FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Trăire totală* (Exercițiu de lectură)
Text postat de Elena Stefan
Trăire totală*

"Și-ntocmai cum cu razele ei albe luna/
Nu micșorează ci, tremuratoare/
Mai mult sporește-a nopții taină/
Așa îmbogățesc și eu întreaga zare
Cu largi fiori de sfânt mister/
Și tot ce-i neînțeles/
Se schimbă-n neînțelesuri și mai mari "

Spunerea ta, poate introspectiv meditativă, m-a dus cu gândul la Blaga din care am citat mai sus. Da, textul spunere, textul ca o respirație pe care ni-l propui, ne relevă un spațiu existențial non-conformist, aproape nou genesiac și care ar trebui să fie deasupra cutumelor, normelor ori poate și mai mult, deasupra binelui și răului. Frumos spus și frumos vis textual. Aproape paradisiac. Și chiar dacă, în plan real, acest spațiu este utopic, ei bine, bucuria utopiei poate fi la fel de hrănitoare spiritual ca și frumusețea inexplicabilă și indicibilă a unei creste de munte înzăpezite, a unei cascade ori a unui lan cu maci infloriți. Poate și așa ar putea fi înțeleasă trăirea totală o trăire cu adevarat excesivă o trăire care transcende contingentului. Și unii chiar o fac. Cum altfel am putea numi gestul lui Van Gogh de a-și taia urechea, decat trăire totală, cand marea majoritate sigur s-ar fi limitat doar la un posibil anost și leneș scărpinat ?
"Să fii total? Nu e posibil decât prin realizarea integrală a fiecărui act de viață fără conștiința acelei distanțe și relativității lui în cadrul celorlalte acte. Trăirea totală în clipă ne poate duce la anularea memoriei și la eliminarea deznădejdii de a trăi în timp, ne face să nu trăim momentele vieții ca probleme, ci ca realizări absolute, să trăim în fiecare clipă ca și cum am trăi ceva definitiv, ceva fără început și fără sfârșit"
Ne propui să fim "totali" într-o lume secvențială si disociativă până la atomizare și alienare. Îmi vine în minte o caricatura a lui Eugen Taru, parcă, în care se prezenta o secțiune printr-un zgârie nori și în fiecare încăpere a acestui imens ansamblu locuibil se afla cate o persoană, un palmier și scheletul unui peste sugerat a fi fost mâncat. "Naufragiați" în mulțime am putea spune. A fi total pare ideal însă lucidizând, se simte drama. Pentru că, din pacate, ne urmărește conditia noastra formală dominata de eul conștient și conștientizabil. Atat de bine surprinsă această condiție efemeră de catre Goethe, parca, "Nu sunt ca zeii cât de dureros o simt/ un vierme sunt ce-n pulbere trăiește/a carui foame de pământ/ Cu talpa călătorul o strivește" Avem însă șansa de a deveni măcar și temporar crisalidă. Și asta cel puțin în creație și cel putin într-o posibilă utopică salvare. Si nu pare a fi puțin.

PS. O lene metafizica de traire totala m-a facut sa nu mai verific textele citate din memorie așa încât vă prezint anticipat scuze pentru posibilele erori pe care le voi fi comis.

Postat de catre Elena Stefan la data de 2004-04-28 13:28:50



*răspântie**

Dintre toate existențele mă impresionează doar oamenii a caror existență o reprezintă cumulul de răspântii, numai oamenii care au destin și a căror viață se dilată atât de mult încât n-o mai pot domina în nici un fel. Prezența ta să fie o mustrare, o teamă, o neliniște, un extaz sau o bucurie, nimeni să nu știe cât vei trăi, ce vei face, cum vei gândi, ci doar o teamă și o bucurie pentru prăbușirile și înălțările tale să facă din existența ta o surpriză continuă, o neliniște ciudată ... Să fii pentru ceilalți prilej de alarmă, de presentimente, de meditație, de ură și de entuziasm, nimeni să nu fie sigur de drumul pe care vei apuca. Absența ta fizică să mărească chinul neînțelesului. Este inutil să simți și să ai conștiința permanenței și continuității eului, cu evoluții de sentimente, cu progrese de aspirații și cu adâncimi de regrete, totul e să poți fi total fără să ai memorie. Să fii total? Nu e posibil decât prin realizarea integrală a fiecărui act de viață fără conștiința acelei distanțe și relativității lui în cadrul celorlalte acte. Trăirea totală în clipă ne poate duce la anularea memoriei și la eliminarea deznădejdii de a trăi în timp, ne face să nu trăim momentele vieții ca probleme, ci ca realizări absolute, să trăim în fiecare clipă ca și cum am trăi ceva definitiv, ceva fără început și fără sfârșit. Recunosc, asta nu este ideea mea.. dar este teribil de apetisantă pentru cineva cu o tristețe în privire. Trebuie să trăim astfel încât niciodată să nu credem că începem ceva și sfârșim ceva, ci că viața noastră e ca o beție de fiecare clipă, în care fiind totali să nu avem ce uita și să nu avem ce dori. Te vei mira când ți se spune că trăiești, te vei mira când ți se spune că mori.

*Text postat de Ada Florescu
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23924
Comentarii: 120160
Useri: 1423
 
 
  ADMINISTRARE