PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Iisus orfan Text postat de Vasile Hurmuzache Copii străzii, în zdrenţe ude, Moştenitorii de nevoi, Par nişte biete paparude Ce-şi plimbă frigul printre noi. Cu gerul atârnat de oase, Mumii precare sub zăpezi, Visează foc şi haine groase… Din limuzine, cum să-i vezi? Creştini de trei parale slute, Biserici fără Dumnezeu Ce ţin în palme, prefăcute În ceară, ceruri de un leu, Feresc din calea lor: au râie, Sunt prea murdari, urât miros… - Miroase Iadul a tămâie Când te îmbraci atât de gros Că sufletul ţi se sufocă În preadestulul său prezent Şi din grăsimea lui de focă Nu simte frigul permanent. Când te fereşti de ,, derbedei”, Să ştii , tot cerul l-ai pierdut. - Ar trebui să vezi în ei Raiul în lacrimi prefăcut… Ei pot doar frigul să-l colinde… Cine să-l vrea pe zdrenţăros? Şi nepăsarea noastră-l vinde Golgotei, iarăşi, pe Hristos! De-atâta iarnă, nici zăpada Nu mai colindă diafan, S-a înegrit de lume strada Şi, printre ei, Iisus, orfan… Colindă tremurând nomadul… - Şi nu văd oamenii ,, cuminţi”, Din ochii lui lipseşte bradul Împodobit cu doi părinţi… Chiar credem că ne este milă? Printre pahare si urări, Privim cum, aspru, Moş Gerilă I-alungă în canalizări… Ca Moş Crăciun, atâţia alţii, Actori în roluri de-mprumut, Nu îi iubesc pe vinovaţii De vina de-a se fi născut… Se plimbă printre magazine - Ei nu primesc, nicicând, nimic – Deşi zâmbeşte din vitrine, Rămâne Moşul un calic Ce dăruieşte câte-n cer Copiilor, din pol în pol. - Doar ei când cântă ,,Leru-i, Ler” Le-arată Moşul sacul gol… Vreun pântecos le dă, în silă, Cu mult aplomb şi mult tam-tam, Un rest din mila lui debilă, Televizată an de an… Îşi poartă crucea şi nu ştiu Că, nespălaţi aşa cum sânt, Sunt fiii Celui Veşnic Viu, Care coboară pe pământ În noaptea asta luminată Şi ne priveşte mânios Că îndrăznim Să-i spunem ,,Tată” Cu sufletul atât de jos Că nu e pic de cer în ea Şi-n întuneric măsluim De doi-trei bani o acadea, Ca pe Iisus să-L mituim… Stă lângă bradu’-mpodobit, Plin de lumini scânteietoare, Iisus în stradă răstignit Pe mii de cruci, pe trotuare… Răsună peste tot colinde Care vestesc până în zori Că iernii veşnice ne vinde Un Moş nebun, cu capu’-n nori… Că an de an, şi chiar mai des, Ne închinăm la noul mit Că S-a născut Iisus cu fes Lângă un brad împodobit… Oraşul e în sărbătoare, Iisus se plimbă prin oraş Şi tremură în fiecare Din copilaşii de pripas!... Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Stimate d-le Bordaş, eu nu am subestimat niciodată potenţialii cititori. Cel ce înîelege cu adevărat o poezie este mai poet decat autorul însuşi. Ghilimelele le-am pus pentru că mai există pe lume şi atei , şi agnostici. Deocamdată este doar un text conjuctural,scris la prima mână, cu compasiune şi sinceritate După Sărbători, poate voi reveni asupra lui, pentru al şlefui şi comprima, vorba latinului, non multa, multum! Mulţumesc pentru trecere şi observaţii. Sărbători fericite!   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-23 21:06:32               Domnule Hurmuzache, aici parcă vă apropiaţi de ceva. Ideea există, dar pînă la fructificarea ei mai e de lucru. Ghilimelele nu dau niciodată bine în poezie. Creează impresia că vă priviţi cititorii ca pe nişte neiniţiaţi. Nu e nevoie să subliniaţi, în plus şi total inadecvat, ceea ce vreţi să transmiteţi. Nu porniţi de la ideea potrivit căreia cititorii sunt mai puţin inteligenţi decît autorii.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2012-12-23 20:08:26	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE