentariile mele. Voi imagina un text care să facă trimitere la MOI și, iată, la "competențele" dumneavoastră și, probabil vă voi ignora. Poate, uneori, didactic voi mai folosi pasaje din panseurile dumneavoastră precum am făcut-o di pasjul cu incapacitatea de a înțelege un titlu metaforic.

Succes. Și fiți relaxat. Nu vă enervați. Este vară, este cald.

PS. "Problema e că gustul dv. și capcitatea de a cuprinde fenomenul literar se află încă în stadiul de școală primară." Iar ați dat-o în bară! Vă spuneam, despre gusturi nu se discută. O știu și școlarii! Nu gustul este obiectul acestui topic. Sunt oameni care asultă Fur Elise și oameni, mult mai mulți, care ascultă Guță. Gustul tutoror trebuie respectat. Dar stric orzul pe gâște.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-22 20:16:02
         
 
  PS bine, textele stimatei critic se subînțeleg  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-22 20:13:23
         
 
  fănele, nu vreau să fiu nepoliticos, dar faptul că astfel de ”europeeisme” te-amuză e dovada clară că textele bune pe care le-am postat îți cam scăpară.sau le-ai categorisit, oțărît fiind(din motive care țin poate și de o descărcare hormonală)drept compilații.
fă-ți un bine, nu mai te strădui, toată chestia miroase a frică să nu rămîi doar cu cioacă, cerceluș și Peia pe sait!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-22 20:12:32
         
 
 
Doamna hermeneută,
Am tot cercetat, am tot reflectat, am tot răsucit pe toate părțile „apoftegmele” dv. „irefutabile”, dar zadarnic: nu am găsit niciun „argument cultural pertinent” în retorica vioaie a foarte dicxstinsei voastre analize, argument în măsură a vă susține perorațiile țanțoșe. Poate în mintea domniei vostre intertextualiste să existe, dar, pe hîrtie, nexam! Nu ați făcut nimic în plus, decît să vă ambalați în demonstrații colaterale, superflue, despre orice altceva, în afara contextului în care eu făceam cîteva observații de elementar bun simț. Anume că, atunci cînd începi o judecată, înscriindu-te în sfera translucidă a realității – a iluziei, în speț㠖 va trebui să continui pe același ton, nu te-apuci s-o dai din drum în gard, amestecînd planurile. Musai trebuie să păstrezi o anume conduită stilistică, o anume nuanță expresivă, o lizibilă acuratețe a discursului. Amesteci ideea de mere cu ideea de pere, ca să obții buburuză de muiere?! Apăi, aiasta-i bazaconie curată! Adică, de la „fantomele alea de hîrtie” (ce mai epitetologie!), o virarăți în sfincșii mamei ei de logică! Și mai aveți pretenția să dați lecții de receptivitate a scrisului și interpretare savantă a textologiei.
Apoi, avea vreun rost să-mi înșirați autorii ăia, ca drept argumente pro domo? De ce? Ca să-mi dovediți cît de citită sunteți? Sau ce? Or mai fi și alții, dar parcă nu fac așa caz.
Unu, la mînă: nu te folosești de părerile altora pentru a-ți sprijini propria argumentație, indiferent cîtă autoritate ar exiba respectivii citați. E ca și cum ai împrumuta o cîrjă străină pentru a participa la cursa de o sută de metri platitudini! Căci părerile lor sunt la fel de subiective ca ale oricui. Și nu odată s-au dovedit banale pasaje interpretative în evoluția imprevizibilă a ideilor. Ba unele dintre ele nici nu au rezistat trecerii timpului.
Doi, la mînă: simple „afirmații, onomatopei, interjecții, alegații” sunt și pastilele dv. recitative, doar că sunt ceva mai boite, mai date cu rimel, mai coafate, mai împopoțonate cu panglicuțe retorice. Și mai goale de conținut decît cătrunele înfipte în ulucile din ostrețe...
Cît privește afirmația ”Ele pot denota gustul propriu și atât.”, sper că nu aveți pretenția că gustul meu propriu este subdiviz propriului dv. gust!
Problema e că gustul dv. și capcitatea de a cuprinde fenomenul literar se află încă în stadiul de școală primară.
Se zice: cînd trei inși îți spun că ești beat, te duci la somnic. Ei, dacă am numărat eu bine, chiar vreo trei, de p-acilea, vă comunicară o atare stare de ambetare antelectuală.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-22 18:15:47
         
 
  p.s. adică steluța!  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-22 18:14:23
         
 
  "pînă una alta, stimabila critic literar E.Ștefan ne făcu pe tuspatru nătărăi și ignoranți"

măi gheorghilă, faptul că doamna Elena m-a admis new entry în clubul intelighenției de care vorbești, alături de veterani de mare notorietate și prestigiu ca voi, ai să te miri, mă onorează.

în ce privește linkul, l-am găsit, și, să mă ierți, ți-am pus-o.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-22 18:13:57
         
 
  pînă una alta, stimabila critic literar E.Ștefan ne făcu pe tuspatru nătărăi și ignoranți, apropitarul ne dădu și el lecții de voal și sens prozodic intens, vasilica ilie îl citi pe Gibran, grele vremuri pt fosta haită!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-22 17:24:22
         
 
  ehheee, fănele, s-o fi jucînd el de-a Kutuzov, că are cu ce...decît să se joace de-a napoleon la bălăceanca...știi și tu bine asta, dar ai așa o infatuare,de dan deșliu după ce se dezise de ce-a scris și-a trecut în disidență.
linkul ți-l dau, e mai js de altfel, dar promite că nu atîrni nicio tinichea de text.

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol=44976
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-22 17:20:48
         
 
  măi gheorghilă, e bun linkul ăla, ce mai. zi-mi când l-ai scris, să-l caut și să-i pun o stea. și bagă la cap de data asta, o stea de la mine face cât zece de la mototolea ăla de buzău. ăl de și-a pus rachete sol-subsol la tricicletă, și-atârnă la gât decorația de fruntaș în întrecerea socialistă și se joacă de-a mareșalu kutuzov cu babele prin fața blocului.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-22 15:42:55
         
 
  cît mi-a luat redactarea? trei sfert de ceas, nici documentare nu-mi trebuia, era totul halt pe șpalt, negru pe bleu.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-22 13:21:01
         
 
  "Educațiunea istorică a gustului."

Cititorii pot observa în această pagină mai multe "educațiuni istorice ale gustului" Și pot alege. De aceea este frumoasă viața. Că ne oferă variante de opțiuni. Existențiale și/sau interpretative. Și iluzii. Și posibilitatea de a ne bucura de ele. Ori de a suferi. Decent sau agresiv.

"Educațiunea istorică a gustului" își găsește legitimitatea în acea apoftegmă irefutabilă, devenită aproape loc comun: "de gustibus et coloribus non disputandum" Invocată adesea, manelist, adică "după ureche", "discutandum"!

Spune, minunându-se, în toată splendoarea metodei "critice" patentate de către domnia sa, MOI* "Oricine are un dram de minte la purtător, se întreabă: „bucurie a iluziei?!” Imprudentă și naivă, ca să nu spun primitivă, formulare. Per a contrario, lasă domnia sa a se înțelege că aceia care nu-și pun o asemenea întrebare s-ar plasa, automat, în categorema acelora care nu ar avea "un dram de minte la purtător"! Hazardantă, simplificatoare și neadevărată "clasificare" Dar ține, nu-i așa?, de "educațiunea istorică a gustului" distinsului domn! Care, se vede treaba, fie nu a citit, fie a citit și nu a asimilat. (vă spuneam și unii nu vreți să țineți seama de aceasta: scriind, ne descriem)

Să nu fi auzit distinsul domn de Miron Costin și de poemul său Viața lumii în care lumea este prezentată ca o iluzie?

“Prea supțire și-n scurtă vreme trăitoare.
O, lume hicleană, lume înșelătoare!
Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară,
Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară.
Trece veacul desfrânatu, trec ani cu roată.
Fug vremile ca umbra și nici o poartă
A le opri nu poate. Trec toate prăvălite
Lucrurile lumii, și mai mult cumplite.
Și ca apa în cursul său cum nu să oprește.
Așa cursul al lumii nu să contenește.
Fum și umbră sântu toate, visuri și părere.
Ce nu petrece lumea și în ce nu-i cădere? »

Ori, de asemenea, să nu fi auzit de ultimul vers dintr-un celebru poem, “Că vis al morții-eterne e viața lumii-ntregi » ?

Nici Slavici să nu fi participat la "educațiunea istorică a gustului" domniei sale? “Opera de artă e totdeauna o iluzie întrupată.”

Poate Guy de Maupassant care spune: “Les grands artistes sont ceux qui imposent à l’humanité leur illusion particulière.” să fi avut vreun rol în acea « educațiune istorică a gustului » ?

Și multe, extrem de multe alte lecturi ar fi putut contribui la această « educațiune » Pentru că, plusez, literatura, arta în general, reprezintă, în fapt, iluzii. De care ne bucurăm ori nu.

Ce ne spune intevenția de aici a distinsului domn ? Ori că nu a asimilat nimic din ceea ce ar fi trebuit să contribuie la « educațiunea istorică a gustului » domniei sale ori că, la modul propriu, această « educațiune » suferă de o precaritate impardonabilă în contextul în care își permite să abordeze un subiect de critică literară.

Sigur, aspectele prezentate mai sus țin de o anume complexitate a fenomenului literar și artistic. Însă sunt și iluzii la modul propriu care te pot bucura. Cum ar fi acelea ale iluzioniștilor ori iluziile de tip anamorfic. Prin urmare, formulările
« Te bucuri, adică, de nimic??
Altfel zis, de un text care e... praf în vînt?
Abracadabrantă și promițătoare prețăluire, încă din start! » departe de a-și atinge scopul inchizitorial de a combate titlul metaforic ales de mine, demonstrează nivelul « educațiunii istorice a gustului » distinsului domn.
Care îl decredibilizează total.
Nu mai insist asupra celorlalte alegații. Toate la fel de ușor de demontat. Dacă dorește cineva îmi poate solicita să demontez unu, două paragrafe. Din însăilarea domnului Peia. Oricare.

După cum observați, am luat un aspect concret din spunerile domnului respectiv și am prezentat argumente culturale pertinente care îl contrazic. Simplele afirmații, onomatopei, interjecții, alegații nu au valoare argumentativă. Ele pot denota gustul propriu și atât.

PS1. Respect, tot ca puncte de vedere care reprezintă gustul propriu, și celelate opinii exprimate aici. Îmi mențin punctul de vedere exprimat. Și amintesc un proverb destul de cunoscut : de frica vrăbiilor să nu mai semănăm mei ?

PS2. Este recomandabil să putem discuta relaxat și fără încrâncenare despre subiectele din acest spațiu literar.

PS3. De acord cu remarca privind dezacordul, Că mă credeți ori nu, o remarcasem și eu și aveam în plan să-l corectez. O voi face, oricum!

*MOI- Metoda Onomatopeic Interjecționistă,
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-22 10:32:18
         
 
  cînd ai meșterit-o p-asta din link, gheorghe? pesemne că am fost eu plecat în lună. ești bun, ce mai! tipic helenystic, tipic retul. și parodia dupe răDulea e fain lucrată.
reproduc, deasemenea, din plăcerea de a menționa măcar un citat de la fața locului, următoarele, puse-n gura aceluiași răDulea, care se recita pre sine se, în conclav:

"-Mai am una cu meciul Stelei dîn 86 la Sevilla...urmăream meciul cu taică-miu, la televizorul rubin alb-negru cu diagonala de 22 de țoli,așezat comod pe dușumea, dar fie că linoleumul era rece, ori că, pesemne, băusem prea mult brifcor m-a străfulgerat o inspirație udă și nu m-am putut abține..."


 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-22 09:47:11
         
 
  nu știu cît s-a "îndixtrat(expresia îți aparține, meștere)autoarea la lecturarea comentariului, pe mine m-a amuzat îndestul.cum de ce? păi, fiindcă e la obiect, ceea ce despre analiza dumneaei nu pot afirma.un singur bai m-apasă, trebuie să refac dialogul ăsta epi-textual-hermeneutico-satiric:

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol=44976
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-22 07:21:37
         
 
 
Dar dacă nu ne-am mai dicxstrat de mult, hai s-o facem, impregnîndu-ne cugetul și bucurîndu-ne naturelu’ cu parabolele biblice ale doamnei Helena.

Mai întîi, titlul: „textul, ca bucurie a iluziei”(!!). (virgula e pusă de mine!...)
Oricine are un dram de minte la purtător, se întreabă: „bucurie a iluziei?!”
Te bucuri, adică, de nimic??
Altfel zis, de un text care e... praf în vînt?
Abracadabrantă și promițătoare prețăluire, încă din start!

Dar să purcedem...
Trecem peste dezacordul „...un fel de fantomă de hârtie pe care timpul timid le crestează în ani...” și peste două virgule, halite cu lejeritate, bașca zecile de alte virgule, din cuprinsul textului, – căci nu mergem pînă acolo cu suspiciunea că doamna ar fi agramat㠖 și încercăm să pătrundem esența primei alocuțiuni...

Cică fantoma aia de poem – iluzia, de! – e ca un... sfinx, ba chiar unul autohton. Adică o chestie imaterială, comparată cu una cît se poate de palpabilă. Tare transpoziție metaforică! Ba, chiar, iluziunea aia poate fi chiar pe post de cheie. Ăv cors, una pur alegorică, pe care numai doamna o poate poseda, căci, la cît de „dens, filozofic, metaforizat”, dar, mai ales, „încifrat” e poemul, numai cheița de la dulăpiorul hermeneutic al doamnei îl poate lumina.
Dar să vedem ce-i relevă champolioanei doamne, „bijuteria poetică, dăltuită cu migală și ajunsă la perfecțiunea sonorității”.
Păi, ce să?... șoc, șoc, șoc! Extaz antelectual! Levitație conceptuală!
E și normal, devreme ce o basculantă de „paradoxuri metaforice” este deversată în curticica cam strîmtorată, dpdv al experienței de lectură a doamnei. Cică, waw! vîjîie prin azuriul cerului hermeneut numa „corali”, care „valsează-n gând”, „priviri” „orfane de amnare”, „bocete sferice” (ioi! nu și paraboloide?) care „apar malign” (dacă era bening, era nasol foarte!) „în ochi” iar, culmea culmilor!... „auzul răzvrătit se aruncă în mare.” Toate astea, și încă altele pe deasupra, au perplexat-o estetic, pe doamna, în așa hal, că, din punct de vedere „tranzitiv inter sectorial”, au tranzitivat-o fix în sectorul hermenutică-„bouche bée”! Tradus: Comme frappé de stupeur ou d'étonnement.

Sigur, colo și colo, cînd doamna își revine din corzile metaforice ale poemului, e gata să cedeze concesiei cum că mai poate greși în interpretațiunile-i magistrale. Cum ar fi, de pildă, în faza cu „o conotație personalizant satirică, având și o trimitere punctuală”. Este, este, ce-i drept, mult canotaj personalizant satiric prin considerațiunile dumneaei, adică un fel de dat la lopeți pe uscat, într-o foarte satirică poză de „hai să vorbim ca să avem ce spune!”. Punctual, adică atunci cînd e cazul să pună punct echililbristicii criticiste a dumneai, continuă să pedaleze pe sîrmă, cu convingerea că are grația interpretativă a unui Zoil în fustă.

Dar să nu trecem peste o paranteză importantă de-a doamnei, care, cică:
„Cu siguranță se vor găsi esteți elitiști care vor strâmba din nas, invocând nesinceritate poetică datorită restricțiilor impuse de structura de tip clasic, aproape mnemotehnică.”
Nu, doamna, nu e vorba de elitism aici. Nu. Ci de educațiune istorică a gustului.
Mai degrabă, un fel de elitism de paradă afișați domnia-voastră, care vă dedați la acolade expresive, care mai de care mai pretențioase, mai gonflate și mai potrivite, taman ca nuca-n perete, într-un discurs menit a-și exprima un punct de vedere cuminte și cinstit, vizavi de un text. Învoalte traiectorii parabolice, spectaculoase volute marțiale, țîșniri arteziene de vorbe gălăgioase vă însoțesc încercările de judecată a valorii unui text. Totul e fals, artificial, pedant în judecățile domniei-voastre. Și, cu cît demonstrațiile vă sunt mai pieptoase, cu atît ridicolul e mai avan.
„Monotonia ontologic㔠(ce barbarisme reușiți să scoateți la interval!) drapată cu spectaculoase jocuri de artificii, monotonie de care vorbiți într-un loc, e boala care vă macină gîndirea și gusturile.

Dar ce e mai tragic, e că vă mențineți, cu o încăpțînare demnă de o cauză mai bună, convingerea expresă că emiteți judecăți infailibile, iar cei care nu vă folosesc abracadabrantul limbaj retoric sunt niște ageamii în literatură.
Doamna, e tîrziu. Renunț la a continua să scot în evidență perimatul dv. joc de glezne în critica literară, dar dacă veți rămîne, pe mai departe, neclintită în convingerea că sunteți un fel de magistră de drept, pe sector literar, întrebuințînd acest limbaj de operetă, atunci e cazul să vă faceți o poză în oglindă și să v-o puneți în ramă, pentru a vă închina la ea ca la sfintele moaște.
„Zborul afon” de care vorbește, la un moment dat, strepezitul autor, pe care-l analizați cu atîta fast oratoric gratuit, vi se potrivește de minune!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-22 01:07:52
         
 
  imaginează-ți , dude, că și eu mai am condică.diferența dintre noi este că nu-mi pierd mereu vremea încercînd să demonstre contrariul, ca tine, cît de june, și cît de departe de pensie, ești!
have a nice night.after detoxification! :))
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 22:33:59
         
 
  cool, gheorghiță, prostamol, pensie, butelie, etc. sunt termeni ecoliterari, generici, și de mare forță expresivă. care-i problema. acu, te las cu bine, mâine-i luni, și spre deosebire de tine, eu mai am niște ani condică de semnat. te las cu maestrul.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 22:17:16
         
 
  Important, este că, iată, putem discuta detașat și relexat depre poezie.

Însă, bag seama parcă s-au mai domolit spiritele.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-21 22:08:08
         
 
  nu contează ce cred eu, contează ce recunoști în sinea ta...aici e baiul, nenicule, dar mi-e lehamite să te psihanalizezi, faci din ce în ce mai urît la nervi, treci din nou pe chestii cu pensia, prostanol,incontinențe ca exintescu e jenant știind că nici măcar nu ești ferit de apropierea lor.
suntem, sub textul elenei ștefan!:))
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 21:46:24
         
 
  propun să ne mutăm de sub_textul doamnei Ștefan, nu se cade să ne ciorovăim aici.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 21:20:07
         
 
  dacă n-aș fi sigur că nu crezi tâmpenia asta cu chirică și google, ți-aș spune că ești ceva foarte nonecoliterar. în ce privește influența lui vasile, ești departe rău. oricât te-ai screme, n-ai să găsești nici un exemplu. sau mai știi.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 21:17:32
         
 
  Ud gazonul. Am făcut o pauză și am mai validat câte ceva. O mare bucurie mă cuprinde văzând ce pasiuni se nasc din lectura poeziei. Mai am vreo jumate de oră și revin. Parodia este slabă. Fiți onești. Vedeți Topârceanu, Sorescu și, de ce nu Radu Ștefănescu. Aștept o parodie ca lumea. La revedere. Revin!

Mihai Vasile, pe unde hălăduiești? Ar merita să vii și să te bucuri. Ai scris un poem excelent!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-07-21 21:17:22
         
 
  las-o baltă și focusează-te pe faptul că stimata elena ștefan ne făcu în maneră bisexuală, nătărăi într-ale liricii!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 21:13:08
         
 
  dap, cum ziceam, vasile te ”influențează”la greu, dar poate, s[racu de tine nici nu realizezi cînd șpănui ceva în stilul ăsta... poezica e valabilă, oleacă prea lungită de i se pierde hazul, dar nu văd ce sens are să discutăm despre autor, cînd am spus din prima ce am avut de spus! tu ai curajul să admiți că ai tradus shakespeare în stil google verificînd cu neculai Chirică pe-alocuri? n-ai!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 21:11:34
         
 
  ok, ești fricos, nu-i nicio rușine.
ia de citește:

http://agonia.ro/index.php/poetry/87091/index.html
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 20:56:44
         
 
  nu mă interesează ce zise Peia, eu am spus clar care mi-e opinia vis-a-vis de unele, reține, fănele, unele producții ale tipului*din păcate în coșul de gunoi ecoliterar am găsit doar tîmpenia aia cu bananele)și basta.poate că te contrazice doar ca să ți se umfle o venă pe talent. mai știi?  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 20:42:36
         
 
  fir-ar dacă parodia lu gheorghe nu e de o mie de ori mai reușită decît originalu'! și să fiu al naibii dacă nu-s imparțial, chiar dacă îl consider pe gheorghe un meseriaș în proză și o catastrofă în poezie. aici, însă, a lovit-o. aș fi vrut să-ncerc și eu o parodică, da' nu suport să fiu mai slab.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-21 20:34:54
         
 
  "ioan peia, poemul rezistă!" (coana elena)

despre ce poem și despre ce rezistență e vorba, doamna, că n-am priceput?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-21 20:31:59
         
 
  te faci că plouă, gheorghiță, m-am lămurit. ce vă făcu, rapsodell, maică, de-l știți așa de frică?  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 20:31:35
         
 
  răDuleo,
știm că te pricepi la vîrît fitile, nu insista!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-21 20:30:59
         
 
  deh, cum zice ”franezu” doamnei ștefan, bușbe că e rîndu vost la governare!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 20:20:07
         
 
  nu,tocmmai îmi turnam o timișoreana nefiltrată...ce să filtrey prin hermeneutica vioi criticistă? că apropritarul ne face pe toți nătărăi...pe mine, evidențiat pe revista poezie de sub egida USl mai treacă-meargă, dar pe un poet dexter nevoie mare ca tine e gravisim...!și-apoi ce să-ți zic? dacă preiau voleul că îl translatezi ușor și pe vasile munteanu, iar sari ca ars!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 20:18:48
         
 
  gheorghiță, văz că taci ca mortu-n păpușoi...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 20:14:52
         
 
  typo: urbea ta rurală  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 20:13:22
         
 
  n-am consumat nimic de doo zile și mai bine, rapsodell! la oraș e mai greu, deh, cu alambicu, nu mă compar eu cu matale, unde circuitul glie-arbore-fruct-distilat-maț-glie nu e-ntrerupt de fărădelegile fiscului. mai funcționează-n urbea ta natală alcoolicii ăia anonimi? nu. păi vezi?  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 20:11:48
         
 
  err (serviciu gratuit):
"gheorghiță (virgulă) mamă! vezi că șef'tu (virgulă) rapsodel (virgulă) te contrazise vehement (virgulă) în ce-l privește pe vasile munteanu! o lași așa? fie n-ai ambâț, fie argumente, fie oo suficiente...

