|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Keller EugeniaErika |
|
|
poveste pentru copii, "copii mari" ºi "copii cu copii"
A fost odatã pe lume o fetiþã care se numea Alinuþa...aºa ar începe o poveste cu mult timp petrecutã în urmã, însã eu vã voi scrie despre o întâmplare din zilele noastre…despre Alinuþa care era o fetiþã aproape ca toate fetiþele , era elevã în clasa a doua la ºcoala generalã numãrul 22 din oraº…numai cã ea rãmãsese fãrã mamã de micã si singura moºtenire de la mama ei era un bunic tare în vârstã , o cãþeluºã ºi comoara de cuvinte :†Sã fii harnicã , fetiþa mamei, sã nu minþi , sã nu jinduieºti niciodatã la ce are celãlalt ºi astfel vei avea luminã în sufletâ€
Greu îi era fetiþei, fãrã mamã, dar era fericitã cã îl avea pe bunicul care o iubea mai mult decât orice pe lume, pe Laica –cãþeluºa gãsitã la Mãnãstirea Lainici într-o scorburã de copac ºi vederile de la tatãl ei plecat de ceva timp în strãinãtate cicã pentru un trai mai bun. ( dar ce trai poate fi mai bun fãrã tatãl tãu?)
La ºcoalã, Alinuþa, învãþa bine, învãþãtoarea era foarte mulþumitã de ea, ar fi fãcut orice sã îl vadã pe bunicul ei fericit însã de câte ori avea sportul la scoalã toþi copiii râdeau de ea…Scoala nr .22 era o ºcoalã faimoasã prin dotarea ei, prin olimpicii care îi avea, prin sãlile de sport frumos amenajate.
Alinuþa ºtia sã “observeâ€, lucrul rar întâlnit la copiii de vârsta ei ….ºi cam bãnuia de ce râd colegii de ea…de câte ori aveau sportul , trebuia sã se schimbe de uniforma ºcolarã ºi aºa cum spunea învãþãtoarea, toþi copiii rãmâneau în ºosete. Hãinuþele ei erau curate doar ea le spãla …însã din motive misterioase se agãþau de bãnci ºi se rupeau…La ultima sedinþã de sport dupã ce au fãcut saltul voinicului, pasul piticului, pasul viermelui sau cum i se mai spune mersul târâº, acolo colegii au vãzut cum vârfurile ciorapilor ei erau adunate între micuþele degete ale picioarelor de fricã de a nu se vedea rupturile…dar o miºcare bruscã o trãdã ºi degetele amorþite de atâta încordare se desfãcurã lãsând loc vederii degetuþele ei de la picoare.
A fost suficient sã râdã Dan Nicola ºi bãieþii din clasã l-au urmat în hohote, apoi ºi fetele…
ÃŽndelung se auzeau râsetele, parcã îngerii o uitaserã…cuvintele mamei ei îi rãsunau acum ºi mai mult în urechi :†Sã fii harnicã , fetiþa mamei, sã nu minþi , sã nu jinduieºti niciodatã la ce are celãlalt ºi astfel vei avea luminã în sufletâ€
Emoþia a fost prea puternicã …a alergat spre casã, uitând de ghiozdãnel, de învãþãtoare, de toþi…ºi plângea , plângea sãrãcuþa…
Emilia, o colegã bunã la suflet i-a adus ghiozdãnelul dupã ore.A doua zi Alinuþa a avut curaj ºi a mers la ºcoalã dar Dan Nicola, colegul ei atât de arogant, (doar era bãiat de director, cum îºi spunea el), simþindu-i slãbiciunea a început sã o necãjeascã ºi toþi bãieþii erau de partea lui….Nu mai putea îndura ºi lacrimile iar o podidirã.
Bunicul privea înmãrmurit suferinþa nepoatei lui ºi se învinuia cã de ce i-a luat bãtrâneþile vederea încât el sã nu fie în stare sã coase …însã problema era alta acum…Alinuþa nu mai vroia sã meargã la ºcoalã...
Cu mâinile tremurânde bunicul scoase dintr-un geamantan vechi o carte de poveºti ºi pilde culese din popor ºi începu a-i citi Alinuþei, încet seara pe rãcoare despre povestea mãgarului cel bãtrân.
“ Într-o bunã zi, mãgarul unui þãran cãzu într-o fântânã. Nefericitul animal se puse pe zbierat,ore întregi,în timp ce þãranul cãuta sã vadã ce e de fãcut.Pânã la urmã,þãranul hotarî ca mãgarul ºi –aºa era bãtran,cã fântâna,oricum secatã,tot trebuia sa fie acoperitã odatã ºi odatã.ªi cã nu mai meritã osteneala de a-l scoate pe mãgar din adâncul fântânii.
Aºã cã þãranul îºi chemã vecinii, ca sã-i dea o mânã de ajutor.Fiecare dintre ei apucã câte o lopatã ºi începu sa arunce de zor pãmânt înauntrul fântânii.Mãgarul pricepu de îndata ce i se pregãtea ºi se puse ºi mai abitir pe zbierat.Dar, spre mirarea tuturor,dupa câteva lopeþi bune de pãmânt,mãgarul se potoli si tãcu.Tãranul privi in adâncul fântânii si rãmase uluit de ce vãzu . Cu fiecare lopatã de pãmânt, mãgarul cel bãtrân, fãcea ceva neaºteptat: se scutura de pãmânt si pãºea deasupra lui.În curând, toata lumea fu martorã cu surprindere cum mãgarul, ajuns pânã la gura fântânii, sãri brusc peste ghizduri si ieºi fremãtând….
Viaþa va arunca poate si peste tine cu pãmânt si cu tot felul de greutãþi…îi spuse bunicul, Alinuþei.
Secretul pentru a ieºi din fântânã este sã te scuturi de acest pãmânt ºi sã-l foloseºti pentru a urca un pas mai sus.Fiecare din greutãþile noastre este o ocazie pentru un pas în sus.Putem ieºi din adâncurile cele mai profunde dacã nu ne dãm batuþi.Foloseºte pãmântul de aruncat peste tine ca sã mergi înainte!
Nu uita, exista 5 reguli pentru a fi fericit, îi citi mai departe, din cartea misterioasã, bunicul:
1. Curãþã-þi inima de urã, fricã,egoism.
2. Scuteºte-þi mintea de preocupari inutile.
3. Simplifica-þi viaþa si fã-o mai frumoasã.
4. Dãruieºte mai mult si aºteaptã mai puþin.
5. Iubeºte mai mult si…..scuturã-te de pãmânt,pentru cã:
În viaþa asta
Tu trebuie sa fii soluþia,
Nu problema! “
Copila îºi ºterse lacrimile de pe obraji îºi sãrutã bunicul ºi îi promise cã nu se va da bãtutã.
Cãuta soluþia .
O idee îi dãdu curaj:
Mama Emiliei, ea , ºtia sã coase, ea o va învãþa aceastã arta încã grea... ceea ce se ºi întâmplã în scurt timp.
Cu multã voinþã , Alinuþa îºi cusu toate hainuþele ºi chiar bine. Se simþea puternicã, acum o sã facã ea glume pe spinarea lui Dan care nici mãcar nu ºtia sã bage aþa în ac, iar premiul întâi de la limba românã anunþat de curând de învãþãtoare, va cântãri mai mult în ochii colegilor decât râsetele lui nedrepte. O nouã lecþie de viaþa pentru un copil deja prea încercat a fost bine învãþatã. Voi copii, "copii mari" ºi " copii cu copii" ce a-þi învãþat din pãþania Alinuþei ?
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Eu iti multumesc Adrian, pentru citire, semn si pretuire.
cu drag,
erik u
|
|
|
|
Postat
de catre
Keller EugeniaErika la data de
2006-02-17 10:27:06 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Toti suntem copii (cel putin asa cred eu, cu sufletul) mai mari sau mai mici. Eu am luat-o ca pe o lectie, valabila si pentru mine. Multumesc Erika! |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian Silviu Mironescu la data de
2006-02-15 16:56:59 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cu siguranta ca poti :)
O sa postez spre sfarsitul saptamanii inceputul piesei - daca vezi c-o iau pe alaturi, cu aluzii si alte celea ma corectezi. As vrea un text pentru copii.
Multam si voi astepta sa continui tu sau sa ma tragi de maneca. |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2006-02-14 12:37:51 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sorin, mi-as dori mult sa ma pot ridica la inaltimea asteptarilor tale.
E grozava ideea.
Vreau, vreau !
dar o-i putea? |
|
|
|
Postat
de catre
Keller EugeniaErika la data de
2006-02-14 12:31:19 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nu, asa ceva nu se cere de pe-o zi pe alta. Ne-ar trebui o piesa pentru copii si jucata de ei. Din pacate eu - una-doua - trec pe aluzii ironice sau tragice. Trebuie gasita calea de mijloc pentru ca ei, copii, sa inteleaga piesa si sa si invete ceva din ea.
Iti propun o idee de genul: o scoala, o clasa cu mai multi copii, un coleg mai mare si mai tare in muschi (un fel de Ursu din Ciresarii dar nu asa cumsecade), un detectiv (intelectualul grupului), un coleg nou (cu unele probleme de familie) si inca trei - patru fete si baieti. Vreo 6-7 copii ne trebuiesc, apoi mama si tatal baiatului cu probleme in familie, diriginta si omul rau.
Apoi sa creem o actiune de genul: tatal baiatului nou a luat-o cu bautura la indemnul omului rau si pana la urma ajunga sa fure ceva de la locul lui de munca. Cei mici trebuie sa lupte pentru a opri furtul fara sa anunte politia si sa incerce sa indrepte lucrurile. Aici se pot naste si povesti de dragoste. Varsta e mai buna 11-14 ani - e varsta tuturor posibilitatilor.
Putem incerca impreuna un scenariu de acest fel si sa-l postam impreuna. Doresc acest lucru pentru ca trupa Toma Caragiu sa joace aceasta piesa in scoli.
Uite daca vrei o sa incep eu si tu aduci modificari si continuare la subsol. Eu aduc comentariul tau in textul principal si continui. Si asa mai departe.
Trebuie sa fie NUMAI DIALOG si in paranteze explicatii pentru scenarist.
Intai spune ce parerea ai? |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2006-02-14 12:04:50 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sorin, :) nu mi-ai spus ...subiectul sa fie pt copii sau pt adulti ?... prima dragoste apare si la varste mai mici...pot scadea varsta?
Cred ca iti trebuia pt azi :((.....imi pare rau...:(
cu drag,
erika |
|
|
|
Postat
de catre
Keller EugeniaErika la data de
2006-02-14 10:46:14 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Fiecare din greutile noastre este o ocazie pentru un pas n sus. Putem iei din adncurile cele mai profunde dac nu ne dm batui. Folosete pmntul de aruncat peste tine ca s mergi nainte!
Demn de retinut. |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2006-02-14 10:37:28 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
eu nu sunt nici copil mare si nici copil cu copil sunt un copil mic de tot caruia ii este foarte dor de povesti si am gasit una aici. mi s-a parut foarte accentuata morala pe tot parcursul textului de aceea cred ca intrebarea de la final nu-si are rostul. daca povestea avea o invatatura ascunsa subtila care sa puna in miscare mintea copilului intrebarea putea avea rolul de a-l determina pe copil sa caute sensul sa citeasca cu atentie pentru a putea raspunde. atat. cu prietenie, ludmila. |
|
|
|
Postat
de catre
xxxx cristina la data de
2006-02-14 02:14:23 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23949 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|