FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Cântec pentru o vioară de Cremona
Text postat de Vasile Hurmuzache
Acordurile lirei… iar ard șoptit sihastre
Ca niște psalmi de crini într-o Ideie sfântă,
Când sufletul dă mâna cu zările albastre
În lacrima pe care privighetoarea cântă.

Îmi toarnă Necuprinsul azur în călimară,
Cupola foii albe e templul meu de ins,
Pe-ascuns mă naște Timpul ca magică vioară
Din coapsa unei stele și-a unui flaut nins.

Când viscolul pe frunte cu-arcușul mă atinge
Misterioase strune vibrează și se frâng,
În sala de concerte a sufletului ninge
Și Oameni de Zăpadă aplaudă și plâng.

În clipele senine pe strune se strecoară,
Vin fluturii iubirii din orizont amar
Și locuiesc surâsul – cea mai înaltă gară
De unde plec orchestră și-n cântece tresar.

Atât nu știu în Cântec – un imn pentru Plecare…
Cât lutul n-are aripi , vioara n-are cer.
Voi căuta- cât încă sunt nuferii în floare –
O lebădă, să-mi fie maestrul lutier…
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Astept acordul pentru a publica poezia in revista Absolut.
[email protected]
 
Postat de catre Alensis De Nobilis la data de 2012-12-21 00:49:15
         
 
  D-le Adrian Mihai, am postat comentariul de care am pomenit, din grabă și neatenție, la textul .. Ne legitimam ". Scuze.  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-12 06:20:33
         
 
  D-le Adrian Mihai, vă adresasem un comentariu consistent, care mi-a fost invalidat, probabil de un editor extrem de pudibond, scandalizat de un diminutiv. Îl voi reposta mai târziu, fără ,,buba"...
Mulțumesc pentru trecere și semn.
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-10 06:30:23
         
 
  Și, mărturisesc cu mâna pe aripă....
Cu stimă, V.H.

Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-07 19:43:13

mărturisirea dvs sinceră, dle v.h., îmi reamintește un distih de demult:

la țigan să nu-i zici "cioară"
că se șucăre și zboară!


ps. lăsând răutăcismele deoparte, mă raliez și eu părerii conform căreia poezia are multe părți bune, chiar foarte bune, fiind, totuși, perfectibilă. poate mai revedeți anumite pasaje...
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2012-12-08 13:58:16
         
 
  D-lor Epigramist și Ștefănescu, mulțumiri pentru sfaturi, trecere și semn.  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-08 06:04:08
         
 
  @Vasile: Te-ai impiedicat pe trepte chiar de la prima strofa, dar ti-ai revenit miraculos pe parcurs, salvand pana la urma poemul.
Recheshila are dreptate, prozodia scartzaie. Cel putin in prima strofa. Dar se poate remedia.

 
Postat de catre General Motors la data de 2012-12-07 19:45:38
         
 
  Stimată d-nă/d-șoară, în primul rând mulțumiri pentru lectură și aprecieri.
Este o poezie foarte veche, scrisă cu zeci de ani în urmă, și nu a fost postată sau publicată undeva..
Într-adevăr, mi-a plăcut și îmi mai place încă poezia lui A. Andrițoiu, acesta fiind între primii mei favoriți atunci când vreau să mă delectez cu o poezie ,, frumoas㠓.
Dar când am scris această poezie, citeam pentru a treia oară ,,Stradivari”, spre a încerca a înțelege de unde vine unicitatea viorilor sale. Și, mărturisesc cu mâna pe aripă, că nu are a face cu mâinile și talentul său, sau cu materialele folosite, ci ține de ceva inefabil, dincolo de limitele înțelegerii noastre.
Vă mulțumesc mult și pentru poezia postată, parcă ați citit în sufletul meu ce îmi place și ce nu.
Cu stimă, V.H.

p.s. iata strofa pe care mi-am pregătit-o drept epitaf:

Și cum Iubirea-i unicul izvor
Ce-mi spală Veșnicia de năluci,
Cu inima în palme, cânt și zbor,
Privighetoare-n jurul unei cruci…
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-07 19:43:13
         
 
  păi ce cusur îi găsești, amețitule? în comurile tale doar atacuri la persoană și caterinci de 2 bani. nimic despre text.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-12-07 19:21:48
         
 
  bre, fane, ai vreo problemă cu auzu? nu mă interesează omu ci poezica...iar părerea mea e că în penibilul prozodiei seci e monumentală.care-i problema ta, să-mi comentezi commurile?  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-07 19:16:36
         
 
  bre recheșane, lasă omu-n pace... în genul ei, poezica e reușită. ia un gît de prună și culcă-te.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-12-07 19:14:55
         
 
  of/of/of, sile, obidit și frustrat trebuie să fii ca să pui botu așa la orice stea virtuală!ai fost tu la Viana, bade scîrțan, oare...io am fost și ghici ce am văzut acolea. bine am văzut dăștia lingurari scripcari ca tine care cerșeau o atenție cîntînd din scremone pe ulițe, dar și muzee, bre, dar nu ți le numesc pînă nu aduci demn și bărbătește sursa despre Hokusai. pînă atunci ești zdreanță, talaș dă scremona.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-07 19:11:07
         
 
  ,,iaca, sile petreuș
fudulie ș-un arcuș
iară lebăda prea friptă
primadona ți-e pă criptă...

tara/ram/tam/tam!"
( gHEORGHE RECHESAN)

când umblai pe la Viena,
muza ta cu haripi fripte
ai halit-o ca hiena,
'geaba vrei să dai cotite!
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-07 18:31:31
         
 
  Mi-a plăcut mult. Stea.
(Curiozitate: a mai fost postată undeva?)

Și-un dar, întru dragostea pentru viorile Cremonei:

Vioara din Cremona + Alexandru Andrițoiu

Vioara-i ca din lemn de trandafir
Și are umăr suplu ca madona.

Cioplindu-și-o cu mâinile-i subțiri,
Neîntrecutul meșter din Cremona,
Încă-nainte de-a o isprăvi,
I-a ascultat în vise melodia.
Cu dălți subțiri a rotunjit-o și
Cu-amurguri dulci i-a poleit cutia.

I-a smuls din suflet strune și din nerv –
Și-a-mprumutat de la ciripitoare
Prelungul tril. Rămas el însuși serv
În fața artei lui nepieritoare,
S-a minunat de strunele răzlețe
Și s-a temut de-atâta frumusețe.

Dar gloria nu și-a oprit-o lui,
Nici nu și-a scris în lemn stelarul nume,
Ci a lăsat vioara fiecărui
Va dobândi, cântând cu ea, renume.
El și-a trimis vioara-n omenire
Ca roșie și dublă moștenire.

Din veac în veac, exod de cântăreți
Își pun în dreptul inimii vioara,
Stârnindu-i necurmate frumuseți
Și-ajung, prin struna ei, nemuritori.
Se sting și lasă altora comoara.

Și toți au un pomelnic glorios,
Prin cărți celebre numele le umblă.
Doar, în Cremona, meșterul sfios
S-a-nfășurat în șaluri lungi de umbră
Și-a pogorât, ca ploile, în lut –
Pe pieptul lui cresc limpezi trandafirii.

Modest, el s-a retras necunoscut,
Dând altora putința nemuririi.
 
Postat de catre Mariana Ghicioi la data de 2012-12-07 18:09:45
         
 
  iaca, sile petreuș
fudulie ș-un arcuș
iară lebăda preafriptă,
primadonă ți-e pă criptă....

tara/ram/tam/tam!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-07 10:53:55
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23955
Comentarii: 120155
Useri: 1424
 
 
  ADMINISTRARE