eu cred că n-ai suficient la bord, la ora asta, scripcar răDulea!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-21 20:02:17
         
 
  la priceperea ta, răDuleo, scripcare, ce altceva poți să apreciezi? palinca dă trivale și versurili tale.
palinca se fabrică ușor: un coș de prune, un cazan dă aramă, un braț dă vreascuri, și un gîtlej vioi!
mai greu e cu partea cealaltă. la amorul care te-a cuprins de vasile, nu poți evita situația neplăcută de a rămîne greu cu onorabilu geniu al literaturii de pripas și de a făta, apoi, un pui de poezică, marca munteanu.
de fapt, asta naști mereu, și, după ce arunci plodul, odată cu apa din copaie, iarăși și iarăși rămîi cu burta la gură, prin telepatie obstetrică.
da' pe iubitul șiekspir de ce l-ai părăsit? nu ești brun? eu aș zice că, dimpotrivă, bați ușor spre tuciuriu.

ps: ți-am demonstrat că parascovenii ca ale tale pot face cam zece pe minut. ca ale iubitului tău, vasile, cam fro doozeci! bucură-te, ești mai greu de imitat. lucrătura la strung e de vină!


 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-21 20:00:03
         
 
  Nu mai insistați. Ne-ați lămurit. Sunteți departe de poezie. Extrem de departe! Dar este dreptul domniei voastre să exersați. Poate se prinde ceva!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-21 19:54:17
         
 
  gheorghiță mamă! vezi că șef'tu rapsodel te contrazise vehement în ce-l privește pe vasile munteanu! o lași așa? fie n-ai ambâț, fie argumente, fie oo suficiente...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 19:53:44
         
 
  scuze>reformulez:prea e încărcat sireacu arbore sefirot de sensuri profunde și fundulițe caraghioase, înă și eu poci încropi o parodică în exact 8 minute.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 19:37:21
         
 
  dar pomul ba...e prea ]ncrc[t sireacu arbore sefirot de sensuri! p]n[ ;i eu poci scrie o parodic[ ce-mi lu, parol, exact 8 minute>

Boxează-n grind vestale de părelnic
maternă e ninsoarea de brichete
benign se zbate irisu-n cristelnic
și soarele-ntr-o umbră de crochete

coșmar ucis de litere cu branțuri
ce țipă-ntr-una neteda plachie
negociază crapii rînd la danțuri
și melcii cochilii pe veresie

trecut prin saramuri cu prelungire
o caracudă urcă-ncetișor pe șine
vexat de usturoiul din tingire
se-mpute undelemnul din turbine

și-un cuc tenor tușează infinitul
prin lifturi de fibroasă irosire
escamotînd în cange definitul
se bat momîi pe linia sosire

 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 19:35:57
         
 
  Corect. O clipă am avut senzația că aveți ceva de-a face cu poemul. Bine că mi-ați atras atenția. Corect. Nu aveți nimic de-a face!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-21 19:11:05
         
 
  doamnă, unde-am zis eu ceva de poem? care poem? eu vorbeam de Dobrin. vreți o parodie?

rapsodel, nu fi trist, ești departe de vasile.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 19:06:19
         
 
  QED!

Gh. Recheșan, poemul rezistă!
Radu Stefanescu, poemul rezistă!
Amelia Cojocaru, poemul rezistă!
ioan peia, poemul rezistă!

Cine mai încearcă?
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2013-07-21 18:52:16
         
 
  subscriu fără rezerve la ideea că poezica analizată de către eterna doamnă criticist-hermeneută este un fel de salată de orșav, în suc propriu. iar scărmănarea ei, la dăracul retoricii elenștefăniene, o hazlie sîrbă în căruță, cu dexul în paporniță. mai mult nici că merită oboseala de a spune.

dar, pardon! nici cu teribila, greua, incomensurabila pierdere, numită munteanu și vasile, nu mi-e rușine. dacă veniți să-mi spuneți că poezia dată ca exemplu este demnă de a purta demnitatea de par-egzamplu, atunci sunt gata să mor de rîs. în stilul ăsta faifuzit se pot compune hectare, hectolitri, hecatombe de poezele.

poftim?...
„sau dați-mi vânt printre liane
această țară merge-n mâini într-o dresură de banane”

„dresură de banane”?!!... mă lași, neică? pe cine crezi că duci cu zaharoza, dextroza și maltoza? de ce nu: dresură de purici?!! sau de bibilici?!!...
și de ce dorește poetele a i se da „vînt printre liane?”... o fi, cumva, tarzan în variantă post/modernist ecologică?
dar poate e greșită un pic ortografia și, în fapt, poetele dorește să... dea „vînt printre liane”, dîn cauză dă deranjamente entero/prozodice?

„un cimitir de literați rânjesc de pe coperta patru
isbn de teroriști sau eu sunt mort și latru latru”

măi, să fie! ce adînc, ce adînc spus!... da’ dă ce ar fi cimitiru ăla localizat fix pă pix și taman pă coperta patru?
și de ce să grămădiră, în el, literaturimea?
de kiki-de miki, pe prag la țațiki, îți vine să spui!
o părea teribilissimă i-de-e-a, da’ e moartă-n păpușoi, dinainte de-a se naștere! altfel spus, e un fel de avorton expresiv, de sorginte dadaistă!

„isbn de teroriști”!...
ai nu mă-nnebuni, sorrro! și pe cine terorizează isebeniștii ăia, cu ale lor creațiuni manelistice, dacă ne e permis a afla? pe poeții de marcă, a la munteanu – floarea poezimii universale?
zo?
păi, dacă e dus de pe lume și, culmea! mai și latră, e explicabil: în chip dă stafie, protestează în contra prostului-gust și făcăturii literaturnice.
mare po-et, mare caracter, poci pentru ca să spui!

//nu mă mai omor să continuu (i) cu flecărelile savante ale onorabilului poete, căci aș zgîria vopseaua admirațiunii de pe capota marelui priceput și, ăv cors, confecționist de versuri oable, numit dulea. (sper că nu e un motiv de cenzură! observați că ale mele considerațiuni s-au limitat doar la textul prezentat în pagină de către gheorghe (de ce, gheorghe?!!!) și aureolat de către renumitul dulea – epigonul extaziat al fantasmaticului autore, munteanu și vasile.//
 
Postat de catre ioan peia la data de 2013-07-21 18:17:45
         
 
  er farafastîcuri demodate  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 17:21:31
         
 
  PS eu n-aș merge atît de departe cu intransigența ”adepți înrăiți ai versului alb, snobii, postmoderniștii vor strîmba din nas, etc.” nu de alta dar cel care nu distinge ditamai bîrna din ochiul eliptic al analizei nu e în măsură să acuze biata pupilă de cititor de acapararea unui firicel de păioasă.

spre lămurire, mă citez, cu suficientă modestie:
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol=44976
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 17:20:42
         
 
  emfaza didacticistă, stimabilă doamnă, ba chiar agresivă
”Pentru critică nu sunteți eligibil într-o astfel de discuție. Vă depășește iar eu nu am nici timpul nici disponibilitatea să vă învăț abc-ul percepției unui text”!
mă scîrbește...în niciun caz, tehnica percepției mele nu trece prin curbe hermeneutic-mnenotehnice, ci prin lecturi de gen. de preferat texte lirice ulterior redactate perioadei clasicismului înghețat.
vreți o analiză a textului ”iluziilor înlănțuite”? ar fi inutil, textul vb de la sine, așa cum am spus:nimic inedit, o droaie de epitete uzate, o viziune anacronic-naivă asupra poeziei de gen, o prețiozitate desuetă, ”farastîcuri” deodate cum ae spune marele inamic Peia, pe care-l gratulați mereu cu titlul de promotor al criticismului impresionist.da, impresia făcută de acest text, în pofida eforturilor dumneavoastră de a-i lustrui epiderma zbîrcită, e una banală.o poetizare sterilă, fără originalitate.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 17:16:47
         
 
  Am precizat în mai multe rânduri: poate să fie și laureat Nobel pentru literatură, dacă scrie obscenități, aici nu publică.

Link-ul pe care vi l-am dat nu a fost pentru a aduce ori pentru a alunga pe cineva de pe site. Sec, a fost dat pentru a vă demonstra că nu am parti pris-uri ori că vreau să discriminez pe cineva. Dacă nu ați înțeles aasta, mai mult nu am a spune.

În rest, până nu veniți cu demonstrații, cu argumente ori analize serioase, rămâne cum am spus: este vorba de gusturi care trebuie respectate ca atare. Pentru critică nu sunteți eligibil într-o astfel de discuție. Vă depășește iar eu nu am nici timpul nici disponibilitatea să vă învăț abc-ul percepției unui text. Și nu numai pe dumneavoastră.

Să auzim de bine!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-21 16:01:33
         
 
  de ce nu? am fi pierdut oricum în fața Braziliei, dar la un scor mai mare, deci mai apropiat de adevăr, și cu siguranță într-un mod mult mai frumos.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 15:19:34
         
 
 
Mexic 70. Oare Dobrin trebuia lasat sa joace?
 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2013-07-21 15:06:40
         
 
  mi-e, dna Ștefan, că un singur articolaș(observ că a apărut prin 2007 cînd nu eram încă user europeic) nu îl vor readuce pe poetul Vasile Munteanu înapoi pe europeea.de altfel, cum bine știm, el își vede de treabă prin alte cotloane liternautice, unde rigorile exprimării corecte civic-comportamental(*un eufeminsm, e vorba de exagerata pudoare ecoliterară))îs ceva mai laxe!rămîn la opinia că evidențierea unui text desuet ca aceste ”iluzii înlănțuite” nu ține de gustul personal, ci de promovarea unor producții reprezentative pt instalarea unei aura mediocritas, aia visată și de ”marmitagiul-șef” pușcă pt destinul saitului condus de onorabilul domn Cristescu și pt selecția antologiei mult amînate.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 14:49:36
         
 
  "Vasile Munteanu, un ex europeic pe nedrept marginalizat din pricina unor chichițe de ordin ecoliterar" (Gh.Rechesan)

iată singurul lucru înțelept rostit de tine, gheorghiță, de prin 2010 încoace. d-na Ștefan, subscriu. sacrificarea lui lui VM în numele principiilor a fost una din cele mai mari pierderi ale saitului, dacă nu cea mai mare. VM a fost un poet pur sânge, iar europeea oricum n-a ajuns o școală de bună maniere și nici mânăstire de maici.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-07-21 14:08:00
         
 
  Pentru că din subtextul însemnării domniei voastre pare a rezulta un ușor reproș cu privire la discriminarea poetului VM vă ofer un link. Sper, suficient să vă convingă de contrariu.

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=44241

PS. Opiniile domniei voastre trebuie luate ca atare. Adică gusturi ale domniei voastre. Care trebuie respectate și atât.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-07-21 12:48:20
         
 
  PS

în contrapartidă v-aș sugera să analizați un poem al lui Vasile Munteanu, un ex europeic pe nedrept marginalizat din pricina unor chichițe de ordin ecoliterar(mi-am permis să ecocenzurez partea anatomică incriminatoare din text)


game-ul & punkoeții
(„dați-mi un trup, voi, munților”)




sau dați-mi vânt printre liane
această țară merge-n mâini într-o dresură de banane

un cimitir de literați rânjesc de pe coperta patru
isbn de teroriști sau eu sunt mort și latru latru
către o lună pe sub care poeții lumii sunt borhot
pe masa cărora – pilit – cădea-va dumnezeu în bot

detest sutana și mi-e scârbă de curvele de sub halat
ce își iubesc enoriașii cu dracul tăinuit sub pat
nu port nici aur nici mătase nu port nici zeghe și nici frac
atârn chitara-n ștremeleagul ce o să vă străpungă-n cap

- o, doamne, creier cu sămânță! și veți trăi la suprapreț
în racordajul de rachetă când unul șmecher strigă: - neț!
apoi și tu și mă-ta tac-tu îl veți pândi când intră-n scară –
pe orice înger fără lift un șpiț în...(boașe)îl doboară
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 11:27:09
         
 
  scuze, stimată critică, dar textul* mi s-a părut plicticos(ca de altfel orice încercare de a explica, releva, reliefa o încercare lirică)
din păcate,pt autorul M.V., și textul ** recuperat(de unde?)mi se pare, tot așa. în opinia mea, ”visul linșat de aripi”, ”trecutul prin vămi de carne și sînge” ”zborul afon” ”bocetul sferic” sunt poetizări seci, lipsite de substanță, emfatice ba chiar ușor ridicole pe-alocuri.nemaivorbind de faptul că excesul de epitete îmi dă, nu senzația unor iluzii înlănțuite(de ce înlănțuite și nu slobozite, că poetul sloboade la imagini de te-apucă stenahoria)ci a unor mimări vag ilogice, locvace, dar sterile.
”poem inedit” conchideți dumneavoastră...mie mi se pare desuet și trudnic ciocănit, cu rima potrivită pe ilău, ca-n vremea lui Bolintineanu.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-07-21 11:07:05
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE