FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Poemul cel mai lung
Text postat de Sorin Durdun
Poemul ce mai lung


I

de aici totul se vede foarte bine
trebuie doar să vrei să înțelegi ceva
și cetitorule revelația îți va fi
accesibilă
va trebui să ai cu tine câteva lucruri-
de altfel indispensabile:
pachetul de țigări
bricheta
ochelarii bunicii

și nu în ultimul rând
umbrela
când vei simții că emoția va ajunge
la paroxism
o- cetitorule –
te sfătuiesc pentru binele tău
pentru sănătatea ta morală
să faci o pauză de respirație pentru a înțelege
noul poem


Noul poem

stau răstignit în fotoliul patriarhal
și-mi imaginez trupul tău
în vitrina cofetăriei magnolia
printre niște torturi glazurate, bezele,
bomboane fondante și moluște
ce-și târăsc bălosul corp
pe pielea ta arămie

azi cred că am puțin ghinion
nu răspunzi la telefon
nu apari nici în balcon
la ușă nu sună nimeni
poate îmi fac probleme degeaba
poate cine știe chiar stai acolo
în vitrină
printre cele mai apetisante bunătăți
și moluște ce-și târăsc bălosul corp
pe pielea ta arămie
……………………………cine știe

și deodată ninsoarea electrică mi-a pătruns
în piele
orice atingeam:
femei
bărbați
copii
se prefăceau în scrum
totul era zgură
cenușe
aerul se umpluse de diamante
iar printre faruri
vitrine
fotografii
pe deasupra orașului
pe bulevarde
în parcuri
peste turnuri
catedrale
peste tot ce-a fost
se întindea ca o pecingine
visul


II

Peste tot ce-a fost – visul -
ca o pecingine
o maladie născătoare de monștri
de ființe bolnave
în care dragostea devenea obsesie
atunci te-a întâlnit în tricoul tău bleumarin
în blugii tăi
marca levy strauss
am mers la marginea mării
vroiai să-mi spui ceva
apoi te-ai răzgândit
brusc
ai aruncat de pe tine tricoul tău bleumarin
blugii tăi
marca levy strauss
ai alergat spre mare
erai frumoasă…țin minte această idee
mi-a răscolit adânc creierul
te-ai aruncat în valuri
te-am urmărit cu privirea
până când
imaginea ta mi s-a șters de pe retină
de atunci nu te-am mai văzut niciodată

Noul poem
(continuare)

...cine știe
poate din prea multă dragoste
să mă fi speriat așa tare
poate dormeai
sau poate erai plecată în vizită
la o vecină
cum de altfel faci de obicei
poate aveai altă treabă
și eu...
dar hai să lăsăm asta
mai bine te rog
fă-mi o plăcere
puneți rochia verde cu picățele
și vino la calipso
să fleorpăim o bere

adormisem pe plaja fierbinte
printre stâncile ieșite jumătate din mare
--- deasupra lucrurilor neantul ---
Și deodată am văzut ivindu-se din mare păianjenul
era uriaș
spinarea i se profila dincolo de stânci
vederea lui mi-a dat fiori pr șira spinării
se îndrepta spre mine
credeam că-mi trăiesc deja ultimele clipe
gândeam:
oare ultima mea dorință care ar fi fost?
în acel moment el se opri în dreptul meu
își mișcă de câteva ori uriașu-i cap cu imenșii
lui ochi
și atunci
oh…da – atunci – am văzut în ochii lui
tristețea…marea tristețe
nu știu de ce când el s-a pierdut printre stânci
mi-am amintit de tine

III

când el s-a pierdut printre stânci
mi-am amintit de tine
de zilele când îți trimeteam scrisori dim muzeul
pendulelor
aveam atâtea lucruri să-ți spun
încât nu mai pridideam cu scrisul
scriam zi și noapte – noapte și zi fără oprire
nu mai auzeam nici zgomotul impresionantului
orologiu
așezat deasupra capului
am avut atunci o perioadă destul de bună
pot spune: greutatea cernelii pe hârtie mă emoționa
profund
și ideea că prin acele rânduri nesemnificative la urma
urmei
noi existăm
un fel de căutarea căutării
mult mai groaznică decât efemera pândă
mă făcea să respir
literatură viață …


IV


mă făcea să respir………………………………..
literatură viață încât credeam realmente
că trăiesc un timp de vis
ocoleam cel mai nesemnificativ motiv de întristare
mă amăgeam cu gândul maestrului din oglindă
până când am descoperit mesajul din biblioteca de os
pe care ți-l scriu puțin mai jos:
mesajul din biblioteca de os:
te voi iubi pân’ la sfârșitul patului
atunci an înțeles totul
atunci am avut sentimentul inutil al timpului
pierdut definitiv
pentru todeauna
atunci am declarat conștient și-n toate facultățile
mintale pe propia-mi răspundere
ceea ce fac în continuare
războiul de o sută de ani
din războiul de o sută de ani trăit iremediabil
pe propia-mi piele la cea mai înaltă ficțiune
am ieșit muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
uuuuuuuuuuuuuuulllllllllllltttttttttttttt
mai trist
seară de seară obișnuiam să colind atelierele
înțesate cu tot felul de hărți
șuruburi
compasuri
ecrane
haine vechi
prăfuite tablouri
în aripa secretă printre furtunile memoriei………………tu


