PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Să fim sinceri cu sinceritatea Text postat de Corneliu Traian Atanasiu Să fim sinceri cu sinceritatea Sinceritatea este, cel puţin aşa cum e văzută şi practicată în mod curent, doar o virtute ruşinată, cu o responsabilitate evident limitată. Cei ce şi-o adjudecă se cred însă îndreptăţiţi să o considere virtute capitală în stare să le cauţioneze caracterul şi să le legitimeze viaţa morală. La o primă şi superficială examinare, opţiunea pentru sinceritate pare a izvorî dintr-un profund scrupul moral, din respectul nemăsurat pentru adevăr: e cinstit să spui limpede şi făţiş adevărul şi doar adevărul, să nu fii deci ipocrit sau prefăcut. E la fel de bine, de data asta în registrul volubilităţii, să fii deschis, comunicativ, prietenos – să nu rămîi morocănos şi ursuz, izolat de ceilalţi. Numai că, această entuziastă naivitate a francheţii, acest incurabil optimism al sociabilităţii volubile ascunde o încercare comodă de a te sustrage de la exigenţele tăcute ale făptuirii, exaltînd atitudinea, mai frivolă, de martor limbut, pretins obiectiv şi imparţial, bravînd o sinceritate excesivă, transformată în exhibiţionism logoreic. Un pic de discreţie ar limita poate sinceritatea doar la a crede tot ce spui şi nu la a spune tot ce crezi. Căci dorinţa necenzurată de a spune adevărul, rezultată din convingerea că el este unica valoare, supremă şi suverană, poate împinge cu uşurinţă la faptele cele mai aberante. Se poate spune adevărul în mod iresponsabil sau cu rea credinţă, degradîndu-l în delaţiune, denunţ şi turnătorie. Mai ales dacă ai început prin a fi de mic pîrîcios. Se pot debita din prostie voioasă şi decerebrată tot felul de lucruri meschine sau abjecte, coborînd adevărul la banală indiscreţie, flecăreala fără stavilă, bîrfă ordinară. Se pot profera adevăruri urîte, dovedind doar caracterul josnic, intoleranţa, înrăirea şi mîrşăvia celui ce le colportează. Poţi îndesa pe cineva, cu scuza încrederii pe care i-o acorzi şi a confidenţialităţii, cu sincerităţi nedorite despre persoana ta sau a altora, mărturisindu-ţi doar cinismul. Poţi trîmbiţa din capriciu şi infatuare adevăruri stupide şi banale, comiţînd constant blasfemia de a pîngări sacralitatea tăcerii. Poţi supralicita platitudinea adevărului în dauna generozităţii închipuirii chemate să dea reliefuri lirice lumii în care trăim şi vibraţie tonică destinului. Şi toate acestea, şi altele la fel de stupide, în numele unei sincerităţi maniacale, devenite zorzon decorativ, în uitarea faptului că o virtute remarcabilă nu ţine să se facă remarcată, ci se topeşte – ca sarea în bucate – în substanţa complexă a faptelor şi a purtării, pentru a da savoare vieţii. Nici ideea de a crede tot ce spui nu e încă o dovadă suficientă şi sinceră a respectului faţă de adevăr. Ea este mai degrabă rodul necopt al unei concepţii pripite despre el, părere ce-l confundă cu moneda măruntă, dar zornăitoare a adevărurilor simţirii capricioase, zorită să-şi glorifice drept certitudini evenimentele debile ale propriei existenţe. Să-şi debiteze tresăririle fugare drept revelaţii fundamentale. De fapt, adevărul nu este, cel mai adesea, o evidenţă la îndemîna oricui, ci se obţine cu greu, în urma unui travaliu intens, care cere abilitate şi răbdare, sensibilitate şi chiar talentul de a-l exprima limpede şi expresiv, fără să-l trădezi. A fi prieten adevărului implică deci infinite circumspecţii şi trudnice elaborări – e o vocaţie a îndoielii, un amestec de înfierbîntare şi răceală, care căleşte adevărul, îl face viguros şi mlădios totodată. Intrînd în slujba adevărului, devii îngrijorat de soarta lui şi nu numai că trebuie să răspunzi chemării de a-l moşi, dar trebuie să-l şi ocroteşti şi să-l împărtăşeşti cu luare-aminte celorlalţi. Sinceritatea se confundă atunci cu fidelitatea şi devoţiunea, cu dorinţa şi iniţiativa de a cultiva bucuria adevărului, sărbătoarea lui. De a te pătrunde de tîlcul său şi de a-i spovedi taina prin propria-ţi purtare. Sinceritatea se preschimbă astfel în sărbătoare a adevărului, în mod ritual şi ceremonios, în care îl dăruieşti atunci cînd merită, nu pentru a-l comunica doar, ci pentru ca, celebrîndu-l, ceilalţi să se cuminece din taina lui. Atunci cînd îşi asumă întreaga responsabilitate, sinceritatea trebuie să renunţe la tentaţia de lăbărţare imperialistă, trebuie să-şi recunoască vecinătăţile ce o hotărnicesc şi să se hotărască pentru o conlucrare rodnică cu virtuţile megieşe. Numai astfel fapta şi trăirea morală vor ieşi îmbogăţite, iar ea, ca virtute, va trăi într-un climat de fericită întrepătrundere, fiind simultan cinste şi bună credinţă, francheţe şi deschidere entuziastă. Într-un înţeles plenar, existenţial, a fi sincer înseamnă a făptui din toată inima, dar pentru asta trebuie să-ţi afli în prealabil inima şi să ai curajul de a-i da glas, potrivind-o după ritmurile cosmice pentru ca bătăile ei să aplaude existenţa. (cu o succintă culegere de exerciţii: Exerciţii de sinceritate (I) , Exerciţii de sinceritate (II) , Exerciţii de sinceritate (III) ) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Daca articolul s-a dorit a fi o replica la nevinovata mea gluma cu sinceritatea Nu, nu am citit ce ai scris. Am profitat doar de titlu. Ceea ce, vrînd, nevrînd, se poate vedea de cei care vor folosi linkurile este faptul că se pot face comentarii oneste şi lipsite de suspiciuni în alte locuri.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-02-20 10:45:51               Daca adevarul e asa de dificil, de ce e minciuna asa de lesnicioasa, ar fi o intrebare posibila, nu obligatorie. Adevarul este insa extrem de relativ, minciuna e independenta. Daca articolul s-a dorit a fi o replica la nevinovata mea gluma cu sinceritatea, el nu-si atinge scopul, pentru ca acolo eu altele voiam a spune, numai ca am facut-o mai pe ocolite, mimand scopul literar. Imi pare rau ca nu s-a inteles ce si cum. Cu respect, kostanie.   Postat de catre sters sters la data de 2013-02-20 05:25:16               Am votat cu sinceritate.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2013-02-20 03:03:46 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE