FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Devenirea ca aspirație si percepție* (Exercițiu de lectură)
Text postat de Elena Stefan
Devenirea ca aspirație si percepție*

“Când viața pamânteasca se încheie/ rămâne Alexandru în idee” spunea Philippide într-un poem. Sugerând astfel o permanentizare existențială dincolo de bine sau rău.
O altfel de formulare însă cu aceleași conotații, ne ofera otilia vanda pop, pentru a ne conduce în același spațiu existențial, prelungire prin continuitate a funcției „devenire” funcție implementată în lanțul genetic al fiecărui muritor și care se accentuează până la exacerbare în cazul poetului. Acest damnat, apostol al suferinței, despre care Iova* spunea: „el este poet / poezia lui se definește astfel / pentru a se face cunoscut el cheama calamitatea”. Într-o astfel de abordare, nici nu mai are importanță categorema etică, „dacă aș putea fi / un plus, / un minus,” ori statutul ontologic. „sau măcar / o enumerație / de / bovine / proaspăt mulse!... » prin intermediul cărora își va fi atins obiectivul.
Important, pentru creator, este teleologicul. Chiar empatic, în cazul de faț㠔 poate aș reuși să refac oarecum / suferința unui biet mânz”
Sigur, în logica poetică se poate imagina o posibila "adopție" a "mânzului" de către bovine, astfel încât, arivismul mulgatorului să producă suferința ingenuei cabaline ! Așadar suferința lumii, particularizată prin suferința „mânzului” pe care să o poți percepe, să o refaci, să o „transferi” asupra ta să te identifici cu ea. Astfel îți poți depăși statutul existențial frustrant al propriei deveniri de la starea actuală, percepută de „petec de hârtie” sau „picătură de cerneală”, la starea de „profesor înfumurat” către care, implacabil, vei fi ajuns. Chiar dacă, în prezent, „înfumurarea” pare a fi un atribut pejorativizant în setul de valori cu care consonezi. „Profesor înfumurat” denotă, categorematic, aspirația decelabilă mai mult în subconștient, care va deveni cândva realitate iar ciclul, evident spiralat, se va relua. Un interesant substitut al suferinței, laice, am putea spune în contrapunct, poate, cu suferința de tip religios, simbolizată prin celebrul „Miel”.

**Gheorghe Iova parcă Sintaxa libertății de a spune.


Postat de catre Elena Stefan la data de 2005-06-17 08:20:53

*...**

Am crezut că sunt un petec de hârtie
Dar uite, nu-i așa!
Nu sunt decât o picătură de cerneală
care străbate retina profesorului
înfumurat
de știința pe care o duce pretutindeni...
o, dacă aș putea fi
un plus,
un minus,
sau măcar
o enumerație
de
bovine
proaspt mulse!...
poate, poate aș reuși să refac oarecum
suferința unui biet mânz
Într-o ulcică
de lapte.

** Text postat de otilia-vanda pop

PS.
1. Probabil textul va fi fost afectat de catastrofa Cârlea astfel că l-am recuperat fără titlu.
2. Dacă vă aflați printre autorii ale căror texte le voi fi comentat de-a lungul timpului și aveți acele comentarii, vă rog să mi le trimiteți la adresa [email protected] Mă ajutați astfel în acțiunea de recuperare a acestora. Mulțumesc.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23924
Comentarii: 120160
Useri: 1423
 
 
  ADMINISTRARE