|
|
|
|
|
|
|
|
|
Iubito
|
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
O mie de gesturi mi-aruncă în stradă
tot roiul de fluturi târzii,
Simt gust de pământ,
Văd păsări de pradă,
iubito,
suntem încă vii,
încinși ca jăratecu-n sobă
cu mintea zburlită de chin,
aprinde lumina
dar stinge-o degrabă
că vin la o cană cu vin.
Aprinde lumina și lasă la ușă
un semn,
să mă-ndemne să bat,
Țigara mocnește,
e-atâta cenușă în față,
în urmă...
nu vezi cum mă zbat?
Cum orice secundă parșivă-mi întoarce
din ceasuri tic-tacu-napoi...
iar tu
mă crucifici, femeie, pe ace...
Mai știi cât din tu și din eu
suntem noi?
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23983 |
|
|
Comentarii:
120107 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|