|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pe trepte |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Pe trepte de nisip, pe trepte de azur,
E tot spre înainte cărarea dorului,
Nicio lumină n-are așa frumos contur,
Tandrețea de poveste a scării ce o sui.
Rămâneți pe tărâmul din mine, împrejur,
Unde domnește hăul, e doar povestea lui
Mi-e dor de voi, pierduții în timpul ce-a trecut,
Icoane coborâte din inima ce cântă.
Hai să urcăm în visul din care ne-am născut,
Avem măcar o cruce și o idee sfântă,
Eu simt cum mă devoră veșmântul meu de lut,
La mesele tăcerii voi îmi rămâneți scut,
Am umeri de lumină și aripa răsfrântă
Și niciodată zâna a toate ce descântă
In numele iubirii, nu poate fi înfrântă
In care primăvară să ne-ntâlnim din nou?
Otava cărei toamne să recunoască pasul
Nostalgic, ca un vultur bătrân ieșind din ou
Uimit ce aripi largi poate deschide glasul
Trecând pe alte culmi, din strigăt în ecou
Am încă umilința să cred că Dumnezeu,
Biruitor asupra privirilor și minții,
Râde dumnezeește de cel ce cred că-s eu,
Uimit că nu mă văd ascuns în toți părinții
Desigur, voi îmi sunteți acei ce veșnicesc,
Eu nu pot fi decât părere și descântec,
Am pus pariu cu Viața, să nu vă părăsesc
Nici când va crește iarba pe gură ca un cântec
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|