|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sărbătorile absenței (4) |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Sunt clipe ce rămân instanțe de apel
Atunci când Timpul însuși mă dă în urmărire,
Rămân de neclintit în mine cel rebel,
Bătătorind cărarea cea mai presus de fire.
Atunci când sunt prea singur, încătușat la bară,
Tintit de îndoieli cu pușca la ureche,
O candidă lumină de taine mă-nfioară,
Revin în lumea voastră cea fără de pereche
In care doar surâsul, în haina lui cea veche,
Lumină din lumină adună o comoară,
Eu, merge spre pereche, se face noi, și zboară
Am adunat o viață, și a rămas puțin.
Binețe n-am mai dat de mult Nemărginirii
Stiu, doar cu voi alături, în baia de senin
E curcubeul care adapă trandafirii.
Nu am nimica singur, doar sărăcii deșarte,
Tot ce mă înconjoară e lacrimă și dor.
Eu nu mă tem că sunt dator vândut cu moarte,
In clipa de iubire sunt veșnic călător
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|