FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Furtună de mai
Text postat de Ioan Grigoras
Apusu-i răsturnat chiar peste orizont,
Iar luna s-a ascuns c-o stea în așternut,
Surprins și mâniat e cerul, de afront
Și varsă lacrimi reci de tunet susținut.

Luceafărul e martor, din întâmplare
Și-n umbra nopții tiptil se furișează,
Ar vrea să aibă o barcă de salvare
Pe valuri repezi ce-n ploaie delirează.

Se frâng mugurii cruzi pe ramuri, în grădini,
Și vântul amețit dansează rock and roll
Desculț și dezbrăcat prin tufele de spini,
Pământu-n urma sa e răscolit și gol.

Dar toate trec ca fumul, cum au venit de iute,
Natura se-mplinește cu forțe renăscute...
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  er sonet, deși șontet ca o găselniță exprimă exact, platic și drastic, "compoziția"șoltîcăită de mai sus!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-05-28 12:40:10
         
 
  ce e nou, măi, cioacă în sontetul(hmmm, eufemism evident)de mai sus? că poezeaua asta cu formă ficsă(sic) e de pe vremea lui petrarca și nenea will(ăla de-i găsi nea fănică r.șpil)...poate iregularitățile semnalate ce-l împing pe autore,obtuz, confuz și difuz să reacționeze afanisit, că poezia nu-i știință exactă!exact, dar dacă era, pe don Grigoraș îl urmăreau cu toporul și Ion Barbu și Pitagora.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-05-28 12:39:05
         
 
  Finule Mihai,
Daca nu te astamperi si te mai iei de cele doua americi sa sti ca la cel de al doilea botez o sa-ti tai nu numai motul ci si limba. Faptul ca te-am lasat sa-ti faci mendrele nestingherit nu inseamna ca ai dreptul sa-ti faci de cap si cu americile.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-05-26 18:20:42
         
 
  Stimate domnule Grigoras,
De cand este lumea noul a starnit impotrivirea vechiului. Pe inventatorul toporului de piatra erau sa-l omoare chiar ai lui, care, avand capetele deja puse pe calapoadele gandirii ivechite, nu puteau sa inteleaga nici rostul si nici frumusetea pietroaielor cioplite. La fel s-a intamplat si cu pictorii impresionisti. Nu numai ca nimeni nu voia sa le cumpere panzele pe motiv ca nu au nimic de a face cu pictura, dar creatorii acelor minunate opere de arta au mai si fost aruncati afara din nu stiu cate saloane de pictura. Daca nu erau renumitele spelunci pariziene in care neintelesi sa poata sa-si inece amarul, probabil ca multi dintre ei s-ar fi sinucis. Ca sa nu mai vorbim de poeziile lui Eminescu atacate furibund de Hasdeu, care sustinea ca nu fac nici cat o ceapa degerata. Si nici Arghezi nu a avut o viata prea usoara cu Nicolaie Iorga care era ferm convins ca acest nenorocit de calugar Teodorescu-Arghezi nu faace altceva decat sa strice Limba Romana. De ce v-am dat aceste exemple? Pentru ca dumneavoastra sa va puteti continua linistit drumul inainte, fara a va uita in gura unor distrugatori de valori care ori nu va integ opera, ori sunt invidiosi.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-05-26 18:11:11
         
 
  radu, nu știu ce te face să te amesteci unde nu-ți fierbe oala, atâta timp cât aici, în europeea, avem o autoritate incontestabilă în materie, un bebe sexologul care a trecut înot în cele americi.

capisci?
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2013-05-26 17:38:04
         
 
  pe mine nu mă revoltă că luna s-a culcat cu noaptea, dacă eram în locul cerului, aș fi găsit chestia asta foarte sexy, și le-aș fi scris un sonet. în schimb zenitul, care nu e autorizat să tragă cu ochiul la toată faza, e un porc. părerea mea.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-05-26 15:46:50
         
 
  După cum analizați dvs. textele precis sunteți matematician și căutați să vă dea rezulatul cu trei zecimale. Totuși aici e site literar și nu Gazeta Matematică unde 1+1 egal întotdeauna cu doi.  
Postat de catre Ioan Grigoras la data de 2013-05-26 14:07:04
         
 
  Domnule Grigoraș, ritmul împiedicat al primelor două strofe nici nu mai contează, atîta vreme cît hazul lor nebun (involuntar, nu vreau să vă acuz că l-ați fi căutat) este capabil să salveze totul.

Unde ați mai întîlnit un personaj care să se furișeze tiptil (sic!, mă întreb dacă s-ar putea furișa tropotind...) și să rămînă sobru în același timp?

Iar imaginea valurilor delirînd în ploaie, călărite de barca în care vîslește de zor zenitul sobru furișat tiptil și cu totul din întîmplare prin umbra nopții, e antologică.

Nemaivorbind despre vîntul care dansează, desculț și dezbrăcat, prin tufele de spini aflate, unde altundeva, decît pe pămîntul care, în mod paradoxal, este gol, deși s-au adunat pe el mărăcinii. E drept, s-au adunat undeva departe.

Gol și vîntul, gol și pămîntul (aaltfel, plin de tufe), gol și poemul, inclusiv de imaginație poetică.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2013-05-26 14:00:21
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23949
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE