FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Cu tot respectul (reluare)
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu
Image hosting by Photobucket

E greu de crezut că mai sînt persoane care să nu simtă că, și atunci cînd vorbim despre respect există, ca la multe alte cuvinte, un sens tare și unul slab. Sau, cum spunem de obicei, există un respect în adevăratul sens al cuvîntului și un altul într-un sens mai restrîns, mai destins, mai relaxat, mai lejer (caracteristic vremurilor noastre postmoderniste), hai să zicem, de consum.

Chiar dacă dicționarul uită, atunci cînd menționează substantivul, să menționeze și sensul slab, insistînd doar pe cel tare - atitudinea sau sentimentul de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație -, la verb apar și celelalte sensuri.

Astfel, a acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija nu are nimic de a face cu stima și venerația, cel mult cu o anume minuțiozitate și probitate a competenței.

La fel, a nu păgubi, a cruța ține de grija firească față de cele din jurul nostru, de atitudinea de bun simț a gospodarului și poate, mai extins, de aceea ecologică.

Precum, a nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament implică doar cunoaștere, supunere, conformare, nicidecum vreo apreciere superlativă și admirație.

A urma prescripțiile medicului nu implică, evident, nici un fel de deferență, nici o bucurie, nici o prețuire, poate doar o caznă și un chin.

Există în toate astea respectul acela plin de considerație? Nicidecum, este doar unul care ține seama de o mulțime de considerente. Argumente logice și pragmatice. Motive și calcule.

Cînd mă port plin de atenție cu un ou, îl respect cumva? Știu doar că e foarte fragil și am grijă să nu se spargă. Admir și prețuiesc fără măsură pe toți cei din jurul meu? Nu-i de crezut. Am totuși grijă să nu încalc o mulțime de reguli scrise și nescrise care păzesc drepturile celorlalți. Venerez cumva drepturile omului? Nici vorbă, nu le încalc ca să n-o pățesc și pentru că știu că e o convenție care mi-e și mie favorabilă.

În sensul slab, îl respect deci pe cel de alături doar prin faptul că nu-l lezez, chiar dacă n-am nici cea mai mică stimă pentru el. Îl respect chiar și atunci cînd, de fapt, îl disprețuiesc. Și îl menajez, îl îngădui, îl tolerez. Dar asta numai pînă cînd nu mă lezează el pe mine prea tare. Respectul este aici doar o reciprocitate a menajării.

Există o definiție minunată a politeții (într-o formă mai inspirată decît o încropesc eu acum, parcă am citit-o la George Călinescu): politețea nu-i decît evitarea fricțiunilor cu cei din preajmă pentru a-i putea disprețui mai bine de la distanță.

*

Există o vorbă știută de noi toți: spune-mi cu cine te aduni ca să-ți spun cine ești. Nu se poate ca cei mai mulți de pe acest site să nu-și fi dat seama că, din cauza permisivității maladive a ideologiei Hyde Park, riscă să fie confundați cu personajele stupide și agresive ale căror nume și prestații fără noimă copleșesc paginile virtuale (și nicidecum virtuoase).

Lozinca: „intră cine vrea, rămîne cine poate” vrea însă să inducă ideea că ar fi cine știe ce bravură să reziști pe site. (E ca în gluma cu barmanul care scrisese mare deasupra sticelor cu băuturi spirtoase: „Băutura e cel mai mare dușman al omului. Cine fuge din fața dușmanului este un laș!”) De fapt este doar expresia camuflării viciului neputinței, idiferenței și nepăsării. Site-ul este, evident, unul lăsat în voia soartei (care, se știe, se tot duce pe valea... entropiei).

Usereala cu care sînt abordați toți membrii site-ului vrea să instituie anularea oricărei ierarhii posibile și autentice. Conflictele permanente lăsate să se lăfăiască zile întregi pe paginile ospitaliere ale site-ului vor să întărească părerea că există o egalitate de netăgăduit între cei care se anagajează în ele: Buricea = Bordaș, Ștefănescu = Toma, Voicu = Peia, goia = Vasiliu etc.

Este și firesc ca, simțind că ești băgat abuziv în aceeași oală cu scandalagii lipsiți de orice apetit pentru cultură și că nu poți da dezmințiri credibile în acest cadru lipsit prin sine de generozitatea exigențelor, să ți se facă lehamite și să ajungi la concluzia firească de a boicota locul unde nu poți decît să te degradezi.

Alții ca alții, dar pentru mine părăsirea site-ului este un gest firesc și salutar. Mă apăr de propria mea neputință. Nu vreau să mă contaminez. Pe de altă parte, este și un gest de respect în sensul slab, nu vreau să frecventez, din oroare, cîteva personaje odioase, pe ale căror pagini am evitat să intru. Oroarea e cu atît mai mare cu cît, fiind personaje extrem de mobile, din cînd în cînd, n-am putut evita coliziunea cu ele.

Din cînd în cînd deci, resursele mele de respect în sensul toleranței prin distanțare se epuizează. Și prefer să-mi văd de treabă.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23889
Comentarii: 120201
Useri: 1420
 
 
  ADMINISTRARE