PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
fără sfârșit Text postat de Victor Petrini Uneori ne întâlneam să fumăm în WCul de lângă salonul 7. Mergea chinuit, adus de spate, cocoaşa îl făcea să pară mai mic. Dimineaţa latrina e dezinfectată cu praf de clor, e micul nostru neajuns, altfel spaţiul e perfect. Fumăm, povestim şi lăcrimăm din cauza prafului dezinfectant. Poveştile lui întorc faptele ca-ntr-un film derulat pe înapoi: "ţi-am mai spus că aveam o curte foarte mare şi curată, mama Joiţa ţinea mult la florile de piatră pe care tot ea le înflorea primăvara prin meşteşuguri neînţelese, poarta de fier - colo, fântâna mai încoa\ banca de sub boltă, soarele de deasupra, bagă mă picioru' ca lumea, mama lor de tenişi, i-ai făcut praf, să vedem cu ce te duci la şcoală!? casa cu cele cinci trepte de ciment încins pe care le sar cu uşurinţă, evocând pereţii răcoroşi din spate unde insist pe atmosfera stranie din magazia cu scule, aveai întotdeauna acolo ceva în care să te tai, sau să-ţi zdreleşti degetele, sângele curgând, exercita asupra mea o fascinaţie ce mă făcea să uit repede durerea, lumina soarelui nu putea să se pună cu umbra. în timp ce povestea omuleţul meu cocoşat părea să crească: "Intr-o seară am găsit înăuntru un corb mic, nici nu împlinise o sută de ani dar croncănea de te lua mama naibii, creştea foarte încet. într-un raft al magaziei se aflau câteva cărţi despre esoterie ale bunicului meu, corbul s-a arătat foarte interesat de Cabala, era înclinat spre speculaţia mistică aşa încât l-am botezat Isac, după marele poet Isac Luria. îl interesa atât de mult teosofia că trecuse de vârsta zborului fără să exerseze nici un pic, Isac avea şi zilele lui negre spun asta ca să nu credeţi că totul mergea strună, atunci ciugulea cu botul lui de lemn semnele începutului şi ale sfârşitului terminând prin a divulga violent aspectele labile ale divinităţii, punctele slabe", "toate astea s-au petrecut întocmai", spunea el belind ochii a convingere, vrând să spulbere şi ultima urmă de îndoială. In acel moment spaţiul toaletei de lângă şapte se îngusta. "Isac era foarte deştept, învăţase toate înjurăturile mai importante pe care le cumpărasem de Ia ceilalţi copii". Aici l-am întrerupt brusc spunându-i: "minţi!" am făcut asta dintr-o nevoie imbecilă de a stabili ordinea aceea a firescului animalic. In acel moment nu numai ochii i s-au dilatat ci întreaga fiinţă a început să crească într-un ritm diabolic, dungile pijamalelor noastre se amestecau pierzându-şi culorile, roz: roşu şi alb, furie oarbă şi spaimă rece... Fusese nevoie de cămaşă de forţă pentru a-I readuce în salon. Acolo ne priveam cu ură zile în şir. O asistentă mătăhăloasă şi mustăcioasă îmi oblojea rănile de pa faţă cauzate de dinţii lui. Dacă icneam atunci când îmi dezlipea o faşă. el îmi răspundea cu un chicot de satisfacţie. Noaptea, târziu, după stingere mă apropiam de patul în care era legat şi îi povesteam în şoaptă istoria legăturii dintre mine şi un corb Isac, despre elucubraţiile noastre mistice, îi descriam locul copilăriei, curtea pavată cu flori de piatră, el pretindea că e povestea lui... Atunci îl muşcam tare de nas sau îi turnam un pahar cu apă rece în ureche, odată i-am trecut un ac de seringă prin obraz, urla ca un porc înjunghiat până trezea tot spitalul. Era un fel de semnal pentru că la scurt timp îi răspundea un urlet colectiv din celelalte saloane, urma apoi injecţia pe care mi-o făceau cu forţa, conţinea ceva extrem de obositor. înainte să adorm rememoram atmosfera cu miros înţepător de clor din toaletă şi cu un ultim efort mă pişam pe mine în semn de protest. Asistenta mustăcioasă mă schimba cu multă îndemânare, întorcându-mă pe burtă mă plesnea cu palmele ei grele peste cur, îmi lega şireturile tenişilor apoi cred că îmi dădea drumul în curte căci altfel nu-mi pot explica uşurinţa săriturii peste cele cinci trepte, mă îndrept către magazie unde mă aşteaptă Isac dar înainte să intru mustăcioasa mă întoarce cu o nouă serie de palme, bunica mea îmi leagă din nou şireturile întinzând altui copil cocoşat o felie de gem îi dă drumul în curte. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE