|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cu surâsul dimineții pe buze |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Ceva mi se perindă prin gânduri,
mă simt tot mai stăpân pe zilele aspre
în anotimpul ninsorii. Acum am devenit
un râu alungat din munți, glasul apelor
atrage soarele în câmpiile pline de rod
pe care nu le-a cules nimeni vreodată.
Azi când se surpă singurătatea în lucruri
văd cum îți scapără lumina în ochi
cu surâsul dimineții pe buze.
Aud cum suflă vântul prin copacii
cu rădăcinile-n cer,
cu păsări care presimt ritualul frunzelor,
cum respiră anii odată cu timpul.
Înțeleg tot mai mult freamătul cuvintelor,
aș vrea să-ți netezesc în palme un poem
scris pe ochiul de geam din fereastra inimii. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|