FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonetul între traducere și creație*
Text postat de Elena Stefan
Sonetul între traducere și creație*

Cu siguranță vă este cunoscută expresia "traduttore-traditore"

A traduce un sonet, cred eu, presupune efortul de a crea un nou sonet care ar trebui să se apropie cât mai mult de conținutul și semnificațiile sonetului original. Prin urmare, ab initio, niciun sonet tradus nu va putea fi congruent cu originalul. Esența traducerii poetice, în fapt avem de-a face cu o nouă creație, constă în surprinderea cât mai multor denotații și conotații ale textului original, care să fie redate în limba în care s-a tradus. Cum necesitățile prozodice, semantismul și polisemantismul expresiilor și altele, aparținând noii limbi, nu vor putea fi niciodată identice cu acelea aparținând limbii originale, rezultă că noua creație va fi având, obligatoriu, noi valențe. Ca să nu mai vorbim de evoluția semnificațiilor expresiilor în timp. Fără a mai intra în alte detalii, putem conchide că a traduce un sonet înseamnă a realiza o nouă creație.

Judecate astfel traducerile sonetelor lui William Shakespeare, realizate de către colegul nostru, îndeplinesc standadele unor traduceri poetice și reprezintă viziunea sa, percepția sa privind înțelegerea acestor creații.

Rolul criticii, în acest demers, de asemenea în opinia mea, ar trebui să releve pe lângă acuratețea semnificațiilor și nivelul de originalitate rezultate și noile valențe lingvistice și poetice.

Pentru ca afirmațiile mele să nu pară simplă teorie iată un exemplu: sonetul 153. Putem observa fondul principal comun al celor trei creații însă și frumusețea și originalitatea fiecărei viziuni poetice în parte. Excesiv calofilii, este posibil să opteze pentru arabescurile din varianta Tomozei ca de exemplu „gingașa făclie” „pururi învăpăiat, potirul” ori pentru ușor facticele „somnie” „irul” „placul”. Pentru cititorii mai puțin „prețioși” atenție „prețioși” nu pretențioși, firescul variantei Ștefănescu poate reprezenta opțiunea unei viziuni mai fluente, mai apropiată de contextul cultural actual. Mai departe, fiecare lector poate „gusta” varianta lingvistică rezonantă cu universul său interior. De aceea, poate, unii vor prefera mai apropiatul de original „O nimfă a Dianei i-o fur㔠în raport cu „până ce iată, i-o răpi o zân㔠pentru versul original „A maid of Dian's this advantage found”
Acribia critică a cuiva ar putea pune în evidență eventuale încălcări flagrante ale semnificațiilor originalului ori îndepărtarea nepermisă față de acesta. În cazul celor două variante eu nu văd astfel de, le-am putea spune, „derapaje poetice” Sigur, aș putea analiza fiecare vers și fiecare sintagmă în parte și tot la fel de sigur este că în fiecare variantă aș găsi, cum se spunea cândva, firul roșu al sonetului original și originalitatea și frumusețea fiecăreie dintre cele două viziuni interpretative. Iată, finalul variantei Ștefănescu, face trimitere la un limbaj „mai popular” „mai obișnuit” și „mai contextual” „fenomenului cupidonic” „Acum mă scald în apa mincinoasă,/
Să caut leac. Dar leacu-i la ochioasă.” „Ochioas㔠făcând trimitere explicită la sentimentul unui îndrăgostit și la subiectul dragostei sale. Varianta Tomozei „Doar ochii ei îmi pare că-mi sunt leacul, /când Cupidon își împlinește placul...” deși pare mai academică și ușor calofilă, în percepția mea, pare și mai rece, detașată și cu o anumită artificialitate îndusă de mai puțin utilizatul „placul”
În concluzie, ca să parafrazez o metaforă maioresciană, aburii care ies dintr-un lac sunt la fel de curați ca și aceia care ies din cel mai cristalin izvor de munte. Este mai puțin importantă pregătirea cuiva, numărul de doctorate sau altele de acest gen. Acestea pot fi condiții necesare. Deloc suficiente. Important este talentul și înțelegerea originalului de către traducătorul creator.



Sonetul original

Cupid laid by his brand and fell asleep.
A maid of Dian's this advantage found,
And his love-kindling fire did quickly steep
In a cold valley-fountain of that ground,
Which borrowed from this holy fire of love
A dateless lively heat, still to endure,
And grew a seething bath, which yet men prove
Against strange maladies a sovereign cure.
But at my mistress' eye love's brand new fired,
The boy for trial needs would touch my breast;
I, sick withal, the help of bath desired,
And thither hied, a sad distempered guest,
But found no cure; the bath for my help lies
Where Cupid got new fire—my mistress' eye

Varianta Ștefănescu

Cu torța lângă el, Amor dormea;
O nimfă a Dianei i-o fură,
Și-o stinse-ntr-un izvor, gândind c-așa
Îl va-ncălzi. Și mult se bucură
De el naiada-n feciorescu-i jind,
Și arșița iubirii-l dărui
Cu har ceresc, de boli tămăduind
Pe cei ce se scăldau. Iar într-o zi
Făclia stinsă i-o aprinse draga,
Iubita-mi doamnă, doar clipind! Pervers,
Piticul zeu, unealta lui - beteaga -
O-nfipse-n pieptul meu, adânc. A mers...
Acum mă scald în apa mincinoasă,
Să caut leac. Dar leacu-i la ochioasă.

Varianta Tomozei

Sta Cupidon cu torța în somnie
până ce iată, i-o răpi o zână
muind cu grabă gingașa făclie
într-o fântână-a dragostei, fântână
cu pururea învăpăiat, potirul
și-nfierbântat de flăcări dezmățate
pană ce clocotul devine irul
vindecător al bolilor ciudate.
Din ochii dragei, torța-și ia văpaia
iar Cupidon mă pune la-ncercare
pașii-ndreptându-mi-i, să caut baia,
ca un bolnav ce n-are alinare.
Doar ochii ei îmi pare că-mi sunt leacul,
când Cupidon își împlinește placul...


* William Shakespeare, Sonet 153
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  "Este mai puțin importantă pregătirea cuiva, numărul de doctorate sau altele de acest gen. Acestea pot fi condiții necesare. Deloc suficiente. Important este talentul și înțelegerea originalului de către traducătorul creator."
(Elena Stefan)

Doamna Elena
Subsciu in totalitate tezei dumneavoastre. Am citit candva niste traduceri din fabulele lui Krilov iesite de sub pana lui Tudor Arghezi. Sunt convins ca Arghezi nu stia nici o boaba de rusa. A pus pe cineva sa i le traduca asa cum se pricepea el, dupa care maestrul si-a scos bagheta magica si a coborat-o asupra traducerilor scolaresti. Ce a iesit din fabulele lui Krilov a fost o adevarata minunatie. Desi, nestiind Limba Rusa, nu pot sa spun cat de reusite sunt fabulele rusului, sunt convins ca traducerile sau mai bine spus talmacirile lui Arghezi din Krilov depasesc opera originala. Fiindca la potrivirea cuvintelor
putini se puteau compara cu Arhezi. Arghezi nu avea nici facultati (cred ca terminase numai un liceu) nici doctorate dar avea ceeace se numeste talent. Si inaca, cum spune romanul, cu carul!
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-03-19 09:12:49
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23924
Comentarii: 120160
Useri: 1423
 
 
  ADMINISTRARE