Noul poem
(continuare și final)



ai pregătit la repezeală
două cafele
am discutat până târziu
baliverne
despre literatură filme
femei
despre vecinul umflat
de la trei
am dat telefoane la salvare
la poliție
și la fostul tău șef
state
cel cu mustățile perlate
ne-am amuzat grozav
după care ne-am spălat pe dinți
am stins veioza și ne-am culcat
……………………………………..
aveți perfectă dreptate
aici poema e pe terminate
deci punem punct
și-o luăm de la cap ……………..
până ce oboseala
cafeaua
țigările
răbdarea
s-au terminat fără un motiv întemeiat etc.
etc. etc. etc. etc. etc………………………….

mi-a fost teamă să te întreb cine ești
mi-ai făcut semn să mă așez în dreptul ferestrei
ai zis:
fii tu persoana de după amiază
stăteai în fața mea
mă priveai cum numai tu știi să privești
printre genele-ți lungi ce pipăiau înserarea
iar eu………..oooh…………………iar eu
în timp ce priveam pe fereastră
peste casa cu retori îți recitam:


poemul care nu poate fi înțeles


și eu am fost în orașul cu un singur locuitor
și eu am trăit comedia literaturii
iar lucrurile pa care le-am văzut
negru pe negru în acel loc psihic din imperiul simpatiei
m-au făcut să strig: aduceți verbele
eram martorul ocular al acelor poeme aristocrate
scrise cu talent la cafeneaua pas-parol
vis-à-vis de acele fântâni carteziene
de unde vedeam semnele timpului

și eu ca și ceilalți de altfel
am recitat în gura mare pe străzile orașului
într-un tandem lamentabil poeme de amor
și eu ca și ceilalți pornind de la un vers
în biblioteca din nord am citit manualul autorului
simple exerciții de transparență, teze neterminate
dintr-o lume paralelă, vagi cântece de trecut strada
din imperiul simpatiei

și eu am stat aproape de ei
și eu am studiat cartea de iarnă
și plini de fericire am strigat lumii
cu toți plamânii sfâșiați de durere
într-un travesti execrabil, spre auzul lor
și al strămoșilor lor: la noapte va ninge

iată-ne în sfîrșit dragă cetitorule din nou față în față
suspectându-ne reciproc
între noi liniștea unei trecute zile
se transpune cu un vag fior epic în puținul spațiu
rămas liber dintre cuvinte
și așa amândoi întrăm privind realitatea în față
în acest stupid final poematic
în ceea ce cu stupoare se cheamă literatura română.









Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  coane (dacă-mi mai dai voie să-ți zic așa), tare frumoase poeme mai scriai cînd erai tînar. oare ceva lucrare proaspătă poți a ne arăta nouă pentru a o prețui?  
Postat de catre Dragos Tudose la data de 2013-05-10 18:15:41
         
 
  (scuze, am apăsat pe ce nu trebuia)...pentru că stilul l-am mai întîlnit, ceva, ceva îmi spune că și pe autor. Sau așa cred. Bine ai venit, gaspadin Durdun (era să zic Dumdum!).
p.s. ultimul rînd putea să lipsească;
p.s.2 (chestia cu p.s. 2 am plagiat-o de la maestrul Cioacă, evident!) în curînd o să apară un comentariu care o să-mi contrazică afirmațiile. Fac pariu pe căruciorul meu de piață (ăla cu șenile) că nu știți cum vine vorba despre cine...
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2013-05-04 15:29:20
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Interesant acest poem interactiv, cîteva imagini remarcabile, cîteva locuri comune; per ansamblu dă bine la cetitor prin stilul alert și (oarecum) inedit. Zic oarecum, pe  
Postat de catre latunski criticul la data de 2013-05-04 14:58:56
         
 
  ah, și titlul:

"Poemul ce mai lung"

Bine ați venit, domnule Durdun și Sărbători Fericite!

 
Postat de catre disparut de pe net la data de 2013-05-04 12:43:52
         
 
  Cred că domnul Radu se referea la "poeme atît de lungi" cînd spunea "poeme de genul ăsta". Atît de lungi încît nici autorul nu l-a citit, pentru a corecta cele cîteva typo:
vei simții
pr șira
an înțeles
cenușe (nu cred că există motivație pt această formă arhaică)
te-a[m] întâlnit
prop[r]ia
lucrurile pa care
... plus vreo cîteva diacritice.

Eu, unul, l-am citit pînă la capăt, chiar dacă mi-au lipsit cele două ingrediente esențiale: tutunul, cerut expres de autor și talentul critic de a evalua acest poem.
Așa că nu pot spune decît că mi-a plăcut.
 
Postat de catre disparut de pe net la data de 2013-05-04 12:39:50
         
 
  păcat că poeme de genul ăsta rămân necitite.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-05-04 09:39:38
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE